2rac-129/15 — Cu privire la încasarea datoriei

dosarul nr.2rac-129/15 prima instanţă – G. Bivol instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu Cotruță ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către ÎM ”Elita-5 Altepi” Societatea cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată împotriva ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată privind încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere şi acţiunea reconvenţională a ÎM “Elita-5-ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată împotriva „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată privind aprobarea reținerii sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de ÎM ”Elita-5 Altepi” Societatea cu răspundere limitată ÎM ”Elita-5 Altepi” Societatea cu răspundere limitată și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cnetru mun.

Chișinău din 19 februarie 2014 c o n s t a t ă: La data de 24 martie 2013 „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată privind încasarea datoriei pentru serviciile de transport în sumă de 3 915,65 lei, penalitatea pentru încălcarea condiţiilor contractuale în sumă de 5 813,60 lei şi cheltuielile de judecată. In motivarea cererii reclamantul a invocat faptul că, la data de 04 octombrie 2012, între „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată, în calitate de transportator, şi ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat un contract - comandă de transport №130, pentru transportarea mărfii ultimului, pe ruta Ucraina - Moldova, iar beneficiarul s-a obligat să achite costul serviciilor de transport în sumă de 750,00 dolari SUA, prin transfer bancar, timp de 5 zile bancare după descărcarea mărfii.

1 Astfel, indică reclamantul că la data de 06 octombrie 2012 între „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată şi ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a fost semnat Actul serviciilor prestate, iar ca rezultat al semnării de către părţi a actului menţionat mai sus, tot la data de 06 octombrie 2012 „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a emis Factura fiscală seria HB № 1028448 în sumă de 9 267,53 lei, ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată semnând-o şi aplicînd ştampila întreprinderii pe actul respectiv, fapt care atestă recepţionarea serviciilor prestate de către prima. Menţionează reclamantul că „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a prestat serviciile de transport în termenul, la preţul şi în condiţiile stipulate în contract - comandă de Transport № 130, însă totuşi ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată nu a achitat costul total respectivelor servicii.

Conform prevederilor contractului - comandă de Transport № 130 din 04 octombrie 2012, termenul de plată a serviciilor de transport a fost data de 12 octombrie 2012 (5 zile din data predării încărcăturii). Cu scopul soluţionării pe cale amiabilă a problemei apărute, „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată la data de 16 noiembrie 2012 a expediat în adresa ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată o reclamaţie, prin care a solicitat achitarea datoriei în suma de 9 267,53 lei pentru serviciile de transport şi 3 150,96 lei penalitate pentru întârzierea efectuării plăţilor, în termen de 5 zile din momentul recepţionării reclamaţiei.

Reclamația a fost transferată la 16 noiembrie 2012 prin fax și prin poștă, fiind recepționată de către destinatar la data de 20 noiembrie 2012. Consideră reclamantul că condiţiile contractuale privind termenul şi mărimea achitării au fost încălcate şi până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, de la ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată au fost efectuate transferuri de la 16 noiembrie 2012 - 5 351,88 lei din suma 9 267,53 lei, iar careva explicaţii de la ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată privind neachitarea datoriei reclamantul nu a primit. Potrivit condiţiilor speciale contractului-comandă №130 din 04 octombrie 2012, pârâtul urmează să achite o penalitate în mărime de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, suma datorată constituie: 3 915,65 lei - pentru serviciile de transport şi 5 813,60 lei - pentru încălcarea condiţiilor contractuale. Termenul de plată a serviciilor de transport -12 octombrie 2012. La data de 21 octombrie 2013, ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a depus o cerere reconvenţională împotriva „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată, solicitând instanţei de judecată respingerea cererii de chemare în judecată şi reţinerea sumei în valoare de 3 915,65 lei din factura fiscală seria HB nr. 1028448 din 24 august 2012 ca neîntemeiată.

În motivarea cererii reconvenţionale ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a invocat faptul că, la 21 august 2012 între „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată în calitate de „Expeditor” şi ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată în calitate de „Client” a fost încheiat un contract de transportare a mărfurilor, care la momentul înaintării cererii, nu este reziliat. 2 În conformitate cu cap. 1 al contractului nominalizat, obiectul este parteneriatul dintre părţi, prin care expeditorul la comanda clientului oferă servicii de organizare şi efectuare a serviciilor de transport a mărfurilor, ce respectiv, stabileşte un raport de colaborare la comanda clientului.

În baza contractului nominalizat, ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată la data de 21 august 2012 a semnat cu transportatorul contractul - comandă de transportare a mărfurilor şi respectiv pârâtul a efectuat transportarea mărfii, însă la data de 24 august 2012, în momentul efectuării serviciilor de transport, reprezentantul reclamantului în momentul recepţionării mărfii a depistat că o parte din marfă (161 bucăţi de suc la 2L în valoare de 3 915,65 lei), este deteriorată, fapt confirmat prin contractul - comandă de transport din 21 august 2012 şi CMR nr. 001764 din 24 august 2012, în menţiunile din pct. 27 a căruia fiind întocmit un Act, prin care s-a constatat prejudiciul, semnat şi de reprezentantul pîrîtului - Stolnic M . Astfel, indică pîrîtul/reclamantul că „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a cunoscut sau trebuia să cunoască, că serviciul acordat a fost necalitativ, ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată, fiindu-i aduse prejudicii în sumă de 3 915,65 lei.

Menţionează ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată că, în conformitate cu pct.4.2.1. al contractului din 21 august 2012, expeditorul poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea încărcăturii clientului în mărimea prejudiciului demonstrat documental. Respectiv consideră că „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată este obligat la despăgubirea ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată în sumă de 3 915,65 lei.

Suplimentar, a indicat ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată că odată ce au fost puşi la curent reprezentanţii pârâtului, mai mult ca atât ducând negocieri directe cu administratorul „Milarservice” Societatea cu răspundere limitată, ultimul tot promiţând că întreprinderea va diminua suma serviciilor incluse în facturile fiscale în valoarea sumei prejudiciului până în final nu au facut-o, astfel ÎM “Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a efectuat transferul în scop de a achita serviciile de transport, oneros executându-şi obligaţiunile, pentru factura fiscală seria HB nr. 1028448, suma de 3 915,65 lei fiind exclusă din onorariul expeditorului. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 19 februarie 2014, cererea de chemare în judecată depusă ”Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a fost admisă parțial cu dispunerea încasării de la ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată în beneficiul ”Milarservice” Societatea cu răspundere limitată datoria și penalitatea de întîrziere în mărime de 5 813, 60 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei, iar cererea reconvențională înaintată de ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a fost respinsă (f.d.48, 51-55). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 19 februarie 2014 (f.d.81-86). 3 La 17 martie 2015 ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea inițială să fie respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională să fie admisă în mod integral; încasarea de la ”Milarservice” Societate cu răspundere limitată în beneficiul recurentului a taxei de stat. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A indicat că,în speță corect a fost reținut că obiectul relațiilor contractuale dintre părțile în litigiu a fost prestarea serviciilor de transport de către ”Milarservice” Societatea cu răspundere limitată către ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată conform contractului fără număr din data de 21 august 2012. În perioada de valabilitate au fost prestate mai multe servicii de transport, care erau efectuate în baza comenzilor.

”Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a invocat în susținerea pretențiilor de încasare a datoriei pentru serviciile de transport și a penalității comanda nr. 130 din 04 octombrie 2010, iar ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată a invocat în susținerea pretențiilor recunoașterea a legalității reținerii sumei pentru încărcătura deteriorată comanda nr. 66 din data de 21 august 2012. Serviciile prestate conform comenzii nr. 66 din 21 august 2012 au fost defectuoase fapt reținut de prima instanță și de instanța de apel. În consecință, prima instanță a aplicat corect art. 1015 alin. (1) Cod civil, respingînd capătul de cererea prin care Milarservice” Societatea cu răspundere limitată a solicitat încasarea datoriei în sumă de 3 915, 65 lei, deoarece s-a constatat cu certitudine și s-a reținut că încărcătura a fost deteriorată, iar valoarea încărcăturii diminuată constituie suma de 3 915, 65 lei.

Deși s-a reținut că a fost diminuată valoarea încărcăturii, iar pretențiile reclamantului ”Milarservice” Societatea cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei au fost respinse, inexplicabil din care cauză cerințele pîrîtului ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată din cerere reconvențională au fost respinse. De asemenea, a menționat că, este evident că încasarea penalității în lipsa vinovăției este rezultatul interpretării ronate a legii și neaplicarea legii care trebuia aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 4 Conform scrisorii de înștiințate anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 19 noiembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților la 15 decembrie 2014 (f.d.87), însă nu există dovadă de înștiințare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 17 martie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod 5 arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de ÎM ”Elita-5 ALTEPI” Societatea cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecător Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 6