2ra-653/15 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin încpălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

prima instanță: O. Cojocaru, dosarul nr. 2ra-653/15 instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Osadciuc Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Osadciuc Valentin împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei civile, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Osadciuc Valentin, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 13 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2013, Valentin Osadciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei civile. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 aprilie 2011, a depus la Judecătoria Soroca cerere de chemare în judecată împotriva lui Şestacov Gheorghe cu privire la respectarea dreptului de vecinătate, însă examinarea pricinii a durat până la 17 aprilie 2013. Menționează că până în prezent, Şestacov Gheorghe îi încalcă grav drepturile de bună vecinătate, astfel, fiind nevoit să se adreseze cu cerere de chemare în judecat cu privire la încasarea prejudiciul moral cauzat.

Susține că instanțele de judecată la examinarea pricinii nu i-au apărat drepturile sale constituționale, ci din contra îi susțineau poziţia lui Gheorghe Şestacov, împreună cu Primarul comunei, cît şi organele de poliţie. Relatează că prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 20 iunie 2011, acțiunea a fost respinsă, fiind încasat din contul său în beneficiul lui Şestacov Gheorghe cheltuielile de judecată în sumă de 4200 lei. Invocă că nefiind de acord cu hotărârea primei instanței, a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor, iar prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2011, a fost admis apelul său, casată hotărârea şi încheierea primei şi restituită pricina civilă spre rejudecare în prime instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 13 aprilie 2012, acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul său în beneficiul lui Şestacov Gheorghe, cheltuielile de judecată în sumă de 4200 lei. Afirmă că la 25 aprilie 2012, din nou a declarat apel împotriva hotărârii primei instanței, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii integral, însă, prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2012, a fost respins apelul său şi menţinută hotărârea primei instanței. Susține că la 07 noiembrie 2012, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanței cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii, însă, instanța de recurs a respins recursul declarat de el și a menținut decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

La fel, indică că după epuizarea căilor de atac, a fost nevoit să se adreseze la Curtea Europeană a Dreptului Omului CEDO, deoarece, consideră că a fost umilit de către instanțele judecătorești, totodată, fiind obligat să achite lui Şestacov Gheorghe, care continuă până în prezent să-i cauzeze prejudicii, cheltuielile de judecată. Solicită încasarea din contul Ministerului Justiției al RM în beneficiul său, prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea a cauzei în termen rezonabil de către instanțele judecătorești. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă, ca tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Osadciuc Valentin şi menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 iulie 2014, a fost admis recursul declarat de către Osadciuc Valentin, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Osadciuc Valentin, casată integral hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 2, art. 1 alin.(2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești şi art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și dreptul la un proces echitabil.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că tergiversarea examinării cauzei civile la acțiunea lui Osadciuc Valentin cu privire la respectarea dreptului de vecinătate a avut loc din cauza conduitei participanților la proces, dar şi din motivul volumului mare de dosare în instanțele judecătorești, respingînd, astfel, argumentul lui Osadciuc Valentin, precum că, tergiversarea cauzei se datorează exclusiv din vina instanței de judecată, deoarece, în sensul enunțat nu au fost prezentate care probe veridice și pertinente. La 14 ianuarie 2015, Osadciuc Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea cerințelor integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei contrar art. 130 CPC nu a apreciat probele după intima ei convingere, ce demonstrează acțiunile ilicite admise de către instanțele de judecată, care de fapt au manifestat față de el o injustiție, astfel, încălcându-se dreptul la judecarea cauzei în termen rezonabil și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Dreptului și Libertățile ale Omului.

La fel, indică că a anexat la materialele pricinii suficiente probe incontestabile eliberate de către procuratură, organul de poliţie, consiliul raional, care atestă cu certitudine faptul încălcărilor comise fața de el Gheorghe Şestacov, însă instanțele de judecată nu au luat în considerație nici o probă prezentata de el, de altfel, susţinînd depoziţiile prezentate în instanţă de către avocatul intimatului Boris Onica, orientate spre distanțare de la obiectul litigiului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Osadciuc Valentin este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Osadciuc Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Osadciuc Valentin asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Osadciuc Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Osadciuc Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă