2ra-1089/15 — Încasarea diferenţei la salariu, a indemniyaţiei de concediu şi a penalităţii de întâryiere şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1089/15 prima instanță: Sv. Bucur instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail Roșu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Roșu împotriva Societății cu răspundere limitată „Flerixon” cu privire la încasarea diferenței neachitate la salariu, a indemnizației de concediu, penalității de întârziere, rata inflației și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 15 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mihail Roșu și menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 22 septembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2012, Mihail Roșu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Flerixon” cu privire la încasarea diferenței neachitate la salariu, a indemnizației de concediu, penalității de întârziere, rata inflației, repararea prejudiciului moral, încasarea salariului pentru reținerea carnetului de muncă și restabilirea în funcție.

În motivarea acţiunii, reclamantul Mihail Roșu a indicat că din ianuarie 2003 a fost angajat la serviciu la SRL „Flerixon”, pentru un salariu lunar de 1500 lei, care pe parcurs urma să fie majorat, dar nu era plătit regulat. Susține că în ultimii trei ani salariul a fost mărit până la 3800 lei, dar şi în continuare plata nu se efectua regulat şi pe deplin. Menționează că la 27 aprilie 2012 șeful l-a anunțat că este eliberat din funcție începând cu 30 aprilie 2012. Astfel, la 30 aprilie 2012 s-a prezentat pentru a primi banii, carnetul de muncă şi ordinul de concediere, dar a fost înștiințat că carnetul de muncă lipsește şi că el nu 1 ar fi fost angajat la serviciu. Ulterior, a cumpărat un carnet de muncă şi l-a transmis pentru a fi completat.

Când l-a primit, a constatat că a lucrat numai un an, în 2004. Indică reclamantul că la 07 mai 2012 a primit de la CNAS Florești informația că SRL „Flerixon”, pe tot parcursul anilor 2003-2012, nu a efectuat plăti la bugetul de asigurări sociale, necătînd că la 23 noiembrie 2004 au primit certificatul pe numele său, care i-a fost înmânat la 30 aprilie 2012, data concedierii, dar plățile cuvenite nu i-au fost achitate, nu i-a fost eliberat carnetul de muncă şi ordinul de concediere. Consideră că angajatorul l-a eliberat ilegal din serviciu și a reținut ilegal carnetul de muncă și achitarea plăților cuvenite la ziua concedierii.

Solicită reclamantul Mihail Roșu încasarea de la SRL „Flerixon” în folosul lui a diferenței neachitate la salariu în sumă de 54000 lei, a indemnizației de concediu în mărime de 9519 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 40000 lei, prejudiciul moral în sumă de 150000 lei, rata inflației în sumă de 200000 lei, obligarea pârâtului de-ai elibera carnetul de muncă, încasarea salariului pentru reținerea carnetului de muncă pe toată perioada reținerii, începând cu 30 aprilie 2012 și restabilirea în funcție.

La 28 august 2014, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitând încasarea diferenței la salariu pe perioada anilor 2003-2012, calculat conform datelor Biroului National de Statistică, şi anume: pe perioada anului 2003 diferența la salariu în sumă de 11316,5 lei; pe perioada anului 2004 - în sumă de 16666 lei; pe perioada anului 2005 - 25616,4 lei; pe perioada anului 2006 - 39548 lei; pe perioada anului 2007 - 22033,8 lei; pe perioada anului 2008 - 28522,8 lei; pe perioada anului 2009 - 50325,9 lei; pe perioada anului 2010 - 26679,5 lei; pe perioada anului 2011 - 27790,8 lei; pe perioada ianuarie - mai 2012 - 9413,9 lei, iar în total diferența la salariu, începând cu 01 ianuarie 2003 și până la 30 mai 2012, ce constituie 257912,8 lei.

La fel, a solicitat încasarea de la pârât a îndemnizației de concediu în sumă de 9519 lei; penalitatea de întârziere în sumă de 40000 lei; rata inflației în sumă de 200000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 150000 lei. Totodată, a indicat că renunță la cerințele privind încasarea salariului pentru reținerea carnetului de muncă şi restabilirea în funcție, deoarece este deja încadrat în câmpul muncii. Prin încheierea Judecătoriei Florești din 22 septembrie 2014 a fost admis renunţul reclamantului la capetele din acțiune cu privire la restabilirea în funcție şi încasarea salariului pentru reținerea carnetului de muncă, cu încetarea procesului în această parte. Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 22 septembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 15 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Mihail Roșu și menținută hotărârea primei instanțe. 2 La 12 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Mihail Roșu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului, recurentul Mihail Roșu a exprimat dezacordul cu hotărârile judecătorești invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au apreciat toate probele și declarațiile martorilor, au examinat cauza în mod unilateral, fapt ce a adus la soluționarea greșită a pricinii și adoptarea unei hotărâri nemotivate. Prin referința din 04 mai 2015, intimatul SRL „Flerixon” a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Roșu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura 3 admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Roșu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Mihail Roșu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 4