3ra-634/15 — Contestarea în parte a actului administrativ şi repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 3ra-634/15 prima instanță: D. Șușchevici instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Todica împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen, contestarea în parte a actului administrativ și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Andrei Todica, casată hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 12 iunie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 01 noiembrie 2012, Andrei Todica a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repunerea în termen, contestarea în parte a actului administrativ și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul Andrei Todica a indicat că prin ordinul MAI nr. 470 ef din 21 septembrie 2012 a fost sancționat disciplinar cu „retrogradare în gradul special cu o treaptă” pentru acțiuni manifestate prin neinformarea celui mai apropiat organ de poliție despre tulburarea ordinii publice, provocarea unui conflict cu cet.

Maria Olar şi membrii familiei acesteia, precum şi ofensarea şi denigrarea imaginii ofițerului operativ de sector al CPs Ciocana, Eduard Svetlicenco, prin care s-a comis o faptă care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetățenilor, faptă care discreditează efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor interne, acțiuni prin care s-au încălcat cerințele art. 22 pct. 1 din Legea cu privire la poliție, pct. 15, lit. a) şi h) şi pct. 16, lit. b) ale Codului de etică şi deontologie al polițistului, pct. 2 alin. (1), (5), (8) şi (9) ale 1 Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne și pct. 51 alin. (1) şi (5) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne.

Susține reclamantul că nefiind de acord cu ordinul de sancționare disciplinară, la 03 octombrie 2012 a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului. Prin răspunsul MAI nr. 22/T-205/12 din 30 octombrie 2012 a fost informat despre respingerea cererii prealabile din motivul contestării ordinului direct în instanța de contencios administrativ. Indică că urmare a unor probleme de ordin familial ce au constat în necesitatea de a se afla cu copilul minor (1,5 ani) acasă, a solicitat acordarea concediului de odihnă în vederea soluționării acestora.

Astfel, potrivit ordinului MAI nr. 225 ef din 01 iunie 2012 s-a aflat în concediu de odihnă de la 11 iunie 2012 până la 22 iunie 2012, iar potrivit ordinului MAI nr. 479 ef din 28 septembrie 2012 a continuat să se afle în concediu de odihnă în perioada 24 septembrie 2012-26 octombrie 2012. Menționează că deoarece problemele nu au putut fi soluționate în această perioada a solicitat acordarea concediului de îngrijire copilului, care prin ordinul MAI nr. 521 ef din 19 octombrie 2012 i-a fost acordat pentru perioada 29 octombrie 2012 - 06 iulie 2014. Astfel, reține reclamantul că în perioada menționată a fost în imposibilitate de a consulta un avocat pentru a contesta în instanță actul administrativ, reușind să depună doar o cerere prealabilă, iar prin urmare, consideră că aceste împrejurări justifică omiterea termenului de depunere e cererii în instanța de contencios administrativ.

Afirmă că nu este de acord cu ordinul de sancționare disciplinară deoarece este ilegal şi neîntemeiat, emis cu încălcarea procedurii şi pasibil anulării. Solicită repunerea în termenul de prescripție, anularea pct. 1 al ordinului MAI nr. 470 ef din 21 septembrie 2012 cu privire la „retrogradare în gradul special cu o treaptă”, obligarea pârâtului de a calcula şi achita diferența la salariu, reținută pentru aplicarea sancțiunii disciplinare și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 iunie 2014 a fost respinsă cererea lui Andrei Todica privind repunere în termen a cererii de chemare în judecată, iar acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Andrei Todica, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care Andrei Todica a fost repus în termenul de adresare cu cerere de chemare în judecată și a fost admisă parțial acțiunea, fiind anulat pct. 1 al ordinului MAI nr. 470 ef din 21 septembrie 2012 „cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției protecția martorilor”, în partea sancționării disciplinare a reclamantului 2 Andrei Todica cu „retrogradare în gradul special cu o treaptă” ca neîntemeiat și a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i calculeze și să-i achite lui Andrei Todica diferența la salariu, reținută pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

În rest, cererea a fost respinsă. La 13 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material. Menționează că la examinarea cauzei, instanța de apel a stabilit faptul că prima instanță a respins acțiunea ca fiind depusă tardiv, însă greșit a concluzionat în privința repunerii în termenul de adresare cu cerere de chemare în judecată. Astfel, consideră că instanța de apel neîntemeiat l-a repus în termen pe Andrei Todica, iar împrejurările invocate de către acesta pe parcursul examinării cauzei, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

La 23 aprilie 2015, intimatul Andrei Todica, prin intermediul avocatului Vadim Pavalachi, a depus referință la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 4