2ra-1015/15 — Recuperarea prejudiciului material şi moral în urma acţiunilor ilicite a organelor de urmărire penală

prima instanţă: D. Stănilă dosarul nr. 2ra-1015/15 instanţa de apel: E. Aabei, A. Garbuz, G. Polivenco ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Reznic Nicolae către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a R. Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne privind repararea de către stat a prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Reznic Nicolae, admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova, modificată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014, în partea micşorării sumei de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică, c o n s t a t ă La 20 februarie 2013 Reznic Nicolae a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova privind recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Reznic Anatolie a indicat că la data de 26 octombrie 2010, în urma tentativei organelor de drept de a i se pune în buzunar substanţe narcotice, dînsul a fost supus unei percheziţii, pe care o consideră a fi ilegală şi în procesul căreia colaboratorii de poliţie Hortiuc S. şi Gadjiev R. au aplicat în privinţa lui forţa fizică şi drept urmare a fost reţinut. Ulterior prin ordonanţa procurorului din Procuratura Bălţi din 27 octombrie 2010, i-a fost aplicată amenda în mărime de 50 u.c., decizii care au fost anulate de către instanţa de judecată la data de 10.04.2012 pentru lipsa faptului contravenţiei.

Se invocă că odată cu reţinerea sa, a fost pornită şi o cauză penală conform art.217 alin. (3) Cod penal, în procesul căruia pentru perioada 26.10.2010- 30.12.2010, a fost supus unor verificări destul de înjositoare din partea autorităţilor competente, ca urmare a reţinerii sale, dînsul a suferit traume psihice, odată ce a fost nevoit să suporte condiţiile de detenţie în care a fost plasat; familia, prietenii şi colegii de serviciu ca urmare a acestei situaţii, îl priveau destul de suspect, toate aceste împrejurări iau produs suferinţe morale, pe care el le estimează la suma de 50 mii lei. Totodată ca urmare a reţinerii sale, dînsul a pierdut şi locul de muncă, fiindu-i pricinuit şi un prejudiciu material, estimat de el la suma de 50000 lei.

La fel, pe parcursul derulării situaţiei sale legate de instrumentarea celor două cauze, în privinţa sa a avut nevoie de asistenţă juridică, în acest sens a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui avocat, ceia ce i-a produs anumite cheltuieli financiare. Pe parcursul examinării cauzei, la demersul Ministerului Justiţiei a R. Moldova în proces au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii Procuratura Generală a R. Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne. Solicită reclamantul Reznic Nicolae, de a încasa din contul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei următoarele sume: 50000 lei cu titlu de prejudiciu material. 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 9500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei a R. Moldova în beneficiul lui Reznic Nicolae prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuieli judiciare suportate în mărime de 9500 lei. În partea încasării prejudiciului material în sumă de 50000 lei, acţiunea lui Reznic Nicolae s-a respins. La data de 18 iulie 2014, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată; sau – modificarea hotărîrii contestate în sensul diminuării sumelor acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

La data de 11 august 2014, Reznic Nicolae a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă pe deplin cererea de chemare în judecată înaintată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Reznic Nicolae. S-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova. S-a modificat hotărîrea judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014 în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, prin micşorarea sumei încasate de la 9500 lei lai 2500 lei. În rest hotărîrea s-a menţinut. La emiterea deciziei, instanţa de apel a reţinut că la data de 30.12.2010, de către Procuratura mun.

Bălţi a fost emisă ordonanţa de scoatere a lui Reznic Nicolae de sub urmărire penală, pe din motiv că infracţiunea prevăzută de art.217 alin.(3), lit. c) Cod penal nu a fost comisă de acesta (f.d. 142-144). 2 S-a mai constatat că în paralel cu cauza penală a derulat şi procesul contravenţional tot în privinţa lui Reznic Nicolae în baza art.353 alin.(2) Cod Contravenţional, care prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 10.04.2010 a fost anulată ordonanţa cu privire la aplicarea sancţiunii din 27.10.2010 (f.d. 31), iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23.05.2012 procesul contravenţional pornit în privinţa lui Reznic Nicolae a fost încetat (f.d.33). La 20 februarie 2013 Reznic Nicolae a depus cererea de chemare în judecată nominalizată.

Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 10 iulie 2014 cererea de chemare în judecată a lui Reznic Nicolae a fost admisă parţial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Reznic Nicolae prejudiciul moral în mărime de 5000 lei şi cheltuielile judiciare suportate în urma acţiunilor ilegale a organelor de drept în sumă de 9500 lei. Astfel, prima instanţă şi-a întemeiat concluzia pe prevederile art.1405 Cod Civil şi art.3 alin.(2) din Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Instanţa de apel a menţionat faptul că, analizînd probele reţinute de prima instanţă întru argumentarea concluziei sale, corect a apreciat probele prezentate de părţi şi a stabilit toate circumstanţele cauzei, examinînd pricina sub toate aspectele şi probele dobîndite, dînd o hotărîre legală şi întemeiată, însă în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică instanţa de fond eronat a apreciat cuantumul acestora. Din materialele cauzei s-a constatat că la data de 26.10.2010, în jurul orelor 13.00-14.00, reclamantul Reznic Nicolae aflîndu-se pe str. Nicolaev din mun. Bălţi a fost stopat de doi colaboratori a poliţiei, care încercau să-l percheziţioneze, totodată îl acuzau pe Reznic Nicolae de faptul că lui iar aparţine un pacheţel de hîrtie care se afla jos la un metru distanţă de el.

Sosind la faţa locului, grupa operativă a efectuat cercetarea la faţa locului, au găsit pachetul şi deschizîndu-l au constatat în el prezenţa substanţei narcotice - marihuana. Pe acest caz au fost pornite două cauze, una penală în baza art.217 alin.(3) lit. c) Cod penal – pentru circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, şi contravenţională conform art.353 alin.2 Cod contravenţional – pentru ultragierea şi opunerea de rezistenţă colaboratorilor poliţiei aflaţi în exerciţiul funcţiunii.

Conform prevederilor art.1405 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Iar în 3 conformitate cu art.3 al Legii nr.1545-XIII din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 1422 Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. (3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Astfel, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond corect a stabilit că în urma acţiunilor ilicite a organului de urmărire penală, a organului procuraturii, lui Reznic Nicolae i s-a cauzat un prejudiciu moral. La fel suferinţe fizice, psihice i- au fost cauzate reclamantului/intimat şi în cadrul cauzei contravenţionale, anume cum ar fi sucirea mîinilor la spate, lovirea cu capul de parbrizul maşinei, acest prejudiciu fiind estimat de către instanţa de fond la suma de 5000 lei, sumă care corespunde suferinţelor morale suportate de Reznic Nicolae. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Reznic Nicolae cheltuielile judiciare în mărime de 9500 lei.

Or, în baza probelor din speţă, s-a dovedit prezenţa cheltuielilor de asistenţă juridică acordate lui Reznic Nicolae de către avocatul Grigore Pralea, dar nu în mărime în care au fost încasate. Astfel, instanţa de apel a considerat, că prima instanţă eronat a reţinut ca probe, bonul de plată cu nr.705760 şi bonul de plată cu nr.705761 (f.d. 39, 40), deoarece în aceste înscrisuri lipseşte data cînd a fost eliberat, astfel instanţa de apel nu poate reţine aceste bonuri în calitate de confirmare a acordării de către avocatul G. Pralea a asistenţei juridice reclamantului, anume pe cauzele menţionate în speţă. Bonul de plată cu nr.705758 din 26.11.2012 (f.d. 42) este unica probă care 4 demonstrează că lui Reznic Nicolae i-a fost acordată asistenţă juridică de către avocatul Grigore Pralea în cadrul cauzei civile date.

Pretenţiile apelantului Reznic Nicolae privind încasarea prejudiciului material în mărime de 50000 lei, instanţa de nivelul întîi corect le-a respins, deoarece nu au fost alte probe şi nu a fost constatat faptul că acesta şi-a pierdut locul de muncă datorită stării sale în arest. La 05 martie 2015, în termen, Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată; sau – modificarea hotărîrilor contestate în sensul diminuării sumelor acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

În motivarea recursului se invocă că intimatul nu a prezentat probe care ar demonstra că ar fi avut suferinţe psihice cauzate ca urmare a pornirii urmăririi penale. Totodată, despăgubirea acordată de Curtea Europeană în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensaţie financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferinţe psihice sau fizice. Prin natura lor daunele morale nu se apreciază la calcule exacte. Dacă se stabileşte existenţa unor astfel de daune, şi în cazul în care Curtea consideră că este necesară o compensaţie bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în considerare standardele care decurg din jurisprudenţa sa. Mai invocă că în privinţa intimatului Reznic Nicolae nu a fost aplicată nici o măsură preventivă, iar reţinerea nu a depăşit termenul legal.

Mai mult, acesta a fost eliberat imediat după ce circumstanţele de reţinere au decăzut. Menţionează, că conform legislaţiei procesual penale, organul de urmărire penală este în drept să efectueze acţiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului şi apărarea intereselor altor persoane inclusiv interesele statului. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 5 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al R. Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al R. Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6