2ra-1111/15 — Încasarea datoriei şi prejudiciului material

prima instanţă: I. Rabei dosarul nr. 2ra-1111/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Marin către Ungurean Alexandr şi Ungurean Iulia privind încasarea datoriei şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarate de Ursu Marian, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 iunie 2014, c o n s t a t ă La 03 octombrie 2013 Ursu Marin a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ungurean Alexandr şi Ungurean Iulia cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la sfîrşitul anului 2011 prin intermediul lui Răilean Eduard la reclamant s-a adresat pîrîtul Ungurean Alexandr cu propunerea de a-i procura un automobil de marca „Alfa Romeo” din Germania, convenind cu pîrîtul Ungurean Alexandr, că reclamantul îi va achita 5000 euro, iar cheltuielile pentru transportarea automobilului pînă în Republica Moldova le va achita după ce va livra automobilul. Se arată că l-a telefonat pe pîrît şi i-a comunicat că va fi nevoie încă de 1500 euro pentru cheltuielile de transportare a automobilului şi pentru perfectarea actelor. Pîrîtul a căzut de acord, a fost de acord să procure automobilul şi l-a asigurat că se va achita după livrare.

După ce automobilul a fost adus în Republica Moldova şi transmis lui Răileanu Eduard, care este rudă cu pîrîtul Ungurean Alexandr, Răileanu Eduard l-a transportat în Federaţia Rusă, unde i l-a dat pîrîtului. Susţine reclamantul că ulterior s-a adresat către pîrît să-i restituie datoria de 1500 euro, dar fără succes. La momentul încheierii tranzacţiei cu Ungurean Alexandr nu a întocmit nici o recipisă, bazîndu-se pe faptul că pîrîtul este rudă cu Răileanu Eduard, însă consideră că faptul existenţei datoriei pretinse poate fi dovedită prin proba cu martorii Ursu Vitalie, Rotaru Ruslan, Răileanu Eduard, care nemijlocit au participat la încheierea tranzacţiei şi sunt la curent cu toate aspectele cazului dat.

Indică reclamantul că l-a telefonat pe pîrît, de cîteva ori a fost la el acasă şi a discutat cu el. La data de 14 iunie 2012 pîrîţii s-au adresat la poliţie precum că el i-a ameninţat cu răfuială fizică şi cere bani de la dînşii. În privinţa sa a fost pornit un proces penal. Prin ordonanţa organului de urmărire penală din 27 septembrie 2012 el a fost scos de sub urmărire penală, cu clasarea cauzei. Prin faptul că pîrîţii pînă la momentul de faţă nu a restituit datoria şi ignoră cerinţele lui, consideră că i s-a produs o pagubă morală considerabilă. În afară de aceasta pîrîţii s-au adresat la poliţie pentru ca să fie atras la răspundere penală pentru o infracţiune, care de fapt nu a săvîrşit, care face parte din capitolul infracţiunilor grave ale Codului penal şi prevede o pedeapsă privativă de liberate, fapt ce i-a cauzat suferinţe psihice considerabile şi familiei sale.

Tot timpul cît s-a desfăşurat ancheta a fost lipsit de posibilitatea de a se deplasa în afara ţării, fapt care a adus la imposibilitatea de a munci şi a ratat venituri. Cere reclamantul Ursu Marin încasarea de la pîrîtul Ungurean Alexandr în folosul său suma de 1500 euro, echivalentul în lei 24 375 lei, ce constituie datoria faţă de el; încasarea de la Ungurean Alexandr şi de la Ungurean Iulia în mod egal în folosul său a pagubei morale în mărime 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 iunie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată Ursu Marin către Ungurean Alexandr şi Ungurean Iulia privind încasarea datoriei şi a prejudiciului moral.

Împotriva hotărîrii judecătoreşti din 03 iunie 2014, a declarat apel Ursu Marin la 03.07.2014, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 decembrie 2014 a fost respins apelul declarate de Ursu Marin, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 iunie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că obiectul litigiului în speţă constituie încasarea datoriei şi a prejudiciului moral. În conformitate cu prevederile art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

2 Potrivit art. 210 alin. (1) Cod civil, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000,00 lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. Conform art. 211 alin. (1) Cod civil, nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. Instanţa de apel a constatat că Ursu Marin a înaintat pretenţie către Ungurean Alexandr privind încasarea datoriei în sumă de 1500 euro formată dintr-o tranzacţie de vînzare-cumpărare şi pretenţie către Ungurean Alexandr şi Ungurean Iulia privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Astfel, probatoriul cauzei denotă faptul că referitor la suma de 1500 euro părţile nu au încheiat careva act juridic în formă scrisă, cerinţă obligatorie prevăzută de art.210 alin. (1) Cod civil. Prin urmare, lipsesc probe confirmative a obligaţiunii pecuniare a lui Ungurean Alexandr către Ursu Marin. Avînd în vedere nerespectarea formei scrise a actului juridic, Ursu Marin decade din dreptul de a solicitat proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. În această ordine de idei instanţa de apel a considerat corectă concluzia instanţei de fond privind respingerea pretenţiei referitor la încasarea de la Ungurean Alexandr în beneficiul lui Ursu Marin a datoriei în sumă de 1500 euro.

În ceea ce priveşte pretenţia privind încasarea de la Ungureanu Alexandr şi Ungurean Iulia în beneficiul lui Ursu Marin a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, instanţa de apel a menţionat că potrivit prevederilor art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel ce acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial iar în cazurile prevăzute de lege şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1422 alin. (1) Cod civil în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe fizic psihice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecata are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului în echivalent bănesc.

Instanţa de apel a menţionat că încasarea prejudiciului moral, pe motivul neachitării sumei de bani nu este prevăzută de Codul civil. La fel nu a fost probată de către Ursu Marin nici pretenţia privind încasarea prejudiciului moral de la Ungurean Iulia, avînd în vedere că apelantul nu a avut înţelegere referitor la transportarea automobilului doar cu Ungureanu Alexandr. Astfel, concluzia instanţei de fond referitor la respingerea cererii privind încasarea prejudiciului material şi moral este legală şi întemeiată. 3 La 13 martie 2015, în termen, avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marin a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Mai invocă că, instanţele inferioare nu au ţinut cont de aplicabilitatea art. 970 al Codului civil, care permite să desprindă natura juridică a raporturilor contractuale dintre recurent şi intimatul Ungureanu Alexandr. Astfel, dat fiind faptul că recurentul şi-a asumat obligaţia să aducă mijlocul de transport din Germania, iar intimatul Ungureanu Alexandr s-a obligat să-i achite preţul pentru procurarea mijlocului de transport şi suplimentar cheltuielile de transport şi devamare, consideră că între recurent şi intimat a fost încheiat un contract de prestări servicii în formă verbală.

Suplimentar, instanţele judecătoreşti nu au ţinut cont de dispoziţiile art. 211 al. (2) din Codul civil care prevede că „Nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai în cazul în care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin acordul părţilor”. Prin urmare, reieşind din norma citată, concluzionează că prima instanţă eronat a ajuns la concluzia că între Ursu Marin şi Ungurean Alexandr nu a fost încheiat un contract cu privire la suma de 1500,00 euro, deoarece nerespectarea formei scrise a încheierii contractului de prestări servicii nu constituie o condiţie de valabilitate a acestuia, ci eventual o condiţie de probaţiune.

La fel consideră că instanţele inferioare au apreciat probele în mod arbitrar, deoarece după cum reiese din ordonanţa privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Ursu Marin, emisă de Procuratura raionului Rîşcani din 27 septembrie 2012, anexată la materialele cauzei, s-a constatat din declaraţiile date de partea vătămată Ungureanu Alexandr care este şi intimatul (pîrîtul) acestei pricini, acesta a confirmat că în anul 2011 prin intermediul rudei sale Răileanu Eduard a făcut cunoştinţă cu Ursu Marin şi Ursu Vitalie. De la aceştia a cerut să-i fie procurat un automobil din Germania şi importat în Moldova. Cu Ursu Marin a convenit că îi va achita cheltuielile de transport, devamare şi inclusiv automobilul în valoare totală de 5000,00 euro.

Automobilul a fost importat în Moldova de Ursu Vitalie şi Ruslan Perjuţă. Ulterior acesta a fost exportat în Federaţia Rusă de Răileanu Eduard. Respectiv, aceste circumstanţe de fapt au o importată deosebită asupra cauzei deoarece cu ajutorul acestora urma să se constate că recurentul într-adevăr are dreptul la încasarea preţului pentru serviciului prestat intimatului Ungureanu Alexandr. 4 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marin, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 5 considera recursul declarat de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Pavel Zamfir în interesele lui Ursu Marin, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6