2ri-106/15 — Recunoaşterea nulităţii a contractului de ipotecă şi a acordurilor adiţionale şi separarea bunurilor din masa debitoare

prima instanţă: A. Doga dosarul nr. 2ri-106/15 DECIZIE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către administratorul insolvabilităţii Societăţii cu răspundere limitată „Covcons Grup”, Roman Pelin şi Banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cuşnir împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a contractului de ipotecă şi a acordurilor adiţionale şi separarea bunurilor din masa debitoare, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 24 decembrie 2014, Alexandru Cuşnir a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a contractului de ipotecă şi separarea bunurilor din masa debitoare.

În motivarea acţiunii a indicat că la 16 august 2007, între el şi SRL „Covcons Grup” a fost încheiat contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15, iar la 02 octombrie 2008, a fost încheiat contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49. Menţionează că conform pct. 2 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007, părţile au convenit că SRL „Covcons Grup” va executa şi îi va transmite locul de parcare din parcarea subterană din bd. Decebal,80/1, mun.Chişinău, iar conform pct. 2 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, părţile au convenit că SRL „Covcons Grup” va executa şi îi va transmite încăperile nelocuibile amplasate la etajul I de pe aceeaşi adresă.

Susţine că conform pct. 2 din acordul adiţional nr. 2 din 15 martie 2010 la contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007 şi pct. 2 din acordul adiţional nr. 2 din 15 martie 2010 la contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, părţile au stabilit că el a achitat pe deplin preţul pentru lucrările efectuate convenit în contractele enunţate.

Afirmă că îndeplinirea obligaţiilor de plată, conform pct. 6.1.1 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007, se confirmă prin chitanţele din 10 octombrie 2007 în sumă de 27658,66 lei şi din 16 februarie 2009 în sumă de 67804,50 lei, în sumă totală de 95463,16 lei, iar îndeplinirea obligaţiilor de plată, conform pct. 5.1.1 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, se confirmă prin chitanţele din 02 octombrie 2008 în sumă de 1308213 lei, din 10 decembrie 2008 în sumă de 40026 lei, din 30 decembrie 2008 în sumă de 44754,60 lei şi din 19 iulie 2011 în sumă de 326264 lei, în sumă totală de 1719257,60 lei. Reţine că prin actul de predare-primire a parcării auto din 15 martie 2010 i-a fost transmis bunul cu suprafaţa de 19,8 m.p., cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 din bd.

Decebal,80/1, mun. Chişinău pentru înregistrare la organul cadastral teritorial, iar prin actul de predare-primire a încăperii nelocuibile din 15 martie 2010 i-a fost transmis bunul cu suprafaţa de 87,5 m.p., cu nr. cadastral 0100105.299.01.010, din bd. Decebal,80/1, mun. Chişinău pentru înregistrare la organul cadastral teritorial. Invocă că conform pct. 6.2.3 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007 şi pct. 5.2.3 din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, SRL „Covcons Grup” s-a obligat să nu greveze imobilele care reprezintă obiect al contractelor enunţate fără acordul scris al său, însă aceasta a încălcat aceste prevederi contractuale, grevând prin ipotecă imobilele menţionate.

Mai invocă că conform art. 231 alin. (2) din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Astfel, el a fost privat de posibilitatea înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilelor enunţate pe motivul grevării acestora de către SRL „Covcons Grup”. Consideră că contractul de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 în partea în care a fost instituită ipoteca asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086 a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice şi este lovit de nulitate absolută.

Prin urmare, solicită recunoaşterea nulităţii contractului de ipotecă nr. 2673 din 26 februarie 2009, încheiat între SRL „Covcons Grup” şi BC „Victoriabank” SA, în partea în care a fost instituită ipoteca asupra bunurilor cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086 şi separarea bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi a bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 din masa debitoare.

Ulterior, Alexandru Cuşnir a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, indicînd în calitate de intervenient accesoriu BC „Victoriabank” SA şi solicitând recunoaşterea nulităţii contractului de ipotecă nr. 2673 din 26 februarie 2009 şi a acordurilor adiţionale: Acordul adiţional din 05 august 2009, Acordul adiţional nr.2 din 27 noiembrie 2009, Acordul adiţional nr. 3 din 26 martie 2010, Acordul adiţional nr. 4 din 13 iulie 2010, Acordul adiţional nr. 5 din 15 iunie 2011 şi Acordul adiţional nr. 6 din 05 decembrie 2011 în partea în care a fost instituită ipoteca asupra bunurilor cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086 şi separarea bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi a bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 din masa debitoare.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 acţiunea a fost admisă, a fost recunoscută nulitatea contractului de ipotecă nr. 2673 din 26 februarie 2009 şi a acordurilor adiţionale: Acordul adiţional din 05 august 2009, Acordul adiţional nr. 2 din 27 noiembrie 2009, Acordul adiţional nr. 3 din 26 martie 2010, Acordul adiţional nr. 4 din 13 iulie 2010, Acordul adiţional nr. 5 din 15 iunie 2011 şi Acordul adiţional nr. 6 din 05 decembrie 2011 în partea în care a fost instituită ipoteca asupra bunurilor cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr.cadastral 0100105.299.01.086, au fost separate bunurile cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086 din masa debitoare şi au fost ridicate sechestrele de pe bunurile imobile cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086, aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens.

La 27 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, administratorul insolvabilităţii SRL „Covcons Grup”, Roman Pelin a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul administratorul insolvabilităţii SRL „Covcons Grup”, Roman Pelin, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost încălcate normele de drept material.

Menţionează că contractele de investiţii nr. 15 din 16 august 2007 şi nr. 49 din 02 octombrie 2008 au fost încheiate cu derogări a legislaţiei în vigoare şi, anume, cu încălcarea prevederilor art. 40 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998. Susţine că Alexandru Cuşnir nu poate solicita separarea bunurilor imobile din masa debitoare, deoarece acesta nu a adus nici un argument, care ar demonstra dreptul real pe care îl are şi, anume, dreptul de proprietate. Afirmă că ţinând cont de faptul că Alexandru Cuşnir are un drept de creanţă, care este un drept relativ, acesta urma să noteze în Registrul bunurilor imobile acest fapt, pentru ca acesta să fie opozabil terţilor.

Invocă că un alt aspect ce nu a fost probat de către Alexandru Cuşnir este faptul achitării integrale de către acesta a tranşelor investiţionale în ce priveşte contractul de investiţii nr. 15 din 16 august 2007. Mai invocă că executarea de către Alexandru Cuşnir a obligaţiilor asumate faţă de SRL „Covcons Grup” chiar şi integral nu generează nici un fel de drepturi ale acestuia prioritar faţă de creditorul ipotecar, BC „Victoriabank” SA, unde ultimul are un drept real accesoriu şi, anume, contractul de ipotecă nr. 2573, încheiat între SRL „Covcons Grup” şi BC „Victoriabank” SA.

Menţionează că conform extraselor din Registrul bunurilor imobile, dreptul de ipotecă al BC „Victoriabank” SA asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale 0100105.299.01.010 şi 0100105.299.01.086 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 25 februarie 2009. Reţine că contractele de investiţii încheiate între SRL „Covcons Grup” şi Alexandru Cuşnir şi, anume, drepturile şi obligaţiile instituite prin aceste actele juridice nu sunt opozabile creditorului ipotecar, BC „Victoriabank” SA, inclusiv prin prisma constatării nulităţii absolute a acestora. Susţine că actul de predare-primire a bunurilor în litigiu a fost semnat de Alexandru Cuşnir şi SRL „Covcons Grup” la 15 martie 2010, în timp ce imobilul a fost supus recepţiei finale în baza procesului-verbal doar la 09 martie 2011 în condiţiile în care acestea erau ipotecate în beneficiul BC „Victoriabank” SA, astfel încît acestea nu erau libere de vicii juridice.

Afirmă că Alexandru Cuşnir are dreptul de a pretinde doar sumele probate prin cec conform contractelor de investiţii. La 04 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, BC „Victoriabank” SA a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurenta BC „Victoriabank” SA, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa nu a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate la dosar, astfel încît nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Menţionează că pretenţiile intimatului Alexandru Cuşnir rezultă dintr-un act juridic încheiat cu SRL „Covcons Grup” şi nu sunt opozabile faţă de BC „Victoriabank” SA, având în vedere că nu a înregistrat drepturile sale în Registrul bunurilor imobile aşa cum este prevăzut de art. 508 din Codul civil, care stabileşte că drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor consemnate în registru devin opozabile terţilor numai prin notare. Susţine că la caz, prezintă relevanţă şi prevederile art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, care statuiază că consecinţele juridice ale înregistrării apar după efectuarea înscrierii despre drepturile asupra bunului imobil în Registrul bunurilor imobile.

Afirmă că intimatul, contrar prevederilor legale enunţate, nu a solicitat efectuarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile cu privire la drepturile sale asupra încăperii nelocative cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 cu suprafaţa de 19,8 m.p. şi, respectiv, asupra încăperii nelocative cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 cu suprafaţa de 87,5 m.p. din bd. Decebal,80/1, mun. Chişinău, pentru îndeplinirea condiţiei de opozabilitate faţă de terţi. Invocă că este greşită concluzia primei instanţe precum că contractele de investiţii încheiate între intimat şi debitorul insolvabil nu cad sub incidenţa prevederilor art. 406 din Legea cadastrului bunurilor imobile pe motiv că sunt contracte de antrepriză, obiectul cărora îl constituie un oficiu comercial şi nu un apartament, deoarece contractele de investiţii încheiate între SRL „Covcons Grup” şi Alexandru Cuşnir sunt acte juridice ce comportă asemănări ale contractului de antrepriză.

Faptul că acest contract nu este unul numit nu îl pune în afara legii, atîta timp cît el corespunde exigenţelor privind valabilitatea.

Mai invocă că avînd în vedere că dreptuld e proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile devin opozabile pentru terţi din momentul înregistrării de stat, la momentul încheierii şi înregistrării la OCT Chişinău a contractului de ipotecă nr. 2537 din 25 februarie 2009, Registrul bunurilor imobile nu conţinea nici o interdicţie de efectuare a unor acte de dispoziţie asupra bunului litigios, iar contractele de investiţii nr. 15 din 16 august 2007 şi nr. 49 din 02 octombrie 2008 nu produceau efecte juridice, nu erau opozabile terţilor, nefiind autentificate notarial şi înregistrate la OCT Chişinău Menţionează că Alexandru Cuşnir şi SRL „Covcons Grup” au semnat actul de primire-predare a bunurilor în litigiu la 15 martie 2010, în timp ce imobilul a fost supus recepţiei finale în baza procesului-verbal doar la 09 martie 2011, în condiţiile în care la această dată, acestea erau deja ipotecate în baza contractului de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 în favoarea BC „Victoriabank” SA.

Susţine că actul de predare-primire semnat de către Alexandru Cuşnir şi SRL „Covcons Grup” nu poate fi luat în considerare, deoarece la data semnării acestui act, bunul imobil aflat în litigiu nu era dat în exploatare la acel moment şi acordul BC „Victoriabank” SA în acest sens nu a fost exprimat. Afirmă că intimatul nu a indicat în cererea sa de chemare în judecată nici un motiv legal, care ar permite încetarea ipotecii, iar motivele de aplicare a prevederilor art. 495 din Codul civil sau ale art. 28 din Legea cu privire la ipotecă în cazul de faţă nu sunt şi nu au fost aduse argumente de către intimat care ar permite radierea ipotecii.

Mai mult decît atît, nu există nici un motiv întemeiat pentru declararea nulităţii contractului de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009. Consideră că instanţa a ajuns la concluzia admiterii pretenţiei de separare contrar prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, avînd în vedere că intimatul nu a demonstrat deţinerea unui drept real (dreptul de proprietate) asupra bunurilor pretinse din masa debitoare şi, anume, asupra încăperii nelocative cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 cu suprafaţa de 19,8 m.p. şi, respectiv, asupra încăperii nelocative cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 cu suprafaţa de 87,5 m.p. Mai invocă că la momentul constituirii ipotecii asupra bunurilor în litigiu, proprietar al acestora figura SRL „Covcons Grup”, iar careva drepturi, grevări sau interdicţii în favoarea terţilor persoane în registru nu erau notate, cu excepţia dreptului de ipotecă în favoarea BC „Victoriabank” SA.

Astfel, BC „Victoriabank” SA dispune de un drept prioritar în raport cu terţii, inclusiv faţă de Alexandru Cuşnir, la executarea obligaţiunilor faţă de acesta, din contul bunurilor ipotecate, drept înregistrat în Registrul bunurilor imobile, fiind în acest mod opozabil terţilor din momentul înregistrării. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 16 august 2007, între Alexandru Cuşnir şi SRL „Covcons Grup” a fost încheiat contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15, iar la 02 octombrie 2008, a fost încheiat contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49. Conform pct. 2. din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007, părţile au convenit că SRL „Covcons Grup” va executa şi va transmite lui Alexandru Cuşnir locul de parcare din parcarea subterană din bd.

Decebal,80/1, mun.Chişinău, iar conform pct. 2. din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, părţile au convenit că SRL „Covcons Grup” va executa şi va transmite lui Alexandru Cuşnir încăperile nelocuibile amplasate la etajul I de pe aceeaşi adresă. Ulterior, prin actul de predare-primire a parcării auto din 15 martie 2010 lui Alexandru Cuşnir i-a fost transmis bunul cu suprafaţa de 19,8 m.p., cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 din bd. Decebal,80/1, mun. Chişinău pentru înregistrare la organul cadastral teritorial, iar prin actul de predare-primire a încăperii nelocuibile din 15 martie 2010 i-a fost transmis bunul cu suprafaţa de 87,5 m.p., cu nr.cadastral 0100105.299.01.010, din bd.

Decebal,80/1, mun. Chişinău pentru înregistrare la organul cadastral teritorial. La 25 februarie 2009, între SRL „Covcons Grup” şi BC „Victoriabank” SA a fost încheiat contractul de ipotecă, prin care SRL „Covcons Grup” a grevat cu ipotecă bunurile cu nr. cadastrale 0100105.299.01.086 şi 0100105.299.01.010 din bd. Decebal,80/1, mun. Chişinău.

Prezentul contract a fost completat cu Acordul adiţional din 05 august 2009, Acordul adiţional nr. 2 din 27 noiembrie 2009, Acordul adiţional nr. 3 din 26 martie 2010, Acordul adiţional nr. 4 din 13 iulie 2010, Acordul adiţional nr. 5 din 15 iunie 2011 şi Acordul adiţional nr. 6 din 05 decembrie 2011. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Alexandru Cuşnir a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de ipotecă nr. 2673 din 26 februarie 2009 şi a acordurilor adiţionale: Acordul adiţional din 05 august 2009, Acordul adiţional nr.2 din 27 noiembrie 2009, Acordul adiţional nr. 3 din 26 martie 2010, Acordul adiţional nr. 4 din 13 iulie 2010, Acordul adiţional nr. 5 din 15 iunie 2011 şi Acordul adiţional nr. 6 din 05 decembrie 2011 în partea în care a fost instituită ipoteca asupra bunurilor cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi nr. cadastral 0100105.299.01.086 şi separarea bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.010 şi a bunului cu nr. cadastral 0100105.299.01.086 din masa debitoare.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către prima instanţă este una pripită. Conform pct. 6.1.1. din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007 şi pct. 5.1.1. din contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, Alexandru Cuşnir s-a obligat să achite preţul pentru lucrările efectuate.

La caz, se reţine că prima instanţă, examinînd pricina, a concluzionat că îndeplinirea obligaţiilor de plată conform contractului nr. 15 din 16 august 2007 se confirmă prin chitanţele din 10 octombrie 2007 în sumă de 27658,66 lei şi din 16 februarie 2009 în sumă de 67804,50 lei, în sumă totală de 95463,16 lei, iar îndeplinirea obligaţiilor de plată conform contractului nr. 49 din 02 octombrie 2008 se confirmă prin chitanţele din 02 octombrie 2008 în sumă de 1308213 lei, din 10 decembrie 2008 în sumă de 40026 lei, din 30 decembrie 2008 în sumă de 44754,60 lei şi din 19 iulie 2011 în sumă de 326264 lei, în sumă totală de 1719257,60 lei. În conformitate cu art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Din materialele dosarului, însă, rezultă că chitanţele, prin care se confirmă că Alexandru Cuşnir şi-a îndeplinit obligaţiile de plată conform contractelor nr. 15 din 16 august 2007 şi nr. 49 din 02 octombrie 2008, au fost prezentate în copii neautentificate în modul stabilit de lege (f. d. 10, 11, 18-21).

De asemenea, au fost prezentate în copii neautentificate în modul stabilit de lege acordul adiţional nr. 2 din 15 martie 2010 la contractul de investiţii (antrepriză) nr. 15 din 16 august 2007 şi acordul adiţional nr. 2 din 15 martie 2010 la contractul de investiţii (antrepriză) nr. 49 din 02 octombrie 2008, prin care părţile au stabilit că Alexandru Cuşnir a achitat pe deplin preţul pentru lucrările efectuate convenit în contractele enunţate (f. d. 13, 22). Astfel, prima instanţă, contrar prevederilor legale enunţate, a pus la baza hotărârii sale înscrisuri în copii neautentice. Această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a trimite pricina spre rejudecare în primă instanţă. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către administratorul insolvabilităţii Societăţii cu răspundere limitată „Covcons Grup”, Roman Pelin şi Banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni.

Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cuşnir împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulităţii parţiale a contractului de ipotecă şi a acordurilor adiţionale şi separarea bunurilor din masa debitoare, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi