2ra-985/15 — Anularea ordinului de eliberare, declararea nulităţii contractului individual de muncă, încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2ra-985/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, L. Bulgac ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de SRL „Pares.net.”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Robu Alexandru împotriva SRL „Pares.net.” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulităţii contractului individual de muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Pares.net.” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 19 noiembrie 2012 Robu Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Pares.net.” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulităţii contractului individual de muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la data de 21 octombrie 2008, a încheiat un contract individual de muncă cu SRL „Pares.net.”, fiind angajat în funcţia de pictor şi erector. La data de 09 noiembrie 2010, de către directorul comercial al SRL „Pares.net.”, i-a fost pusă sarcina de a executa lucrările de instalare (montare) a linilor exterioare la un panou publicitar de pe peretele unei clădiri, situată pe str. Independenţei 25, mun.

Chişinău. Executînd sarcina care i-a fost încredinţată, a fost implicat într-un accident de muncă, cauzat de defectarea instalaţiei de ridicat la înălţime pusă la dispoziţie de către angajator în urma unei înţelegeri verbale cu Roibu Vladimir, şoferul autoturismului de model GAZ-53 cu nr. de înmatriculare CCZ -514. În rezultatul accidentului pe care 1-a suferit, la data de 09.03.2011 i-a fost atribuit gradul II de invaliditate, în legătură cu trauma căpătată. La data de 12 iulie 2012, a înaintat o petiţie în adresa Inspecţiei Muncii, prin care a sesizat autoritatea cu privire la ilegalităţile comise în privinţa sa de către angajatorul SRL „Pares.net.”, în care a indicat că în legătură cu accidentul de muncă pe care 1-a suferit şi stabilirea stării de invaliditate, a solicitat de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chişinău să-i stabilească şi să-i achite pensia de invaliditate în condiţiile prevederilor Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156din 14.10.1998.

La rîndul său, autoritatea în cauză a solicitat de la angajatorul SRL „Pares.net.” certificatul cu privire la salariu pentru calcularea cuantumului pensiei de invaliditate, însă, aceasta din urmă, a falsificat datele despre salariu care i-a fost achitat şi perioada activităţii la întreprinderea respectivă, indicînd că salariu lunar pe care îl primea constituia 1100 lei, pe cînd de facto (conform contractului individual de muncă nr. 211000-1 din 21.10.2008), salariu care îi era calculat constituia 5300 de lei, iar perioada activităţii sale la întreprinderea respectivă datează cu luna octombrie 2008. Indică că a solicitat Inspecţiei Muncii efectuarea controlului de stat asupra respectării de către angajatorul SRL „Pares.net.” a actelor legislative şi a altor acte normative din domeniul muncii, în partea ce ţine de legalitate certificatului de salariu prezentat în adresa CNAS sect.

Buiucani, în baza căruia i-a fost stabilită pensia de invaliditate minimă, cu întocmirea procesului-verbal de control şi ulterior, remiterea unui exemplar în adresa sa. La data de 20 august 2012, a recepţionat răspunsul Inspecţiei Muncii cu nr. R- 1105 din 13.08.2012, prin care i s-a comunicat că din documentele prezentate de către administraţia SRL „Pares.net.”, dînsul a fost angajat conform contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010 în calitate de pictor. Salariul lunar pe perioada în care a activat în cadrul întreprinderii a constituit 1100 lei. Cu referire la perioada de activitate în cadrul SRL „Pares.net.”, autoritatea i-a comunicat precum că, în anul 2008, reclamantul a activat în cadrul întreprinderii date, fapt stabilit prin contractul de muncă nr. 211000-1 din 21.10.2008 încheiat cu SRL „Pares.net.”, dar care a fost întrerupt o dată cu concedierea sa conform ordinului nr. 509 din 23.10.2008, adică peste 2 zile.

Avînd în vedere faptul că despre ordinul menţionat a auzit prima dată, a solicitat Inspecţiei Muncii printr-o altă cerere, remiterea în adresa sa a copiei ordinului de concediere din 23.10.2008 şi a tuturor documentelor care au stat la baza emiterii acestuia. La data de 24 septembrie 2012, a recepţionat copiile actelor solicitate şi a constatat că conform Ordinului nr. 509 din 23.10.2008, a fost concediat de la serviciu în conformitate cu prevederile art. 86 alin. (1) Codul Muncii în legătură cu 2 prezentarea la serviciu în stare de ebrietate. La ordinul menţionat a fost anexat Actul cu nr. 1259 din 23.10.2008 prin care comisia în componenţa: directorului comercial Ţucanov Vladimir, directorului Sergacova Natalia, brigadierului Zugrov Serghei şi managerului Şubina Iulea, au constatat că reclamantul s-a prezentat la serviciu în stare de ebrietate.

Invocă că conform art. 86 alin. (1) lit. i) Codul Muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, stabilită în modul prevăzut la art. 76 lit. k) Codul Muncii. Conform art. 76 lit. k) Codul Muncii, contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, constatată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.

Reclamantul menţionează că atît ordinul de concediere cu nr. 509 din 23.10.2008, cît şi Actul de constatare a stării de ebrietate cu nr. 1259 din 23.10.2008, sînt nişte documente falsificate recent, cu scopul de a induce în eroare Inspecţia Muncii în cadrul controlului efectuat la întreprindere în baza plîngerii pe care am înaintat-o la data de 12 iulie 2012. Mai indică că în Actul întocmit la 23.10.2008 nu este indicată menţiunea că i s-i comunicat dreptul de a cere să fie examinată constatarea stării sale de ebrietate de o instituţie medicală. Un alt temei care confirmă ilegalitatea, ordinului nr. 509 din 23 octombrie 2008 emis de către SRL „Pares.net.” şi generează direct nulitatea acestuia, este şi faptul că, contrat prevederilor art. 81 alin. (3) Codul muncii, pîrîtului pînă în prezent nu i-a adus la cunoştinţă actul dat.

Reclamantul mai menţionează că din 21 octombrie 2008 şi pînă la săvîrşirea accidentuluide muncă pe care 1-a suferit la data de 09.11.2010, a activat neîntrerupt la SRL „Pares.net”, în baza Contractului individual de muncă nr. 211000-1 din 21.10.2008, fapt care poate fi confirmat de către înşişi angajaţii întreprinderii. Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere nr.509 din octombrie 2008 emis de SRL „Pares.net.” ca ilegal, declararea nulităţii contractului individual de muncă nr. 08 din 01 noiembrie 2010, încheiat cu SRL „Pares.net” şi încasarea prejudiciului moral pentru concediere ilegală în mărime de 50 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă în parte.

S-a anulat ordinul de concediere nr. 509 din 23 octombrie 2008 emis de SRL „Pares.net.”. S-a declarat nul contractul individual de 3 muncă nr. 08 din 01 noiembrie 2010 încheiat între Robu Alexandru şi SRL „Pares.net.”. S-a încasat din contul SRL „Pares.net.” în beneficiul lui Robu Alexandru suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL „Pares.net.” a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Pares.net.” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a constatat că reclamantul Robu Alexandru s-a dresat cu acţiune respectînd termenul de prescripţie. Astfel, conform art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Din materialele cauzei, instanţa de apel a constatat că Robu Alexandru s-a adresat cu o petiţie către Inspecţia Muncii la data de 12 iulie 2012, în răspunsul căreia i s-a comunicat despre existenţa ordinului de concediere nr. 509 din 23 octombrie 2008 emis de SRL „Pares.net.”, care nu a fost adus la cunoştinţa salariatului sub semnătură. Răspunsul inspecţiei datează cu 13 august 2012, respectiv 3 luni din data aflării despre încălcarea dreptului său, a expirat la data de 13 noiembrie 2012, iar reclamantul Robu Alexandru s-a adresat cu acţiune la data de 09.11.2012, încadrîndu-se în termenul de prescripţie.

La fel, instanţa de apel a stabilit că actul nr. 1259 din 23.10.2008 a fost întocmit contrar prevederilor art. 76 lit. k) şi anume: comisia a fost formată dintr-un număr de 4 persoane în loc de un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor, unul dintre care - Zugrav Sergiu, potrivit contractului de muncă nr. 11112008 din 01.11.2008, la 23.10.2008 nu a activat la întreprindere SRL "Pares.net.”. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că ordinul nr. 509 din 23.10.2008 a fost emis ilegal, neavînd la bază o probă pertinentă şi concludentă cu privire la starea de ebrietate a intimatului. Ulterior, la 01.11.2010, între Robu Alexandru şi SRL „Pares.net.” a fost încheiat alt contract individual de muncă nr. 08 pentru perioadă determinată- 31.12.2010.

Potrivit recipisei rezultă faptul, că Robu Alexandru a primit de la Ţucanov V. salariu pentru perioada de la 15.10.2010 pînă la 09.11.2010 în mărime de 4800 lei, iar prin Nota de informare privind salariul şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajaţilor şi impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi rezultă, că Robu Alexandru în perioada lunilor octombrie -noiembrie 2010 a primit salariul în mărime de cîte 1100 lei lunar, ceea ce vine în contradicţie cu data încheierii contractului din 01.11.2010.

Astfel, instanţa de apel a constatat că Robu Alexandru, primind salariu pentru luna octombrie 2010, a activat la întreprindere conform contractului încheiat la 4 23.10.2008, or în temeiul contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010, rezultă că Robu Alexandru a fost angajat la SRL „Pares.net.” pentru a doua oară şi nici cum nu putea primi salariu pentru luna octombrie 2010. Totodată, instanţa de apel a constatat că contractul individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010 a fost încheiat de pînă la 31.12.2010, iar potrivit actului nr. 132 din 14.11.2012, întocmit de CNAS, se confirmă faptul, că Robu Alexandru s-a aflat în concediu medical, conform certificatelor medicale din 09.11.2010-15.11.2010; 15.11.2010-29.11.2010; 01.12.2010-06.01.2011; 07.01.2011-12.01.2011; 11.01.2011-29.01.2011; 30.01.2011-01.03.201 1; 02.03.2011-08.03.2011 în urma accidentului de muncă petrecut la 09.11.2010, cauzat de defectarea instalaţiei de ridicat la înălţime.

Astfel, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentele apelantului precum că contractul individual de muncă din 21.10.2008 a fost desfăcut. Or, conform art. 83 alin. (1) Codul muncii, în caz de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte. Colegiul civil al instanţei de apel a constatat că contractul nr. 08 din 01.11.2010 a fost încheiat în mod viclean din partea angajatorului SRL „Pares.net.”. Iar, potrivit art. 228 alin. (1) Codul civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.

Referitor la repararea prejudiciului moral, instanţa de apel, în temeiul art. 329 şi art. 90 alin. (3) Codul muncii, a considerat proporţională despăgubirea morală în sumă de 15 000 lei încasată de prima instanţă. Prin recursul depus la 24 februarie 2015 SRL „Pares.net.” a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată de către instanţe a prevederilor ce reglementează termenele de prescripţie de soluţionare a litigiilor individuale de muncă.

Cu referire la art. 355 alin. (1) Codul muncii, recurentul menţionează că nu corespund realităţii afirmaţiile reclamantului, precum că nu a cunoscut despre faptul întocmirii actului nr. 1259 din 23 octombrie 2008 şi concedierii din 23 octombrie 2008, deoarece acesta a refuzat semnarea actului din 23 octombrie 2008, iar la data de 29 octombrie 2010 a depus la SRL „Pares.net.” o nouă cerere de angajare la serviciu.

Or, în cazul dat, dacă intimatul a pretins că a lucrat neîntrerupt la SRL „Pares.net.” de la data de 21 octombrie 2008, nu a fost nici o necesitate de a întocmi 5 o nouă cerere de angajare în anul 2010 şi de a semna un nou contract de muncă, nr. 08 din 01 noiembrie 2010. Respectiv, în opinia recurentului, intimatul a omis termenul de prescripţie pentru contestarea ordinului de concediere nr. 509 din 23 octombrie 2008. La fel, în opinia recurentului nu sunt întemeiate concluziile instanţelor în partea ce ţine de respectarea termenului legal de contestare a contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010. În acest sens, recurentul invocă că în şedinţa de judecată intimatul a prezentat originalul contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010 cu semnăturile autentice.

În şedinţa de judecată intimatul a recunoscut că a semnat acest contract şi îl avea la dispoziţie. Respectiv, sunt aplicabile prevederile art. 355 alin. (1) lit. a) şi art. 271 Codul muncii, deoarece în cazul în care intimatul nu a fost de acord cu contractul individual de muncă, el urma să-l conteste în ordinea stabilită în termen de 3 luni de la data semnării, însă cererea de chemare în judecată a fost depusă la 09 noiembrie 2012, adică peste 2 ani după încheierea contractului. De asemenea, recurentul invocă neaplicare de către instanţe a prevederilor art. 84 Codul muncii – nulitatea contractului individual de muncă. În aceste sens, reiterează faptul că problema nulităţii contractului individual de muncă poate fi pusă numai în perioada valabilităţii acestuia.

Respectiv, la data depunerii cererii de chemare în judecată – 09.11.2012 contractul individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010 deja nu era în vigoare. Menţionează recurentul că sunt greşite concluziile instanţei de apel, precum că contractul individual de muncă nu a fost desfăcut. Instanţa de apel a motivat soluţia prin faptul conform actului nr. 132 din 14.11.2012 întocmit de CNAS intimatul s-a aflat în concediu medical în perioada 09.11.2010 – 08.03.2011, prin ce s-ar constata că contractul individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010, încheiat pînă la 31.12.2010, nu a fost desfăcut. Însă, potrivit prevederilor art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical.

Astfel, recurentul nu a fost în drept să concedieze intimatul după data de 31.12.2010 - data expirării contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010. Intimatul a fost concediat în legătură cu expirarea termenului contractului după ce s-a terminat concediu medical. Respectiv, la data depunerii cererii de chemare în judecată privind declararea nulităţii contractului individual de muncă nr. 08 din 01.11.2010 intimatul deja nu se afla în relaţii de muncă cu recurentul. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

6 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Pares.net.” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Pares.net.” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 7 d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Pares.net.” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8