2ra-702/15 — Încasarea despăgubirii de asigurare

Prima instanţă, Jud. Orhei: V. Cupcea dosarul nr. 2ra-702/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: D. Manole, Iu. Cotruţă, N. Traciuc DECIZIE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Maşnic Ilie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maşnic Ilie împotriva Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Maşnic Ilie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iulie 2014, c o n s t a t ă La 18 octombrie 2013, Maşnic Ilie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Donaris Group” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acţiunii Maşnic Ilie a indicat că este posesorul automobilului de model „Ford Tranzit”, numărul caroseriei WFOVXXGBVVLJ20970, anul producerii 1990, număr de înmatriculare BL DK 828. La 28 iulie 2013, în jurul orei 1000, fiul său Maşnic Andrei, conducînd automobilul menţionat, pe str. 31 August or. Orhei, s-a tamponat cu automobilul de model „Dacia Logan”, număr de înmatriculare GR AA 552, condus de către Burduja Vladimir, în rezultatul căruia automobilul său a fost deteriorat. Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie din 28 iulie 2013, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Burduja Vladimir.

Totodată, susţine reclamantul că potrivit procesului-verbal de constatare a pagubelor nr. 1829/13 din 29 iulie 2013, întocmit de către SAR „Donaris Group” SA, valoarea daunei preventive cauzată automobilului de model „Ford Tranzit”, numărul caroseriei WFOVXXGBVVLJ20970, anul producerii 1990, număr de înmatriculare BL DK 828, a fost calculată în sumă de 8600 lei, iar conform devizului de calcul al costului reparaţiei autovehiculului avariat nr. 1829/13 din 01 1 august 2013, despăgubirea de asigurare a fost calculată în sumă totală de 6155,89 lei. Menţionează Maşnic Ilie că prin dispoziţia SAR „Donaris Group” SA nr. RCO 1829_2013 din 01 august 2013, a fost recunoscut evenimentul produs şi descris în declaraţia de daune drept caz asigurat, despăgubirea obligatorie fiind apreciată în sumă de 6155,89 lei şi prezentată spre plată lui Maşnic Andrei.

Declară reclamantul că nefiind de acord cu suma despăgubirii de asigurare, s-a adresat către SRL „Biroul de Expertiză Independentă” privind efectuarea unei expertize tehnice în vederea determinării valorii prejudiciului cauzat mijlocului de transport de model „Ford Tranzit”, numărul caroseriei WFOVXXGBVVLJ20970, anul producerii 1990, număr de înmatriculare BL DK 828, în urma accidentului rutier. Potrivit Raportului de expertiză tehnică nr. 01 din 08 august 2013, s-a constatat că valoarea prejudiciului provocat automobilului supra vizat, în rezultatul accidentului rutier, este în sumă de 12961 lei. Cere reclamantul încasarea din contul SAR „Donaris Group” SA în beneficiul dânsului sumei de 12961 lei cu titlu de despăgubire de asigurare şi sumei de 1890 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Maşnic Ilie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iulie 2014. La 23 ianuarie 2015, Maşnic Ilie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Orhei din 07 iulie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului Maşnic Ilie a indicat că instanţa de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că conform procurii nr. 3922 din 06 martie 2013, dînsul nu este subiect al raportului juridic litigios, respectiv nu poate pretinde la achitarea despăgubirii de asigurare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 a fost expediată în adresa lui Maşnic Ilie la 03 decembrie 2014, însă lipsesc date cînd a fost recepţionată de către recurent. În circumstanţele relevante, recursul declarat de către Maşnic Ilie se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 23 februarie 2015, în adresa intimatei SAR „Donaris Group” SA a fost expediată copia recursului declarat de către Maşnic Ilie cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimata SAR „Donaris Group” SA nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie 2015, recursul declarat de către Maşnic Ilie a fost considerat admisibil. 2 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată integral decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Astfel, recurentul-reclamant Maşnic Ilie s-a adresat în instanţa de judecată cu prezenta acţiune, solicitînd încasarea de la SAR „Donaris Group” SA a despăgubirii de asigurare. Atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, fără a se expune asupra fondului cauzei, au respins acţiunea ca neîntemeiată, din unicul motiv precum că Maşnic Ilie nu este reclamantul corespunzător, şi anume că acesta nu este subiect al prezentului raport juridic litigios, acesta nefiind proprietarul mijlocului de transport deteriorat în urma accidentului rutier şi respectiv nu poate pretinde din nume propriu la compensarea despăgubirii de asigurare prin intermediul unei acţiuni în instanţa de judecată.

În acelaşi timp, din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că prin procura nr. 3922 din 06 martie 2013, autentificată de către notarul public Balan Marina, Zahilineac Anatolii proprietarul automobilului de model „Ford Tranzit”, numărul caroseriei WFOVXXGBVVLJ20970, anul producerii 1990, număr de înmatriculare BL DK 828, i-a delegat pe Maşnic Ilie şi pe Maşnic Andrei ca din numele dînsului: să înstrăineze; să încheie contracte de folosinţă gratuită; de locaţiune şi de mandat în privinţa automobilului dat, la preţul şi în condiţiile prevăzute de către aceştia; să primească suma de bani corespunzătoare; să supravegheze starea tehnică a mijlocului de transport; să fie în calitate de reprezentanţi ai dînsului la momentul efectuării reviziei tehnice a automobilului; să asigure automobilul şi să primească despăgubirea de asigurare; să semneze şi să întocmească toate actele şi formalităţile necesare legate de procura dată (f.d.

22 verso). Astfel, din conţinutul procurii nr. 3922 din 06 martie 2013, derivă că atît recurentul Maşnic Ilie, cît şi persoana terţă Maşnic Andrei sînt posesorii şi utilizatorii automobilului de model „Ford Tranzit”, numărul caroseriei WFOVXXGBVVLJ20970, anul producerii 1990, număr de înmatriculare BL DK 828, cu drept expres prevăzut de a asigura automobilul şi de a primi despăgubirea de asigurare. Se reţine că la 06 martie 2013, Maşnic Ilie a încheiat cu SA „Asito” contract de răspundere civilă auto internă nr. RCAI-000035122 a mijlocului de transport în litigiu (f.d.

19). În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” 3 nr. 414 din 22 decembrie 2006, persoana păgubită poate să adreseze cerere de despăgubire direct asiguratorului de răspundere civilă auto sau reprezentantului de despăgubiri desemnat de acesta, indiferent de faptul că asiguratul a executat sau nu obligaţia de înştiinţare prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. c). Totodată, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea enunţată supra, dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asiguratorului privind cuantumul despăgubirii de asigurare, acesta plăteşte totuşi despăgubirea în cuantumul stabilit.

În acest caz, persoana păgubită are dreptul să atace decizia asiguratorului în instanţa de judecată. Conform art. 2 din aceiaşi Lege, prin persoană păgubită se înţelege–orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire de asigurare pentru orice pagubă sau vătămare corporală provocată în urma unui accident de autovehicul; prin posesor de autovehicul– se înţelege proprietarul de drept al autovehiculului, precum şi persoana care posedă autovehiculul în temeiul unui contract de locaţiune, contract de leasing sau al unor alte titluri prevăzute de legislaţiei, iar prin utilizator–se înţelege orice persoană care conduce autovehiculul: asiguratul, persoanele prevăzute în contractul de asigurare, alte persoane care conduc autovehiculul cu sau fără consimțământul posesorului.

În circumstanţele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că este neîntemeiată concluzia instanţei de apel precum că recurentul nu este subiect al prezentului raport juridic litigios, acesta nefiind proprietarul mijlocului de transport deteriorat în urma accidentului rutier şi respectiv nu poate pretinde din nume propriu la compensarea despăgubirii de asigurare prin intermediul unei acţiuni în instanţa de judecată, deoarece reieşind din procura nr. 3922 din 06 martie 2013, contractul de răspundere civilă auto internă nr. RCAI-000035122 a mijlocului de transport încheiat cu SA „Asito” şi normelor de drept supra citate, Maşnic Ilie dispune de dreptul de a cere despăgubirea de asigurare cauzată în urma accidentului rutier, precum şi de dreptul de a ataca decizia asiguratorului referitor la cuantumul despăgubirii de asigurare în instanţa de judecată.

Cu atît mai mult că, intimata SAR „Donaris Group” SA prin dispoziţia nr. RCO 1829_2013 din 01 august 2013, a recunoscut evenimentul produs şi descris în declaraţia de daune drept caz asigurat, despăgubirea obligatorie fiind apreciată în sumă de 6155,89 lei şi prezentată spre plată lui Maşnic Andrei, persoană indicată în aceiaşi procură (f.d. 57). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ţinând cont de faptul că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus asupra fondului cauzei, respingând acţiunea pe motiv că Maşnic Ilie este reclamant necorespunzător, iar instanţa de recurs este în imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară şi reiterând inexistenţa temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă (art.432 alin.(3) lit. d) si f) CPC), concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate nu satisfac standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către 4 instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, şi având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Maşnic Ilie, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 şi a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizia legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Maşnic Ilie. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maşnic Ilie împotriva Societăţii de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 5