2ra-899/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-899/15 prima instanţă: I. Naşco instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Roman Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Roman Irina împotriva Nadejdei Balaneţchi, Tatianei Nicolenco, Vladimir Colţa şi Centrul de Sănătate Ştefan Vodă privind încasarea prejudiciului material şi moral şi compensarea cheltuielilor de judecată.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Roman Irina, a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 05 februarie 2014 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 11 iulie 2013, reclamanta Roman Irina s-a adresat în judecată cu cerere împotriva Nadejdei Balaneţchi, Tatianei Nicolenco, Colţa Vladimir şi Centrul de Sănătate Ştefan Vodă, solicitînd încasarea prejudiciului material şi moral, cît şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 25 aprilie 2010, fiul ei minor Roman Alexandru, şi-a penetrat ochiul stîng într-un cui metalic.

Susţine că, s-a adresat la salvarea din or.Ştefan-Vodă, de unde au fost trimişi la secţia de internare, unde medicul de gardă era pîrîtul Ion Niculiţă, iar în urma examinării de către medicul oftalmolog Golovcenco, s-a stabilit diagnosticul „plagă penetrantă corneosclerală gravă, cu evulsia ţesuturilor interne şi prolaps a globului ocular”. Astfel, în urma internării la Spitalul Republican pentru Copii „Emilian Coţaga”, copilul a fost supus intervenţiei chirurgicale efectuată de medicul E. Vovc cu complicaţii postoperatori ulterioare. Menţionează reclamanta că, pentru a repara complicaţiile, a apelat la o clinică privată, iar concomitent a telefonat la CMF Ştefan Voda, unde a discutat cu medicul Vl.

Colţa şi căruia i-a fost explicată situaţia, însă ultimul i-a comunicat că, în afară de două săptămâni pentru îngrijirea copilului nu-i poate acorda reclamantei, fapt în 1 legătură cu care reclamanta a fost nevoită să-şi ia concediul pe perioada 14.05.2010- 09.06.2010. După ameliorarea situaţiei, reclamanta s-a adresat cu extrasul de la Clinica „Ovisus” la Centrul Medicilor de Familie din or. Ştefan-Vodă, la medicul Colţa Vladimir, însă acesta i-a reproşat că buletin de incapacitate temporară de muncă nu deschide pe baza extrasului medical eliberat de instituţia privată, obligînd-o pe reclamantă să revină la serviciu.

Consideră reclamanta că, pîrîţii i-au încălcat dreptul de a-şi alege atît medicul, cît şi instituţia medicală, cît şi dreptul de a-i fi deschis buletin de incapacitate temporară de muncă, deoarece conform ordinului nr.695 din 13.10.2010, în instituţiile medicale private, care au trecut acreditarea şi monitorizarea, sunt în drept de-a elibera extrase din fişa de staţionar, iar medicul de familie este obligat de a le recunoaşte ca unele veridice. Relevă reclamanta că, după o studiere minuţioasă a legislaţiei, i-a devenit cunoscut faptul că, cu trauma respectivă, fiului urmează să i se acorde grad de invaliditate, însă medicul pediatru Balaneţchi Nadejda a infirmat acest fapt, motivând că copilul nu are dreptul la grad de invaliditate.

Mai mult, nici îndreptare la medicul de specialitate reclamantei nu i-a fost eliberată pentru a face un control de profilaxie şi a verifica starea sănătăţii copilului. Invocă reclamanta că, împrejurările menţionate mai sus au determinat-o să se adreseze cu petiţie către Ministerul Sănătăţii, solicitînd să i se explice dacă copilul are dreptul de a fi încadrat în grad de invaliditate. Prin răspunsul primit la 21.03.2012, Ministerul Sănătăţii a informat reclamanta că urmează să se prezinte la consultaţia medicilor oftalmologi pediatri din secţia de oftalmologie a Spitalului Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coţaga”. Astfel la 18.02.2013, în baza raportului nr. 104 si a certificatului nr. l1 al Comisiei consultativ medicală din 31.01.2013, minorului i-a fost acordat grad de invaliditate.

Solicită reclamanta încasarea de la pîrît a alocaţiilor sociale în sumă de 8599 lei ca prejudiciu material, cheltuielile de transport în sumă de 1224 lei, prejudiciul moral în valoare de 30000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în valoare de 1 500 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Ştefan Vodă din 05 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 19 februarie 2014, a depus apel Roman Irina, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, apelul declarat de Roman Irina, a fost respins şi menţinută fără modificări hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 05 februarie 2014. La data de 18 februarie 2015, Roman Irina, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi încasarea în beneficiul său din contul pîrîţilor în mod solidar a prejudiciului material şi moral. În motivarea recursului, a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept. 2 În context, invocă recurenta prevederile Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XV din 27 octombrie 2005 potrivit căreia la exercitarea atribuţiilor de medic ca principiu fundamental este respectarea drepturilor si interesele pacientului, precum si a rudelor lor.

Medicul este obligat prin utilizarea tuturor capacitaţilor si cunoştinţelor profesionale sa contribuie la protejarea sănătăţii populaţiei, păstrînd respectul faţă de fiinţa umană. De asemenea medicul este obligat sa-i asigure pacientului un tratament pînă la însănătoşirea lui sau trecerea lui în îngrijirea unui alt medic şi nu este in drept să supună pacientul unui risc nejustificat. Examinînd cererea de recurs declarată de Roman Irina, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele 3 stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept procedural. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Roman Irina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Roman Irina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4