2rac-536/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi penalităţii

dosarul nr. 2rac-536/15 prima instanţă: S. Daguţa instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Sabcob”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Olaniţa-Com” către Societatea cu Răspundere Limitată „Sabcob” cu privire la încasarea sumei de 153041,5 lei cu titlul de datorie, sumei de 7547,25 lei cu titlul de dobîndă de întîrziere, sumei de 10838,58 lei cu titlul de penalitate ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare nr. 231012, încheiat la 23 octombrie 2012 şi sumei de 5442,82 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, prin care apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Sabcob”a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 02 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La data de 06 iunie 2014 SRL „Olaniţa-Com” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL„Sabcob” privind încasarea sumei de 153041,5 lei cu titlu de datorie, sumei de 7547,25 lei, cu titlu de dobândă de întârziere, sumei de 20838,58 lei, cu titlu de penalitate, ce rezultă din contractul de vânzare- cumpărare nr.231012 încheiat la 23 octombrie 2012, şi sumei de 5442,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că la data de 23 octombrie 2012, a încheiat cu SRL „Sabcob” un contract de vînzare-cumpărare, în conformitate cu care a vândut, iar pârâtul a cumpărat lăzi din lemn pentru mere în suma totală de 200 000 lei.

Precizează reclamantul că achitarea urma să se efectueze în dependenţă de asortimentul cantităţi şi preţului mărfii, cu achitarea avansului anticipat în 1 mărime de 20% din comanda solicitată, iar restul la înţelegerea părţilor, data limită a achitării integrale fiind stabilită până la 28 februarie 2013. Susţine reclamantul că, a executat comenzile şi obligaţia contractuală de transmitere a bunurilor contractate pârâtului, invocând îi acest sens facturile fiscale eliberate de SRL „Olaniţa-Com” seria FB nr.2220950 din 23 octombrie 2012, seria FB nr.2220956 din 31 octombrie 2012, seria FB nr.2220959 din 1 noiembrie 2012, care au fost semnate de către administratorul pârâtului SRL„Sabcob”. Suplimentar reclamantul a mai menţionat faptul că, pârâţi.

SRL„Sabcob” a achitat preţul bunurilor recepţionate doar parţial, în sumă de 46 958,5 lei şi respectiv, are o restanţă de plată în suma de 153041,5 lei, fapt care este confirmat prin procesul-verbal de verificare a decontărilor reciproce, întocmit şi semnat de ambele părţi la data de 17 ianuarie 2014, invocând faptul că, conform prevederilor pct.7.5 ;al contractului, pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor de plată, părţile au prevăzut clauza penală în mărime de 1% din datoria neachitată pentru fiecare zi de întârziere, cât şi în mărime fixă de 10% calculate din suma contractului, relatând faptul că, pentru perioada de întârziere de către pârât de achitare a preţului în suma de 153041,5 lei de la 02 noiembrie 2013, până la 20 mai 2014, reclamantul pretinde la încasarea penalităţii în sumă de 838,58 lei, ce reprezintă 1% din datoria neachitată pentru fiecare zi de întârziere, cât şi în suma de 20000 lei, ce constituie 10% din suma totală a contractului.

Reclamantul a relatat că, întru soluţionarea cauzei pe cale amiabilă a expediat în adresa pârâtul o reclamaţie prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei contractuale, reclamaţie care a rămas fără nici un răspuns, motiv din care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată către SRL„Sabcob” prin care a solicitat încasarea sumei de 153041,5 lei cu titlu de datorie, a sumei de 7547,25 lei cu titlu de dobândă de întârziere, a sumei de 20838,58 lei cu titlu de penalitate, ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.231012 încheiat la 23 octombrie 2012, a sumei de 5442,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, în cadrul examinării pricinii în fond, reprezentantul reclamantului a depus o cerere prin care şi-a concretizat cerinţele sale, solicitând micşorarea penalităţii pretinse de la suma de 20838,58 lei până la suma de 10838,58 lei, încasarea sumei de 153041,5 lei cu titlu de datorie, sumei de 7547,25 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, cât şi a sumei de 5442,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ce reprezintă taxa de stat, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 02 octombrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Olaniţa Com” a fost admisă parţial şi s-a dispus a încasa din contul SRL„Sabcob” în beneficiul SRL„Olaniţa - Com” a sumei de 153041,5 lei cu titlu de datorie, a sumei de 7547,25 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi suma de 10838,58 lei cu titlu de penalitate, ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare nr.231012 încheiat la 23 octombrie 2012, a sumei de 5142,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de stat), iar în total s-a dispus încasarea sumei de 176570,14 lei. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 30 octombrie 2014 SRL 2 „Sabcob” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 02 octombrie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, apelul declarat de SRL „Sabcob”, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 02 octombrie 2014. La data de 16 martie 2015, SRL „Sabcob”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie reduse din suma pretinsă penalităţile şi dobînda de întîrziere. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material.

Susţine recurentul că, la examinarea pricinii instanţa de apel nu a constatat şi elucidate pe deplin circumstanţe importante ale pricinii fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii, iar probele administrate la materialele cauzei au fost interpretate arbitrar de instanţa de judecată. La data de 23 aprilie 2015, SRL „Olaniţa Com” a depus referinţă la recursul declarat de SRL „Sabcob”, solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinînd cererea de recurs declarată de SRL „Sabcob”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept procedural. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) 4 din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Sabcob”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sabcob”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5