2r-297/15 — Înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar

prima instanţă: D. Gherman dosarul nr. 2r-297/15 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza şi S. Procopciuc DECIZIE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Moscalu Ştefan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moscalu Ştefan împotriva Primăriei comunei Nimereuca raionului Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 09 martie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel a lui Moscalu Ştefan ca fiind depusă peste termen, constată: La 04 noiembrie 2014 Moscalu Ştefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Nimereuca, raionul Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar.

În motivarea acţiunii a indicat că la 24 februarie 1996, în baza hotărîrii comisiei funciare a Primăriei satului Nimereuca, a procesului-verbal nr. 2 din 24 februarie 1996, a procesului-verbal nr. 2 din 27 martie 1997 şi a procesului-verbal nr. 3 din 28 aprilie 1997, s-a decis de a-i fi atribuite cote de teren echivalente, conform art. 13 alin.(8) al Codului Funciar, completat prin Legea nr. 133 din 10 februarie 1995, care indică că cetăţenilor care au depus cerere la Primărie pînă la data de 01 martie 1996, li se eliberează, Titluri provizorii, prin care se confirmă dreptul de proprietate asupra cotei de teren echivalent în mărime de 0,30 ha – pămînt arabil şi 0,60 ha – livadă, cu bonitatea 57-58 grade.

Susţine că la 25 februarie 1999, prin Decizia Comisiei Funciare a satului Nimereuca, s-a decis de a modifica şi a stabili o cotă de teren echivalent a proprietarilor ce vor primi terenuri în cadrul fondului funciar de privatizare, ce va constitui 0, 99 ha/72,12 grade. Terenurile, drept cotă de teren echivalent, s-a stabilit de a fi atribuite cu un număr egal de gr./ha şi divizate în număr de 2 parcele, pentru una cotă de teren echivalent, inclusiv: a) arabil -1 parcelă; b) livadă -1 parcelă. Drept urmare, prin Decizia Primăriei Nimereuca nr. 3 din 25 februarie 1999, în baza art. 12-13 al Codului Funciar şi procesului-verbal al Comisiei Funciare din 25 februarie 1999, s-a decis de a modifica mărimea cotei de teren echivalent atribuită proprietarilor, conform Deciziei Primăriei şi a stabili această cotă de teren în mărime de 0,99 ha, bonitatea solului 72,12 ha.

Prin pct. 4 din aceeaşi Decizie, s-a decis atribuirea terenurilor, drept cotă de teren echivalent, cu un număr egal de gr/ha şi prin pct. 5, divizarea acestora în 2 parcele: arabil şi livadă. Menţionează că în anul 1997, a observat că proprietarii de terenuri din sat primesc suprafeţe de teren mai mari decît a lui, atribuite în acelaşi cîmp. Tot atunci, s-a adresat către primăria satului să verifice diferenţa dintre terenurile acordate lui şi celorlalţi locatari ai satului. Iar, urmare a adresării sale, Primăria satului Nimereuca, în anul 1998, i-a atribuit adăugător pamînt la cei 0,60 ha – livada, cîte 0,06 ha - livadă, şi la cei 0,30 ha pamînt arabil, cîte 0,15 ari pamînt arabil, în total din perioada respectivă, a început să deţină şi să prelucreze 0,66 ha livadă şi 0,45 ha pamînt arabil, bonitatea pamîntului ramînînd aceeaşi - 57 grade.

Afirmă că începînd cu anul 1998-2012, pentru toata suprafaţa documentata şi nedocumentata, acordată de către Primărie, a achitat taxele impozitului funciar, necatînd că la contul fiecărui proprietar în parte, nu era documentată toată suprafaţa acordată de către pîrît, dînsul achita pentru o cota integrală. Mai invocă că terenul cu suprafaţa de 0,15 ha, care i s-a acordat adăugător la cei 0,30 ha de pamînt arabil, o perioadă de un an de zile l-a prelucrat şi l-a deţinut în acelaşi cîmp, însă în locuri diferite. Iar, în anul 1999-2000, Primăria a strămutat încă o data pamîntul, atribuit adăugător cu suprafaţa de 0,15 ha, în alt cîmp, pe care l-a prelucrat pînă în anul 2012 şi pentru care a achitat impozitul funciar, însă pentru care nu i s-a eliberat Titlu deţinătorului de teren.

Relatează că în anul 2011-2012, Primăria i-a adus la cunoştinţa, că dînsul nu dispune de documente pentru pămîntul acordat adăugător cu suprafaţa de 0,15 ha, înmînîndu-i în acest sens o scrisoare, prin care l-a informat despre faptul că deţine pamîntul dat ilegal şi că dînsul nu dispune de acte constitutive pe suprafaţa de 0,15 ari, fără a ţine cont de faptul că pamîntul la moment era arat şi cultivat, lucrări, care au necesitat cheltuieli pentru prelucrarea lui, fiind totodată, avertizat că nu are dreptul să deţină pamîntul dat în continuare, sa-l elibereze cît mai curînd, fără ca sa-i acorde acest teren în alt cîmp, la fel l-a limitat de dreptul să documenteze suprafaţa dată. Astfel, ulterior, a insistat ca întrebarea cu privire la atribuirea terenului cu suprafaţa de 0,15 ha să fie inclusă în ordinea de zi a şedinţei Consiliului comunal Nimereuca, la care însă, i-a fost refuzat în atribuirea terenului suplimentar.

Invocă că, nefiind de acord cu decizia menţionată, s-a adresat cu o cerere în instanţă de judecată, prin care a solicitat atribuirea cotei de teren echivalent, în corespunderea cu bonitatea solului, însă din lipsa deciziilor şi documentelor corespunzătoare, prin încheierea judecătorească, cererea sa a fost restituită împreună cu toate anexele ei. Susţine că pe parcurs s-a adresat şi pîrîtului, cu nenumărate cereri, prin care a solicitat atribuirea terenului suplimentar, cu bonitatea solului corespunzător, cît şi documentele menţionate supra, în consecinţă, însă, toate solicitările au rămas nesatisfăcute pînă în prezent, fapt care şi l-a determinat să se adreseze cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Consideră că Primăria comunei Nimereuca incorect a încasat de la el impozitele funciare pentru suprafaţa totală de 1,10 ha de teren – cota de teren echivalent, neavînd la bază o Decizie a Consiliului comunal Nimereuca pentru acordarea suplimentară a suprafeţei de teren, la fel, prin aceiaşi acţiuni, consideră că pîrîtul şi-a recunoscut greșeala sa în ceea că suprafaţa terenului acordat anterior a fost atribuită cu încălcările legislaţiei funciare în vigoare, suprafeţe ce nu corespund cu bonitatea. Din aceste motive, insistă că pîrîtul, urmează să-i atribuie din fondul de rezerva a Primăriei comunei Nimereuca, cota de teren echivalentă, în corespundere cu bonitatea solului, în conformitate cu decizia Comisiei funciare din februarie 1999 şi decizia Primăriei din februarie 1999, din care rezultă că cota echivalentă este de 0,99 ha, cu bonitatea de 72,12 grade.

Solicită înlăturarea obstacolelor create de Primăria comunei Nimereuca privind atribuirea cotelor de teren echivalente corect şi obligarea Primăriei comunei Nimereuca să-i atribuie suplimentar cîte 0,20-0,28 ha de teren, în dependenţă de bonitatea solului, pe lotul de teren nr. cadastral 1930106 şi repararea prejudiciilor cauzate. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 25 februarie 2015, Moscalu Ştefan a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral în sensul formulat. Prin încheierea Curţii de apel Bălţi din 09 martie 2015, apelul declarat de Moscalu Ştefal a fost restituit ca fiind depus peste termenul legal.

La 24 martie 2015 Moscalu Ştefan a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi hotărîrii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii în sensul formulat cu recuperarea prejudiciului cauzat de către Primăria comunei Nimereuca. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că hotărîrea motivată a primei instanţe i-a fost comunicată la 10 februarie 2015, care a primit-o prin intermediul oficiului poştal contra semnătură, fapt ce se confirmă şi prin scrisoare de însoţire nr. 1278 din 03 februarie 2015. Cu referire la art. 362 CPC, invocă că termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate, fapt se confirmă că dînsul a respectat termenul de declarare a apelului.

La fel, consideră că la adoptarea încheierii recurate, instanţa de apel a aplicat o Lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume art. 236 alin.(5) CPC, pe cînd la caz urma a fi aplicat art. 362 alin.(1) CPC. Mai invocă că sunt greşite şi menţiunile instanţei de apel, precum că dînsul a participat la pronunţarea dispozitivului hotărîrii primei instanţe din 30 decembrie 2014, şi că dispozitivul hotărîrii i-a fost înmînat în aceiaşi zi, insistînd că nu a fost prezent la deliberarea hotărîrii primei instanţe, nefiind, astfel, înmînată nici copia dispozitivului hotărîrii, considerînd că, instanţa de apel nu a constatat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, ceea ce denotă încălcarea art. 400 alin.(1) lit. a) CPC şi impune casarea hotărîrii.

Mai invocă că la caz au relevanţă şi prevederile art. 259 alin.(1) CPC, care indică că, participanţilor la proces care nu s-au prezentat în şedinţă de judecată li se trimite copia de pe hotărîrea judecătorească în cel mult 7 zile de la emiterea hotărîrii motivate cu toate acestea, însă copia hotărîrii motivate i-a fost expediată în adresa sa doar la cererea sa depusă în prima instanţă la 16 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanţei de apel din 09 martie 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 11 martie 2015 şi recepţionată de ultimul la 14 martie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

80). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 martie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum denotă actele cauzei, încheierea contestată cu recurs prin care a fost restituit apelul declarat de Moscalu Ştefan, ca depus în afara termenului legal, a fost emisă şi pronunţată de către Curtea de Apel Chişinău la 09 martie 2015. Conform art. 376 alin. (1) CPC, dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor prezentului capitol.

În conformitate cu art. 273 CPC, pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţă de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor şi altor probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.), se întocmeşte proces-verbal. Instanţa de recurs constată însă că la materialele dosarului lipseşte un proces- verbal al şedinţei de judecată din 09 martie 2015, în care s-ar reflecta desfăşurarea şedinţei din această dată, iar în încheierea din 09 martie 2015 nu este indicat numele şi prenumele grefierului (f.d.77).

Pe cînd, potrivit art. 270 CPC, în încheierea judecătorească se indică: locul şi data emiterii; denumirea emitentului, numele membrilor completului de judecată şi al grefierului; date despre participanţii la proces, obiectul litigiului sau pretenţia înaintată; problema asupra căreia se emite; motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă; dispoziţia instanţei; ordinea şi termenul de atac al încheierii dacă este susceptibilă de atac. Prin urmare, lipsa procesului-verbal al şedinţei de judecată din 09 martie 2015 în cauza dată constituie o încălcare a prevederilor art. 273 CPC, fapt ce impune admiterea recursului declarat de către Moscalu Ştefan şi casarea încheierii recurate.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 432 alin. (1) şi (3) lit. e) CPC, care indică că părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 432 alin. (5) Codul de procedură civilă, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că la adoptarea încheierii din 09 martie 2015, instanţa de apel a admis încălcarea normelor de drept procedural, consecinţă ce duce la casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 09 martie 2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Moscalu Ştefan. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moscalu Ştefan împotriva Primăriei comunei Nimereuca raionului Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva