2rac-520/15 — Perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi penalităţilor de întîrziere

prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr.2rac-520/15 instanţa de apel: A. Panov M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de societatea comercială “Diana-Prim” societate cu răspundere limitată şi asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de asociaţia obştească Asociaţia “Drepturi de Autor şi Conexe” împotriva societăţii comerciale „Diana-Prim” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” cu privire la perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi a penalităţilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 c o n s t a t ă La data de 17 decembrie 2014 asociaţia obştească Asociaţia “Drepturi de Autor şi Conexe” (în continuare AsDAC) a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale “Diana-Prim” societate cu răspundere limitată (în continuare S.C.

“Diana- Prim” S.R.L.), intervenient accesoriu asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” ( în continuare A.N.P.C.I.) cu privire la perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi a penalităţilor de întîrziere. 1 În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 19 aprilie 2011 în temeiul Acordului General (Licenţă) încheiat cu beneficiarul S.C. “Diana-Prim” S.R.L. a eliberat ultimei licenţa de tip IP nr. 0104, iar conform pct. 5.2 al Acordului General (Licenţă) menţionat beneficiarul s-a obligat să achite trimestrial pentru dreptul de interpretare publică a obiectelor dreptului de autor şi conexe remuneraţia de autor în cuantum de 702 lei şi concomitent să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în cafeneaua “Diana” situată or.

Chişinău, str. Calea Ieşilor 11. Susţine că, S.C. “Diana-Prim” S.R.L. nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate, neachitînd remuneraţia de autor stabilită în Acordul General din 19 aprilie 2011 datorînd în prezent onorariul de autor pentru perioada trimestrului I.2013 – trimestrul IV.2013 în sumă de 2808 lei. Mai menţionează că, potrivit prevederilor pct. 5.3 din Acordul General (Licenţă) nr. 0104, în cazul neonorării la timp a obligaţiei de plată S.C. “Diana-Prim” S.R.L. este obligată să achite penalităţi în proporţie de 2 % din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere şi penalităţi în mărimea unei unităţi convenţionale pentru fiecare zi de întîrziere. Solicită încasarea în beneficiul său din contul S.C.

“Diana-Prim” S.R.L. a datoriei remuneraţiei de autor în sumă de 2808 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 2134,08 lei, penalitatea contractuală în mărime de 3040 lei şi obligarea S.C. “Diana-Prim” S.R.L. să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului I.2013 – trimestrul IV.2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2014 s-a admis acţiunea, s-a încasat de la S.C. “Diana-Prim” S.R.L. în beneficiul asociaţiei obşteşti Asociaţia “Drepturi de Autor şi Conexe” suma de 7982,08 lei cu titlu de datorie pentru remuneraţia de autor şi penalităţi de întîrziere, s-a obligat S.C. “Diana-Prim” S.R.L. să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrul I.2013 0 trimestrul IV.2013.

În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, AsDAC a eliberat în mod legal beneficiarului S.C. “Diana-Prim” S.R.L. licenţa IP nr. 0104 din 19.04.2011, fapt ce reprezintă temei întru dispunerea spre încasare din contul ultimei a remuneraţiei pentru valorificarea dreptului de autor şi conexe. La fel instanţa a considerat oportună obligarea S.C. “Diana-Prim” S.R.L. să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului I.2013-IV.2013. La data de 14 iulie 2014 asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iulie 2014, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 s-a restituit fără examinare cererea de apel depusă de asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” din motivul neprezentării cererii de apel motivate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de S.C. “Diana-Prim” S.R.L. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 23 februarie 2015 S.C. “Diana-Prim” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, 2 casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a examinat cauza în lipsa S.C. “Diana-Prim” S.R.L. şi A.N.P.C.I., a aplicat greşit normele de drept material şi a apreciat arbitrar probele anexate la materialele pricinii prin ce a determinat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Susţine că, Acordul General (Licenţă) nr. 0104 încheiat la 19 aprilie 2011 nu avea nici o bază legală şi nu putea să producă efecte juridice. La data de 23 februarie 2015 asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat argumente similare conţinute în recursul declarat de S.C. “Diana-Prim” S.R.L. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Potrivit art. 429 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374. Calea de atac recursul are caracter devolutiv exclusiv asupra problemelor de drept material şi procedural, în acest sens verificîndu-se doar legalitatea actului judecătoresc recurat, dar nu şi temeinicia în fapt a pretenţiilor. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 s-a restituit fără examinare cererea de apel depusă de A.N.C.P.I.

din motivul neprezentării cererii de apel motivate, încheiere care nu a fost contestată. Completul notează că, folosirea căii de apel în sensul art. 429 alin. (4) din Codul de procedură civilă, presupune exercitarea efectivă şi reală a căii de atac în vederea declanşării propriu-zise a examinării pricinii în ordine de apel, în afara cazurilor cînd omisiunea contestării nu-i este imputabilă apelantului. Luînd în considerare faptul că, nefolosirea apelului îi este imputabilă A.N.C.P.I. care nu a prezentat cererea de apel motivată, instanţa de recurs consideră că, recursul declarat de acesta este inadmisibil din motivul omisiunii exercitării căii de atac-apelul în contextul în care legea prevede această cale de atac or, articolul 433 lit. c) din Codul de procedură civilă expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În acest sens, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă în lumina art. 35. Epuizarea căilor interne de recurs (cauza Manuel da Silva Reis contra Portugaliei 11 ianuarie 2005) „ ...Curtea observă că reclamanţii nu au formulat apel contra deciziei prin care au fost privaţi de proprietatea asupra sumei în discuţie. În consecinţă, reclamanţii au omis să exercite, din culpa lor, o cale de atac eficace, anume apelul contra deciziei iniţiale. În consecinţă, acest capăt de plângere este inadmisibil ca urmare a neepuizării căilor interne de atac”. Cu referire la recursul declarat de S.C. “Diana-Prim” S.R.L., completul consideră că, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material şi a apreciat arbitrar probele anexate la materialele pricinii prin ce a determinat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale au un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute de instanţa de recurs. Cu referire la pretinsele obiecţii vis-a-vis de examinare a cauzei în lipsa S.C. “Diana- Prim” S.R.L. şi A.N.P.C.I. instanţa de recurs notează că, aceştia au fost citaţi în mod legal 4 despre data şi locul desfăşurării şedinţelor de judecată, iar în corespundere cu prevederile art. 100 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cazul amînării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă.

Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitate de a cunoaşte data judecării cauzei. De asemenea completul menţionează că, Acordul General (Licenţă) nr. 0104 din 19 aprilie 2011 produce efecte juridice or, acesta a fost încheiat sub imperiul Legii nr. 139- XVII din 02.07.2010 în vigoare la momentul naşterii raporturilor juridice. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de societatea comercială “Diana-Prim” societate cu răspundere limitată şi asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de societatea comercială “Diana-Prim” societate cu răspundere limitată şi asociaţia obştească “Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale” se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5