Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-879/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
22 aprilie 2015
Părțile
Răileanu Vasile vs Primăria com. Ciorescu, Isac Svetlana, Isac Iurie, OCT Chişinău
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-879/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea lotului de teren, recunoaşterea nulităţii parţiale a titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren, stabilirea hotarelor

prima instanță: S. Bleşceaga dosarul nr. 2ra-879/15 instanța de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru, ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Răileanu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Răileanu Vasile împotriva Primăriei comunei Ciorescu, Isac Iurie, Isac Svetlana şi Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea lotului de teren, recunoașterea nulității parțiale a Titlurilor de autentificarea a dreptului deținătorilor de teren, stabilirea liniei roșii dintre hotarele a loturilor de teren, constatarea faptului atribuirii lotului de teren conform titlului provizoriu și obligarea efectuării înregistrării în Registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Răileanu Vasile şi menținută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chișinău din 13 iunie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 06 februarie 2006, Răileanu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Ciorescu, Isac Iurie, Isac Svetlana şi Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea lotului de teren, recunoașterea nulității parțiale a Titlurilor de autentificarea a dreptului deținătorilor de teren, stabilirea liniei roșii dintre hotarele a loturilor de teren, constatarea faptului atribuirii lotului de teren conform titlului provizoriu și obligarea efectuării înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1966, a primit un teren de pământ cu suprafața de 0,13 ha în scopul agricol și construcției locative, situat în comuna Ciorescu, str. Kogălniceanu 34, în următoarele hotare: de-a lungul str. M. Kogălniceanu cu lungime de 40 m, de-a lungul str. Viilor cu o lungime de 30 m și celelalte două părți fiind egale cu 40 m. Susține că casa de locuit a fost construită și primită în exploatare în anul 1968, iar planul general al comunei Ciorescu și titlul provizoriu trecut în registrul titularilor funciari sub nr. 156 și eliberat la 01 februarie 1995, atestă dreptul său de proprietate funciară asupra terenului menționat.

Afirmă că Iurie Isac a ocupat abuziv din terenul său o suprafață de pământ formată din 16 m lățime și 30 m lungime, ce constituie 6,4 ari, iar vecinul său, Ion Scripnic a ocupat o suprafață de teren formată din 14 m lățime și 24 m lungime, ce constituie 5,6 ari, astfel, dânsul fiind deposedat ilegal de un teren cu suprafață de 0,12 ha. Menţionează că Scripnic Ion a construit pe terenul ocupat abuziv nu doar o casa de locuit, ci și grajdul pentru vaci, cotețul de găini, care creează o situație antisanitară, iar ceea ce ține de Iurie Isac, acesta permanent scoate de pe suprafață terenului ocupat în mod abuziv, stratul fertil de pământ, astfel adâncind terenul și formând pe acesta o terasă situată la o distanță de 2 metri de la casa sa, motiv din care imobilul său se așează, iar pe podul și pe pereți casei sale apar fisuri, astfel fiind în pericol de a se prăbuși.

La fel, indică că Isac Iurie şi membrii familiei acestuia îl împiedică să construiască groapa de scurgere și veceul, care trebuie să fie situate în partea de jos a ogrăzii, ținând cont de scurgerea firească.

Consideră că Primăria comunei Ciorescu i-a încălcat dreptul său de proprietate asupra terenului de pământ cu hotarele confirmate prin Titlul provizoriu din 01 iunie 1995 cu nr. 156, deoarece, pârâtul a eliberat la 14 martie 2004 un nou Titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. 3157105103, care a trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri cu nr. 151 din 01 iunie 2002, și care confirmă cu certitudine faptul că dânsul deține în proprietate privată terenul de pământ cu o suprafață de 0,1471 ha cu următoarele hotare: distanță: 1-2 = 23,99 m, 2-3 = 61,53 m, 3-4 = 9,38 m, 4-5 = 5,86 m, 5-6 = 2,48 m, 6-7 = 4,86 m, 7-8 = 7,39 m, 8-9 = 3,13 m, 9-10 = 3,81 m, 10-1 =53,42 m, astfel, hotarele terenului său de pământ au fost strămutate din poziția inițială de-a lungul str. M. Kogălniceanu, spre râpă și respectiv fiind legalizată ocuparea samavolnică a părții terenului său de către vecini.

Mai invocă că la 25 noiembrie 2005, s-a adresat către Primăria comunei Ciorescu cu cererea prealabilă, solicitând anularea titlurilor de autentificarea drepturilor de deținător de teren ca fiind ilegale, însă, la data de 22 decembrie 2005, a primit un răspuns negativ sub nr.02-8/265. Consideră că răspunsul menționat este ilegal, deoarece, conform titlului de autentificarea drepturilor de deținător de teren din 01 iunie 2002, i-a fost atribuit în proprietate terenul cu suprafață de 13 ari, care anterior îi aparținea cu drept de proprietate, fiindu-i adăugat din pământul de alături a Primăriei comunei Ciorescu, iar acest adaos de teren i-a fost dat fără acordul său, contrar art. 23 din Codul funciar, care reglementează obligațiile deținătorilor de terenuri.

Invocă că Primăria comunei Ciorescu nu a respectat prevederile art. 101 din Codul funciar şi nu i-a restituit terenul ocupat în mod abuziv de către vecinii, Scripnic Ion și Isac Iurie, fiindu-i eliberat Titlu de autentificare a dreptului deținătorul de teren cu nr. 3157105103 contrar dimensiunilor indicate în Titlu provizoriu din 01 februarie 1995 nr. 156, fapt prin ce i-a fost încălcat dreptul său de proprietate asupra lotului de teren.

Solicită recunoașterea ca ilegală ocuparea de către Scripnic Ion a 5,6 ari și de către Isac Iurie asupra a 6,4 ari din terenul prevăzut de Titlul provizoriu din 01 februarie 1995 nr. 156, eliberat de către Primăria comunei Ciorescu, obligarea lui Scripnic Ion de a strămuta gardul, grajdul pentru vaci și cotețul de găini în afara hotarelor prevăzute de Titlul provizoriu din 01 februarie 1995 nr. 156, iar Isac Iurie să înceteze gospodărirea pe terenul în hotarele prevăzute de același Titlu, cu restabilirea stratului fertil de pământ ridicat de pe suprafața de 6,4 ari, cu readucerea acestuia la starea inițială și anularea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 3157105103 din 01 iunie 2002, eliberat de Primăria comunei Ciorescu la 14 martie 2004, cu obligarea Primăriei să-i elibereze un nou Titlu, în care să fie indicate hotarele prevăzute în Titlul provizoriu din 01 februarie 1995, nr. 156 și anularea Titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberate de Primăria comunei Ciorescu în beneficiul lui Iurie Isac și Ion Scripnic, în partea care prevede terenul de pamând ocupat ilegal, în hotarele prevăzute de Titlu provizoriu din 01 februarie 1995 nr. 156. La 22 martie 2008, Răileanu Vasile a depus o cerere de concretizare a cerinţelor,

renunțând la pretenţiile sale față de Scripnic Ion și succesorii lui cu privire la încetare a încălcărilor în exercitarea dreptului de proprietatea asupra terenului de pământ și recunoașterea ilegalității actelor organelor publice din 30 ianuarie 2006. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 24 octombrie 2008, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2009, a fost admis recursul declarat de către Răileanu Vasile, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în fond în prima instanță în alt complet de judecată.

La 17 ianuarie 2012, Răileanu Vasile a depus o cerere de concretizarea acţiunii, solicitând modificarea și completarea cererii de chemare în judecată și anume substituirea la alineatul (4) numele și prenumele lui Isac Iurie cu Buliga Trofim, completarea în alineatul (6) şi (7) şi la articolele (1) şi (2) cererii înaintate de numele şi prenumele Iurie Isac cu numele și pronumele Svetlana Isac, cât şi completarea la alineatul (6) după numele şi pronumele Iurie Isac cu cuvântul „ca succesorii al defunctului cetățeanului Buliga Trofim Petru”.

Pe parcursul examinării pricinii Răileanu Vasile a depus o cerere de completarea acțiunilor, prin care a solicitat recunoașterea faptului că linia roșie dintre loturile de teren care aparțin cu drept de proprietate lui Răileanu Vasile şi Isac Svetlana trece de la gardul lui Isac Svetlana actual, ce desparte loturile, spre lotul ei la 16 m lățime şi 30 m lungime, după suprafața ce constituie 6,4 cote, corespunzătoare Titlului provizoriu nr. 156 din 01 februarie 1995 și a obligarea lui Isac Svetlana să strămute gardul la linia roșie menţionată. Prin intermediul cancelariei Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău, la 16 ianuarie 2013, Răileanu Vasile a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat înlocuirea în Registrul bunurilor imobile a dimensiunilor loturilor de pământ a lui Răileanu Vasile şi Isac Svetlana şi a le aduce dimensiunile lor în conformitate cu dimensiunile indicate în Titlu provizoriu eliberat la 01 iunie 1995 cu nr. 156. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 13 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Răileanu Vasile și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 11 din Cod funciar, care reglementează aspecte ce ţin de atribuirea sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodărești și grădini și care indică că autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia; atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe – de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale – pînă la 0,12 hectare.

Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale; trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa reală a terenului ce deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor, proporţional suprafeţei privatizate de fiecare.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că sectoarele de pământ din comuna Ciorescu au fost privatizate conform art. 11 al Codului Funciar, Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată, a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998 și dispoziției nr. 1/3 din 26 ianuarie 1995 al Primăriei comunei Ciorescu, deoarece, în comuna Ciorescu măsurările efective s-au efectuat în altă perioadă decât anul 1995, însă, după efectuarea măsurilor și întocmirea planurilor, titlurile s-au executat conform datelor de facto existente pe parcursul a mai multor decenii, iar între părți nu a fost strămutate semnele de hotarele și hotarele existente.

La 11 februarie 2015, Răileanu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei corect a constat că conform deciziei Primăriei comunei Ciorescu nr. 1/3 din 26 ianuarie 1995, i-a fost eliberat titlul provizoriu ce confirma dreptul de proprietate funciar din 01 iunie 1995, însă, eronat a s- a referit la actele ce atestă privatizarea masivă din anul 2004, în procesul căruia i-a fost eliberat alt titlu de autentificarea a dreptului deținătorului de tren cu alte dimensiuni, și anume de titlu emis la data de 14 martie 2004, cu nr. cadastral 3157105103 şi cu suprafața de 0,1471 ha, ceea ce denotă aplicarea eronată a prevederilor art. 11 alin.(1) din Cod funciar.

Apreciază ca eronată şi referirea instanţei de apel la decizia Primăriei comunei Ciorescu nr. 1/3 din 26 ianuarie 1995, cît şi menţiunea că acesta este de ordin general dar nu personal, în condițiile în care decizia respectivă a fost personalizata, iniţial, prin eliberarea Titlului provizoriu și, ulterior, în titlu din anul 2004, prin eliberarea titlului în litigiu, astfel, în baza unei și aceiași decizii a Primăriei comunei Ciorescu au fost eliberate două titluri cu diferite suprafețe și hotare a terenului său. Indică că constatarea specialiștilor nr. 0100/103217 întocmită la 18 iunie 2010 „cu privire la identificarea sectorului de teren situată în mun.

Chișinău, comuna Ciorescu, str. Kogălniceanu 34, cu nr. cadastral 3157105103” nu are nici o atribuție în speță, deoarece, la caz nu se examinează coinciderea suprafeței terenului său aferent cu suprafața și configurația titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat în anul 2004, ci rezolvarea diferenței dintre Titlu provizoriu din 1995 și titlu de autentificare din anul 2004. Astfel, consideră că instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei, nu a stabilit ca Primăria nu avea dreptul să înregistreze lotul la organul cadastral și se elibereze alt titlu.

La fel, apreciază ca greşite şi concluziile instanţei de apel precum că dânsul solicitată recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui bun, care de fapt nu-i aparține, deoarece, el pretinde la suprafața în hotarele de teren dreptul de proprietate a cărui a dobândit în anul 1995. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a făcut trimitere la Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998, deoarece, aceste prevederi nu existau la momentul eliberării Titlului provizoriu și respectiv, nu au putere retroactivă, astfel, fiind aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată.

La 16 aprilie 2015, Isac Svetlana şi Isac Iurie, reprezentaţi de avocatul Buliga Iurie, au depus referință la recursul declarat, în care au invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și au solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimaţii că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 10 decembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe cînd argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Răileanu Vasile este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Răileanu Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Răileanu Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Răileanu Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Răileanu Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.