2rac-531/15 — Perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi penalităţilor de întârziere

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr.2rac-531/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Rusalina Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia „ Drepturi de Autor şi Conexe” către Societatea cu Răspundere Limitată „ Rusalina Com” privind perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi penalităţilor de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, prin care s- a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Rusalina Com”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 18.11.2013 Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către S.R.L „Rusalina Com”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, prin care a solicitat instanţei: - încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a sumei de 7306,24 lei, dintre care 2424 lei remuneraţia de autor pentru anul 2013; 1842,24 lei penalitatea de întârziere în mărime de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere a plăţii şi 3040 lei penalitatea contractuală în mărimea unei unităţi convenţionale (20 lei) pentru fiecare zi de întârziere de prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate; - obligarea pârâtei de a prezenta dările de seamă privind creaţiile valorificate în anul 2013. În motivarea acţiunii înaintate reclamanta a indicat că pentru valorificarea creaţiilor publicate prin interpretare publică - folosirea muzicii în baruri, restaurante, magazine, chioşcuri, alte încăperi, la discoteci, nunţi, concerte, pe viu („live” ) sau prin intermediul anumitor dispozitive precum casetofon, radio, aparate TV etc. - beneficiarul, persoana juridică sau fizică,

trebuie să obţină licenţa organizaţiei care administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi şi să achite remuneraţia de autor corespunzătoare (fapt prevăzut în art.11 alin.(l) lit.f) şi alin.(2), art.31 şi art.33 ale Legii privind dreptul 1 de autor şi drepturile conexe, respectiv, conform anexei nr.3 la hotărârea Guvernului nr.641 din 12.07.2001 despre tarifele minime ale remuneraţiei de autor).

Mai indica reclamanta că prin semnarea acordului general (licenţa) de tip IP nr.0311, eliberată la 26.01.2012 de către reclamantă, S.R.L „Rusalina Com”, conform pct.5.2 din acord, s-a obligat să achite trimestrial, pentru dreptul de interpretare publică a obiectelor de drepturi de autor şi conexe prin intermediul oricărui dispozitiv (aparate Radio, TV, DVD, casetofon etc), remuneraţia de autor în cuantum de 606 lei până la data de 15 a lunii ce urmează după trimestrul raportat şi, concomitent, să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în cafeneaua „Tuareg” din mun.Chişinău, obligaţie pe care nu a executat-o, datorând în prezent reclamantei onorariul de autor pentru anul 2013 în mărime de 2424 lei, iar în conformitate cu pct.5.3 din acordul general (licenţa), şi penalitate în mărime de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere cu plata şi o prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate.

Menţionează reclamanta că în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, la 18.10.2013 a expediat în adresa pârâtei o pretenţie prin care s-a solicitat ca în termen de 10 zile să fie achitată datoria acumulată fără, însă, ca aceasta să fi fost satisfăcută. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24 octombrie 2014 cererea de chemare în judecată a fost admisă. S-a încasat de la SRL „ Rusalina Com” la contul Asociaţiei „ Drepturi de Autor şi Conexe” remuneraţia de autor pentru anul 2013 în sumă de 2424 lei, a penalităţii de întârziere cu plata, în mărime de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere – 1842,24 lei şi penalitatea pentru întârziere dărilor de seamă în mărime de o unitate convenţională pentru fiecare zi de întârziere, în sumă de 3040 lei.

S-a obligat SRL „ Rusalina Com” să prezinte AsDac dările de seamă privind creaţiile valorificate în anul 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, prin care s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Rusalina Com”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24 octombrie 2014. La 26 februarie 2015, SRL „ Rusalina Com” a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15.01.2015 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24.10 2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată , considerând că prima instanţă şi instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Indică recurentul că, instanţele de judecată nu au ţinut cont că SRL „Rusalina Com”, executând acordul pe perioada prevăzută de pct.7 al acordului la data de 10.12.2012 a înştiinţat în scris despre rezilierea acordului, ori acordul licenţă stabileşte că prin acordul tacit al părţilor termenul de valabilitate se va prelungi automat pentru termenul de un an pînă cînd una din părţi nu va informa despre rezilierea ei.

2 Consideră recurentul că acestor prevederi convenite de părţi nu li s-au dat o apreciere corespunzătoare, instanţa impunând nişte obligaţii SRL „Rusalina Com” în baza unui acord ce nu mai producea efecte juridice ,după data expirării lui 31.12.2012 .ori în afară de prevederile legale de care beneficiază AsDAC oferite de Legea privind drepturile de autor şi conexe pe care le-a enumerat Curtea de Apel în decizia sa nu s-a ţinut cont că odată ce una din părţi şi-a manifestat voinţa de a rezilia acordul licenţă, nu mai pot fi încasate careva-i prestaţii în baza lui. De asemenea, instanţa stabilind că „Rusalina-Com” pe perioada an. 2013 şi- a desfăşurat activitatea în localul cafenelii „ Tuareg „ însă nu putea concluziona că a valorificat prin interpretare publică opere ,interpretări ,fonograme , care fac parte din repertoriul AsDAC fără a avea careva-i probe la acest capitol , iar AsDAC nici nu le-a prezentat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „ Rusalina Com” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurenta SRL „ Rusalina Com” în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la 3 art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta SRL „ Rusalina Com”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „ Rusalina Com”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 4