2ac-108/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ac-108/15 ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinând conflictul de competenţă jurisdicţională dintre Judecătoria Centru mun. Chişinău şi Curtea de Apel Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Enachi Feodora împotriva CA „Euroasig Grup” SA, SRL „Blando Auto” şi Tricolici Victoria cu privire la repararea prejudiciului material şi moral c o n s t a t ă La 18 martie 2014 Enachi Feodora a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Euroasig Grup” SA, SRL „Blando Auto” şi Tricolici Victoria cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 11 decembrie 2013, pe str. M. Viteazul a avut loc un accident rutier, cu implicarea automobilelor de model „Mazda 3”, nr./î C PZ 024, posesor al automobilului SRL „Blando Auto”, condus de Tricolici Victoria şi automobilul de model „Şkoda Fabia”, nr./î C QR 525, condus de Enachi Feodora. Prin procesul-verbal cu privire la contravenţie din 11 decembrie 2013, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Tricolici Victoria. Dat fiind faptul că automobilul condus de Tricolici Victoria era asigurat la compania de asigurări CA „Euroasig Grup” SA, s-a adresat la 12 decembrie 2013 cu o cererea de a fi despăgubită la companie, însă prejudiciul cauzat nu i-a fost reparat.

Solicită reclamanta încasarea în mod solidar de la pîrîţi a sumei de 13 784 lei, ceea ce constituie suma prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier, precum şi a cheltuielilor de judecată. Solicită încasarea de la Tricolici Victoria a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 decembrie 2014 cauza civilă a fost strămutată pentru a fi examinată conform competenţei la Curtea de Apel Chişinău. La adoptarea soluţiei sale, prima instanţă, a reţinut că conform art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într- un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Instanţa de fond a stabilit că conform hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2014 s-a constatat insolvabilitatea debitorului CA „Euroasig Grup” SA şi s-a iniţiat faţă de debitorul CA „Euroasig Grup” SA procesul de insolvabilitate. Astfel, prima instanţă, invocînd că litigiul dat ţine de încasarea, inclusiv de la CA „Euroasig Grup” SA în beneficiul Feodorei Enachi a prejudiciului cauzat în sumă de 13 784 lei, adică că litigiul ar ţine de masa debitoare, a considerat oportun de a strămuta cauza la Curtea de Apel Chişinău pentru examinare în procedură de insolvabilitate.

Curtea de Apel Chişinău, prin încheierea din 19 martie 2015 şi-a declinat competenţa ca instanţă de insolvabilitate de la examinarea pricinii şi a remis cauza către Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pricina civilă urmează a fi remisă spre judecare după competenţă la Judecătoria Centru mun. Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 44 alin. (3) CPC, conflictul de competenţă dintre două sau mai multe judecătorii care nu ţin de aceeaşi curte de apel ori dintre o judecătorie şi o curte de apel, ori între curţile de apel se judecă de Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.

În conformitate cu art. 331 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Potrivit art. 2 din Legea insolvabilităţii, noţiunea de masă debitoare semnifică - bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită.

Ţinînd cont de cele expuse, ca litigii ce se referă la masa debitoare, se vor judeca: - cererile administratorului/lichidatorului sau a oricărui creditor, în temeiul art.80 din Legea insolvabilităţii, de nulitate a înregistrării de către un creditor chirografar în ultimele 4 luni de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate a unui gaj legal faţă de bunurile debitorului declarat insolvabil, în temeiul Legii nr.449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj.

În asemenea cazuri se va avea în vedere nulitatea de drept a oricărui gaj legal constituit, conform art.33, 34 din Legea cu privire la gaj nr.449-XV din 30 iulie 2001, fie de către organele fiscale 2 pentru garantarea recuperării creanţelor fiscale, fie de către o oricare altă persoană în privinţa gajului legal constituit în baza hotărîrii judecătoreşti cu privire la încasarea unei sume de bani; - cererile de separare a bunurilor din masa debitoare, depuse de alte persoane în temeiul art.48 din lege; - cererile în temeiul art.126 din Lege privind urmărirea silită prin poprire; - cererile de constatare a faptului cu valoare juridică în temeiul art.117 alin.(17) din lege. Se va reţine că pentru vînzarea bunului din masa debitoare care nu este înscris în registrul public este necesară înscrierea lui în registru, potrivit unei proceduri stabilite.

În acest caz, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul urmează să se adreseze în instanţa de insolvabilitate cu o cerere de constatare a faptului cu valoare juridică. Astfel de cereri sunt cu titlu de noutate în procedura insolvabilităţii. Într-un termen de 15 zile de la adresarea cererii, instanţa va pronunţa o încheiere în acest sens, care va constitui temei pentru efectuarea înregistrării bunului în registrul public. Încheierea va fi susceptibilă de recurs de către orice persoană interesată; - cererile (opoziţiile) debitorului, creditorilor sau administratorului la vînzarea bunului grevat cu garanţie, dacă nu se ajunge la un numitor comun în ce priveşte modalitatea de vînzare (art.131 alin.(6) LI).

Instanţa va judeca opoziţia cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei, pronunţînd o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea; - cererile creditorilor depuse în temeiul art.148 alin.(2) din Legea insolvabilităţii cu privire la nulitatea oricăror acte juridice ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului privind distribuirea mijloacelor băneşti din conturile speciale bancare, parvenite de la asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului sau terţii (oferta de executare a obligaţiei din partea unui terţ), altfel decît pentru satisfacerea creanţelor creditorilor masei şi ale celor incluşi în tabelul definitiv sau urmărirea acestor sume pentru alte obligaţii ale debitorului sau pentru obligaţiile administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, sau pentru a satisface creanţele creditorilor ofertantului; - cererile creditorilor, în temeiul art.192 alin.(4) din Legea insolvabilităţii privind nulitatea actelor juridice încheiate între administratorul insolvabilităţii, debitorul sau alte persoane cu vreun creditor prin care ei vor fi favorizaţi pentru comportarea lor în cadrul votării sau pentru alte acţiuni din cadrul procesului de insolvabilitate neprevăzute în planul procedurii de restructurare;

- cererile de nulitate a convenţiilor derogatorii, potrivit art.94 din Legea insolvabilităţii, prin care se exclude sau se limitează aplicarea art.89-93 din lege, care se referă la situaţia raporturilor preexistente (dreptul de opţiune al administratorului/lichidatorului, menţinerea contractelor cu executare succesivă, situaţia contractelor de locaţiune şi de arendă, a mandatului, valabilitatea procurii); - cererile administratorului/lichidatorului insolvabilităţii de încasare a diferenţei sumei de la vînzarea bunurilor grevate şi valoarea creanţei în cazul 3 valorificării bunului de către creditorul garantat sau a oricăror alte sume plătite în plus creditorilor debitorului; - cererile administraţiei publice locale privind anularea dreptului de proprietate al cumpărătorului sau al dobînditorului în cazul valorificării şi/sau lichidării fondului social de locuinţe, a instituţiilor preşcolare şi a obiectivelor de infrastructură comunală dacă nu este păstrată destinaţia lor, potrivit art.40 alin.(5) din lege; - cererile administratorului/lichidatorului, comitetului creditorilor, în temeiul art.248 din Lege, cu privire la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului ş.a.

Instanţa de recurs consideră că acţiunea privind repararea prejudiciului, inclusiv din contul unor persoane care sunt în stare de insolvabilitate, nu se regăseşte în lista cererilor ce urmează a fi examinate în fond de instanţa de insolvabilitate. Prin urmare, litigiul dat nu poate fi considerat un litigiu ce se referă la masa debitoare şi, deci, nu cade sub incidenţa art. 5 din Legea insolvabilităţii, prin urmare, nu poate fi examinat de instanţa de insolvabilitate. În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că competentă să judece prezenta pricină este anume instanţa de drept comun, la caz Judecătoria Centru mun.

Chişinău, unde urmează a fi remisă spre judecare. În conformitate cu art. 44 alin. (3) şi (9) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se constată competenţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău la judecarea în fond a pricinii civile înaintate de Enachi Feodora împotriva CA „Euroasig Grup” SA, SRL „Blando Auto” şi Tricolici Victoria cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Se remite pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Enachi Feodora împotriva CA „Euroasig Grup” SA, SRL „Blando Auto” şi Tricolici Victoria cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, spre judecare în fond la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4