2ra-449/15 — Înlăturarea impedimentelor în folosirea anexei la apartament si partajarea anexei pe cote-părti

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 2ra-449/15 (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) instanța de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către Berezovschi Elizaveta, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elizavetei Berezovschi împotriva lui Berezovschi Leonid, intervenient accesoriu Berezovschi Marian, cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea anexei la apartament și partajarea anexei pe cote-părți, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Berezovschi Elizaveta și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 martie 2014, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2011 Berezovschi Elizaveta a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Berezovschi Leonid cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea anexei la apartament şi partajarea anexei pe cote-părţi. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că s-a aflat în relaţii de concubinaj cu pârâtul în perioada 1984-1995, la 29 decembrie 1995 dânșii înregistrând căsătoria. În comun au doi copii – feciorul Berezovschi Marian (a.n. 1986) și fiica Berezovschi Irina (a.n. 1992). Menţionează reclamanta că la 18 noiembrie 1985 a primit apartamentul nr. 43 cu o odaie în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 2/1, însă familia de facto locuia în imobilul soțului, str. Dimo nr. 17/4, ap. 21, mun.

Chişinău, unde s-a născut și feciorul Marian. Ulterior, acest apartament a fost schimbat pe apartamentul nr. 46 din bd. Moscovei, 1/1, în care s-au instalat cu traiul şi au locuit până în august 2005, când imobilul respectiv a fost înstrăinat și dânșii s-au mutat în apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău. Aflându-se în concediu de maternitate cu fiica Irina, pârâtul a insistat asupra înstrăinării apartamentului dânsei amplasat în or. Ialoveni, care a fost vândut la 27 noiembrie 1995, iar ulterior la 09 martie 1998 a fost vândut şi garajul cu subsol din or. Ialoveni care-i aparţinea cu drept exclusiv de proprietate. 1 Susține Berezovschi Elizaveta că mijloacele băneşti obţinute în urma vânzării imobilelor respective situate în or.

Ialoveni au fost utilizate la proiectarea şi construcţia anexei la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău, care s-a efectuat în baza deciziei Preturii sect. Buiucani nr. 11.2.6 din 11 noiembrie 1997 și autorizaţiei de construire nr. 809-E din 07 septembrie 2005. Însă din cauza lipsei mijloacelor financiare, construcţia anexei a fost stopată. La 26 august 2005 a decedat fratele Elizavetei Berezovschi, Arsenii Gheorghe, şi toată averea ultimului i-a revenit dânsei ca unicului moştenitor legal, astfel proprietatea imobiliară rămasă (teren pentru construcții și casa de locuit amplasată în s. Vorniceni r. Strășeni, bunurile mobile (2 poloboace de 450 şi 500 litre, scară din aluminiu cu lungimea 6 m., foi de ardezie şi alte obiecte gospodărești), precum și depunerile băneşti pe 3 conturi diferite ale defunctului și suma de 11 960 lei găsită în casa acestuia, au fost folosite la construcţia anexei.

Afirmă reclamanta că la moment anexa este compusă din 3 odăi, dintre care două fiind finisate, iar cea de-a treia este amplasată în subsol, nu are ferestre și este într-o stare avariată. Pârâtul Berezovschi Leonid ocupă abuziv cele două odăi finisate și interzice accesul altor membri ai familiei acolo, dânsa și copii fiind nevoiți să locuiască în camera avariată. Deşi prin hotărârea Comisiei administrative a Preturii sect. Buiucani nr. 353 din 06 noiembrie 2008 Berezovschi Leonid a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 175 CCA (samavolnicia), în vigoare la acea dată, prin împiedicarea accesului dânsei și copiilor în două odăi ale casei – proprietate comună și i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de avertisment, el în continuu creează diverse obstacole membrilor familiei în folosirea acestor încăperi.

Mai indică reclamanta că pârâtul manifestă față de membrii familiei un comportament antisocial, abuzează de băuturi alcoolice și este scandalagiu, iar multiplele adresări ale dânsei la organele poliției nu s-au soldat cu careva rezultate, el în continuare refuzând membrilor familiei accesul în cele două odăi reparate ale anexei la imobil. Solicită reclamanta Berezovschi Elizaveta obligarea pârâtului Berezovschi Leonid să nu-i creeze impedimente la accesul şi folosirea anexei construite la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3 mun. Chişinău, precum şi partajarea acestei anexe pe cote-părţi. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 martie 2013 în prezentul proces în calitate de intervenient accesoriu a fost antrenat Berezovschi Marian.

La 12 martie 2014 reclamanta Berezovschi Elizaveta a depus cerere de concretizare a pretențiilor, în care a reiterat motivele invocate în cererea de chemare în judecată și a notat că anexa în litigiu aparține proprietății comune în devălmășie a soților, la dosar fiind anexate suficiente probe care demonstrează că construcția anexei a fost efectuată în timpul căsătoriei și din mijloacele financiare comune, prin urmare ambii soți au drepturi egale la posesiune, folosință și dispoziție asupra acesteia. Susține că anexa este deja construită și locuibilă, fapt demonstrat prin hotărârea Preturii sect. Buiucani nr. 353 din 06 noiembrie 2008 de aplicare a sancțiunii contravenționale, însă pârâtul refuză să înregistreze imobilul la 2 OCT Chișinău, având intenția de a împiedica partajarea acestuia.

Citează hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006 și enunță că la cererea părții interesate, instanța de judecată poate împărți construcția nefinalizată cu posibilitatea înregistrării ulterioare a dreptului de proprietate pentru fiecare titular al părții sale din construcție, după finalizarea și darea în exploatare a acesteia. Pretinde reclamanta că prevederile respective sunt aplicabile prezentei spețe, dânsa beneficiind de drept de proprietate asupra anexei litigioase, și consideră că partajarea acesteia cu atribuirea fiecăruia din soți a unei camere la nivelul 1, cu lăsarea în folosința comună a spațiilor din demisol, este oportună și corectă. Cere Berezovschi Elizaveta partajarea în natură a anexei la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3 mun.

Chişinău, astfel încât camera 36 la nivelul 1 să-i fie transmisă dânsei, iar camera 35 la nivelul 1 să fie transmisă lui Berezovschi Leonid, cu atribuirea în folosința comună a încăperilor amplasate în demisol. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2014 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Berezovschi Elizaveta și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 martie 2014. La 12 decembrie 2014, în termenul de 2 luni prevăzut de lege (f.d. 232), Berezovschi Elizaveta a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 martie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătorești contestate și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătorești, subliniind că Judecătoria Buiucani mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău au apreciat în mod arbitrar probele prezente la dosar, precum și au interpretat și aplicat eronat normele de drept material. Susține că instanțele au desconsiderat faptul contribuirii dânsei la construcția anexei cu materiale și bani moșteniți în urma decesului fratelui său Arsenii Gheorghe, precum și cu mijloace financiare proprii extrase din contul personal de depuneri bănești.

Apreciază ca fiind eronată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că garajul-box amplasat în mun. Chișinău, str. Studenților nr. 13 înstrăinat de către intimatul Berezovschi Leonid în a. 2004, costul căruia a fost investit în edificarea anexei litigioase, a aparținut dânsului cu drept de proprietate deoarece acesta a făcut parte din proprietatea comună în devălmășie a soților, ei ambii construind garajul după repartizarea intimatului prin decizia Preturii sect. Rîșcani mun. Chișinău nr. 10/5 din 15 octombrie 1996 a lotului de teren în acest sens. Pretinde că tuturor bunurilor obținute în perioada concubinajului, cât și pe timpul căsătoriei li se aplică regimul juridic de proprietate comună în devălmășie, iar concluziile instanțelor inferioare referitor la faptul că dânsa nu ar fi contribuit cu nimic la construcția anexei în litigiu, sunt inexplicabile și neîntemeiate.

Consideră eronată și concluzia instanțelor de judecată despre faptul că începând cu a. 2006 părțile duceau un trai separat din motivul relațiilor tensionate între ei deoarece aceasta este neîntemeiată și arbitrară, la dosar nefiind anexate careva probe confirmative în afara simplelor declarații ale intimatului-pârât în această privință; mai mult decât atât, căsătoria 3 între dânșii a fost desfăcută abia în a. 2012, ceea ce demonstrează că foștii soți au continuat să trăiască împreună până la divorț. Mai indică că deși anexa în cauză nu este înregistrată la OCT, prin prisma hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006, construcția nefinalizată poate fi împărțită în natură cu posibilitatea înregistrării ulterioare a dreptului de proprietate pentru fiecare titular al părții sale din construcție, anume această cerință fiind înaintată prin prezenta acțiune.

Subliniază că în cadrul examinării cauzei intervenientul accesoriu Berezovschi Marian a depus referință în care a relatat că intimatul Berezovschi Leonid nu a contribuit cu nimic la edificarea anexei a cărei partajare se cere, anume dânsul în calitate de proprietar al imobilului principal împreună cu mama Berezovschi Elizaveta având dreptul legal de a folosi spațiile anexei, însă referința respectivă a fost trecută superficial cu vederea de instanțele inferioare, nefiindu-i dată vreo apreciere corespunzătoare. Mai invocă recurenta că se află într-o stare de disperare totală din cauza prezentului litigiu, fostul soț maltratând-o fizic și psihologic și îngrădindu-i abuziv accesul în anexa-proprietate comună, iar hotărârile instanței de fond și de apel de respingere a prezentei acțiuni îi încalcă dreptul la proprietate garantat de art. 1 Protocol nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Consideră că cele enunțate se încadrează în temeiurile declarării recursului și condiționează admiterea acestuia, cu casarea hotărârilor contestate și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. La 30 ianuarie 2015 în adresa intimaților Berezovschi Leonid și Berezovschi Marian a fost expediată copia cererii de recurs a Elizavetei Berezovschi cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la acesta. La 18 februarie 2015 Berezovschi Leonid a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui cu menținerea hotărârilor judecătorești contestate. Menționează că recurenta-reclamantă nu a contribuit cu nimic la edificarea anexei în litigiu, care până în prezent nu este finisată și recepționată, și nici înregistrată la OCT.

Apreciază ca fiind neîntemeiate cerințele Elizavetei Berezovschi și enunță că conform art. 321 Cod Civil, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, însă asupra anexei în litigiu nu este înscris vreun drept. Referitor la trimiterile recurentei la prevederile hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006, evidențiază că acestea au un caracter incomplet, hotărârea în cauză stipulând că la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu va putea să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă.

Intimatul Berezovschi Marian nu și-a valorificat dreptul procedural garantat și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, prezentul recurs examinându-se astfel în lipsa referinței din partea dânsului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2015 recursul declarat de către Berezovschi Elizaveta a fost considerat admisibil. 4 În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și obiecțiile expuse în referința lui Berezovschi Leonid, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii pe alte motive, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit art. 239 al aceluiași Cod, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei și anume din înscrisuri și declarațiile părților rezultă că începând cu a. 1984, Berezovschi (Arsenii) Elizaveta și Berezovschi Leonid au întreținut relații de concubinaj, iar la 29 decembrie 1995 dânșii au oficializat căsătoria (f.d.

5). În comun au doi copii – feciorul Berezovschi Marian (a.n. 1986) și fiica Berezovschi Irina (a.n. 1992) (f.d. 13-15). Familia a locuit în diferite imobile, în a. 2005 mutându-se cu traiul în apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău, al cărui proprietar inițial (din a. 1996) a fost Berezovschi Leonid, ulterior, la 30 octombrie 2002 acesta înstrăinându-l fiului Berezovschi Marian prin contract de vânzare-cumpărare. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 septembrie 2010 a fost respins recursul declarat de către Berezovschi Leonid împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 iunie 2009, fiind menținută soluția dată de respectivele instanțe de respingere a acțiunii lui Berezovschi Leonid împotriva lui Berezovschi Marian cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun.

Chișinău (f.d. 37-40). Prin decizia Preturii sect. Buiucani mun. Chișinău nr. 11.2.6. din 11 noiembrie 1997 lui Berezovschi Leonid i-a fost permisă proiectarea și construcția unei anexe cu dimensiunile 5,0X6,5 m la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău (f.d. 6). Iar prin autorizația de construire nr. 809-E din 07 septembrie 2005 Pretura sect. Buiucani mun. Chișinău în baza cererii lui Berezovschi Leonid a autorizat executarea lucrărilor de construcție a anexei cu dimensiunile 5,0X6,5 m cu subsol, în valoare de 45 000 lei, la același apartament (f.d. 7). Din declarațiile participanților la proces expuse în cadrul examinării cauzei în fond, apel și recurs, inclusiv și în urma rejudecării fondului conform deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013 prin care a fost admis recursul Elizavetei Berezovschi, casate integral decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2012 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 09 decembrie 2011 și restituită cauza spre rejudecare în prima instanță pe motivul neantrenării în 5 prezentul proces a lui Berezovschi Marian (f.d. 111-115), rezultă că anexa la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău, la moment nu este finalizată și nici dată în exploatare. Materialele prezente la dosar relevă niște copii xerox de pe fotografii ale unor anexe gospodărești, unei construcții capitale și din interiorul unor camere (f.d. 35-36), nefiind clară originea imprimărilor foto respective și nici faptul dacă ele se referă la anexa în litigiu. Totodată, materialele cauzei conțin niște schițe de plan ale etajului tehnic și nivelului I perfectate manual (f.d.

17-18), nefiind cert stabilite autorul acestora și legătura cu anexa a cărei partajare se cere. Iar copiile de pe planul (releveul) bunului imobil perfectat la 11 octombrie 2012 de către ÎS Cadastru filiala Chișinău (f.d. 157-158), se referă la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău, nr. cadastral 0100507021401001, și nu conțin vreo mențiune despre anexa la respectivul imobil. Prin urmare, având în vedere faptul că la materialele cauzei lipsesc careva probe admisibile și pertinente care să demonstreze stadiul de finalizare a construcției anexei în litigiu, pentru proiectarea și edificarea căreia lui Berezovschi Leonid i-au fost eliberate decizia cu privire la proiectare nr. 11.2.6.

din 11 noiembrie 1997 și autorizația de construire nr. 809-E din 07 septembrie 2005, iar înseși participanții la proces recunosc că construcția acesteia nu este finisată și spațiile nu sunt date în exploatare conform normelor și regulilor în vigoare, instanța de judecată este în imposibilitate să stabilească dacă anexa enunțată este susceptibilă partajului în natură și, în consecință, să hotărască asupra eventualei partajări ai acesteia pe cote-părți. Se reține că conform art. 13 alin. (1) și (4) din Legea privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996, lucrările de construcţii, precum şi de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii se execută numai pe bază de proiect elaborat de către persoane fizice sau juridice licenţiate în acest domeniu şi verificat de Serviciul de stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor.

Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin responsabili tehnici atestaţi sau agenţi economici de consultanţă specializaţi. Iar potrivit art. 18 alin. (1) din Legea citată, recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei. Astfel, este inadmisibilă partajarea unui bun imobil cu destinație auxiliară (anexă la apartament) în condițiile în care nu este demonstrat faptul finalizării construcției acestuia cu respectarea normativelor în vigoare din sfera urbanismului și construcțiilor, nu este efectuată recepția lucrărilor de construcție efectuate și nici darea în exploatare a imobilului, precum și nu se cunoaște faptul dacă edificiul litigant (anexa) este partajabil în natură.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază că recurenta-reclamantă Berezovschi Elizaveta întru susținerea cerințelor cu privire la partajarea anexei la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău nu a prezentat vreun 6 raport de expertiză tehnică în construcții perfectat de către expert specializat care să releve stadiul de finalizare a anexei și faptul dacă aceasta este partajabilă în natură, contrar standardelor procedurale existente pe acest teren. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Iar, potrivit art. 122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Instanța de recurs evidențiază că materialele cauzei conțin demersul recurentei Berezovschi Elizaveta adresat Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău la 09 iunie 2011 prin care dânsa a solicitat să vină la fața locului un organ competent (cadastru) și să întocmească un act juridic prin care să stabilească la care etapa se află construcția imobilului în litigiu în legătură cu faptul că este pensionară și starea financiară precară nu-i permite să facă cheltuieli suplimentare (f.d. 30), nefiind clar dacă prima instanță s-ar fi expus pe marginea respectivului demers.

Însă la cazul speței acesta nu poate fi apreciat ca solicitare în baza art. 119 alin. (1) CPC din partea participantului la proces către instanța de judecată competentă de a contribui la adunarea şi prezentarea probelor necesare judecării pricinii, deoarece prin prisma legislației în vigoare, cheltuielile aferente efectuării expertizei se suportă de partea care înaintează o asemenea cerere sub sancțiunea expresă de decădere din dreptul de a pretinde efectuarea expertizei. Astfel, în conformitate cu art. 92 CPC, sumele ce urmează a fi plătite martorilor, experţilor, specialiştilor şi interpreţilor, alte cheltuieli aferente soluţionării pricinii se depun anticipat, de partea care a făcut cererea, pe contul de depozit al instanţei judecătoreşti.

Dacă cererea a fost făcută de ambele părţi sau dacă ordonarea expertizei, atragerea specialiştilor şi alte acţiuni remunerabile se fac din iniţiativa instanţei, sumele se depun de ambele părţi în proporţii egale pe contul ei de depozit. Neplata în termenul stabilit de instanţă a sumelor specificate la alin. (1) are ca efect decăderea din dreptul de a cita în judecată martorul, specialistul, interpretul sau de a efectua expertiză. Drept consecință, deși recurenta-reclamantă Berezovschi Elizaveta pe parcursul examinării cauzei aparent a enunțat despre necesitatea efectuării unei expertize în construcție în vederea stabilirii gradului de finalizare a anexei în litigiu, dânsa nu și-a îndeplinit obligațiile de achitare a costului expertizei în acest sens, decăzând astfel din dreptul de a cere efectuarea expertizei specializate și nerespectând principiul legal care instituie sarcina probațiunii pe seama reclamantului.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă nu a invocat încălcarea normelor de drept procedural prin nesoluționarea de către prima instanță a demersului din 09 iunie 2011, precum și în urma restituirii cauzei spre reexaminarea fondului, nu a înaintat cereri similare, în fața instanțelor de fond și de apel, dar și în prezenta cerere de recurs nefiind incluse solicitări privind dispunerea efectuării unei expertize prin prisma art. 148 CPC în vederea stabilirii gradului de finalizare a construcției și eventualelor variante de partaj ale acesteia dacă este posibil. 7 Se notează că deși recurenta-reclamantă întru susținerea pretențiilor cu privire la partajarea construcției nefinalizate citează hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006, ea menționează selectiv prevederile relevante, astfel distorsionându-le sensul general.

Potrivit pct. 6 din respectiva hotărâre explicativă, la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu va putea să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă, în cazul în care construcţia este realizată în coparticipaţie, reieşind din măsura procentuală a stadiului de construcţie şi posibilitatea tehnică de partajare în natură a imobilului în părţi separate, construcţia cărora poate fi finalizată după partaj, la cerere instanţa poate împărţi construcţia nefinalizată, cu posibilitatea înregistrării ulterioare pe cale administrativă a dreptului de proprietate pentru fiecare titular al părţii sale din construcţie, după finalizarea şi darea în exploatare a construcţiei.

La cazul prezentei spețe însă nu este cunoscută măsura procentuală a stadiului de construcţie şi posibilitatea tehnică de partajare în natură a imobilului în părţi separate, prin urmare anexa în litigiu la momentul actual nu poate fi partajată pe cale judecătorească. Iar hotărârea Comisiei administrative a Preturii sect. Buiucani nr. 353 din 06 noiembrie 2008 (f.d. 8) prin care Berezovschi Leonid a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 175 CCA (samavolnicia), în vigoare la acea dată, și i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de avertisment, invocată de către recurentă întru susținerea faptului precum că construcția anexei este finalizată în mod suficient pentru a fi partajată, nu poate fi reținută ca probă concludentă în condițiile în care nu constituie raport de expertiză specializat în materie de construcții, precum și se referă nu la anexa în litigiu, dar nemijlocit la apartamentul nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun.

Chișinău (împiedicarea accesului soției și copiilor în două odăi ale casei), despre anexă nefiind conținută vreo specificare. Așadar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că recurenta-reclamantă nu a prezentat vreun suport probatoriu convingător și pertinent (precum raport de expertiză tehnică în construcții) ce ar demonstra stadiul de finalizare a respectivei anexe și faptul dacă aceasta este partajabilă în natură, iar în condițiile în care nu se cunoaște stadiul de finalizare a construcției adiacente și lipsește vreun raport de expertiză în această privință, iar partea interesată nu a înaintat cerințe admisibile în vederea ordonării pe cale judiciară a unei expertize specializate în construcții, prezenta acțiune înaintată de către Berezovschi Elizaveta este susceptibilă respingerii.

Afară de aceasta, instanța de recurs subliniază că conform materialelor pricinii, proprietarul imobilului principal la care a fost construită anexa în litigiu – apartamentului nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău, este intervenientul accesoriu Berezovschi Marian. 8 Deși materialele cauzei nu conțin vreun extras din registrul bunurilor imobile asupra respectivului apartament care să demonstreze titularul dreptului de proprietate, părțile nu contestă dreptul actual de proprietate al intervenientului accesoriu, precum și nici nu înaintează careva probe ce ar demonstra contrariul. Mai mult decât atât, decizia Curții Supreme de Justiție din 08 septembrie 2010 anexată la materialele prezentului dosar (f.d.

37-40), confirmă dreptul de proprietate al dânsului asupra apartamentului nr. 1 din str. Călăraşi, 47/3, mun. Chișinău. Astfel, la moment proprietarul imobilului în cauză este Berezovschi Marian, fapt stabilit cu certitudine. Iar prin prezenta acțiune recurenta-reclamantă Berezovschi Elizaveta solicită instanței obligarea lui Berezovschi Leonid să înlăture impedimentele în folosirea anexei la apartament și să partajeze anexa pe cote-părți, în pofida faptului că această are un statut de construcție accesorie și prin prisma art. 292 alin. (3) Cod Civil urmează soarta imobilului principal (apartamentului) și se atribuie la proprietatea imobiliară a lui Berezovschi Marian. Or, conform art. 292 alin. (3) Cod Civil, bunul accesoriu urmează situaţia juridică a bunului principal dacă părţile nu convin altfel.

Deci, recurenta-reclamantă solicită înlăturarea obstacolelor în folosirea precum și partajarea unei anexe construite la bunul imobil principal al cărui proprietar este intervenientul accesoriu Berezovschi Marian, și nu intimatul-pârât Berezovschi Leonid, împotriva căruia este intentată acțiunea, cerând astfel instanțelor judecătorești să stabilească între două persoane terțe, Berezovschi Elizaveta și Berezovschi Leonid, regimul de exploatare a bunului imobil adiacent al cărui proprietar este Berezovschi Marian. Se reține că deși intervenientul accesoriu Berezovschi Marian în referința adresată Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a indicat că și-a dat acordul la construcția anexei și a subliniat despre interzicerea de către Berezovschi Leonid a accesului membrilor familiei în spațiile anexei (f.d.

134-135), iar în referința înaintată în fața Curții de Apel Chișinău a menționat despre încălcarea drepturilor recurentei Berezovschi Elizaveta și a dânsului prin acțiunile intimatului (f.d. 217), el nu a înaintat în calitate de proprietar al apartamentului principal vreo acțiune împotriva lui Berezovschi Leonid în vederea legiferării drepturilor reale asupra respectivei anexe, doar susținând că toți membrii familiei dânșilor ar trebui să dispună de acces egal în construcția adiacentă.

Prin urmare, având în vedere respectiva poziție a intervenientului accesoriu, proprietarului imobilului principal (apartament) la care a fost construită anexa litigantă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nu este în drept să se expună asupra înlăturării impedimentelor în folosirea anexei și partajarea acesteia pe cote-părți între Berezovschi Elizaveta și Berezovschi Leonid, persoane care nu au vreo incidență asupra proprietății imobiliare ce aparține lui Berezovschi Marian, din care considerente prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

În acest context, instanța de recurs notează că în circumstanțele în care Berezovschi Marian consideră că drepturilor dânsului de proprietar al apartamentului principal, și, în consecință, a anexei adiacente, li se aduc atingere 9 neconformă prin acțiunile și comportamentul tatălui Berezovschi Leonid, el beneficiază de opțiunea de a se adresa cu o acțiune în judecată separată în apărarea drepturilor legitime și revendicarea bunului. Sub un alt aspect, referitor la hotărârile judecătorești contestate prin recurs de către Berezovschi Elizaveta, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie enunță că deși Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău prin hotărârea din 24 martie 2014 și Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 15 octombrie 2014 au conchis asupra netemeiniciei și respingerii acțiunii recurentei-reclamante, instanțele inferioare au invocat motive cu totul diferite de cele prezente, concentrându-se în special asupra faptului că Berezovschi Elizaveta nu ar fi probat faptul contribuirii cu mijloacele financiare proprii la construcția anexei a cărei partajare se cere, concluzii ce vin în contradicție cu circumstanțele cauzei și suportul probatoriu anexat la dosar.

Or, materialele cauzei relevă cu certitudine că în perioada construcției anexei în litigiu, începută în a. 1997, doi ani mai târziu de la oficializarea căsătoriei între părți (1995), moment din care tuturor bunurilor ce urmau a fi dobândite li s-a aplicat regimul juridic al proprietății comune în devălmășie a soților, Berezovschi Elizaveta a achiziționat și bunuri personale moștenite în urma decesului fratelui dânsei, Arsenii Gheorghe, compuse cel puțin din mijloace bănești și obiecte mobiliare, care puteau fi folosite în construcția anexei. Totodată, suportul probatoriu atestă că apartamentul personal al recurentei situat în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 2/1, ap. nr. 43, a fost înstrăinat cu o lună înainte de înregistrarea căsătoriei între părți (27 noiembrie 1995/24 decembrie 1995), iar garajul dânsei cu subsol amplasat în aceeași localitate a fost vândut la 09 martie 1998, pe timpul căsătoriei și construcției edificiului adiacent în litigiu.

Prin urmare, argumentele instanțelor ierarhic inferioare precum că Berezovschi Elizaveta nu a contribuit cu nimic la edificarea anexei în litigiu, sunt arbitrare și neîntemeiate, contrare probelor conținute în prezentul dosar, neputând fi reținute de către instanța de recurs. Nu pot fi reținute nici argumentele Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții de Apel Chişinău referitor la faptul respingerii acțiunii pe motivul neînregistrării anexei în registrul bunurilor imobile, deoarece sunt irelevante în condițiile în care nu s-a demonstrat gradul de finalizare și posibilitatea practică de partajare a edificiului. Or, în situația în care s-ar fi probat finalizarea construcției anexei și posibilitatea partajării pe cote-părți, aceasta ar fi susceptibilă împărțirii pe cale judiciară chiar și dacă nu ar fi fost înregistrată în registrul cadastral.

În circumstanțele invocate și în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că deși concluzia instanțelor de fond și de apel de respingere a acțiunii Elizavetei Berezovschi a fost legitimă și corectă, argumentele invocate întru susținerea acesteia au fost străine naturii juridice a prezentei spețe și contrare suportului probatoriu anexat la dosar, ceea ce condiționează casarea hotărârilor judecătorești contestate, cu adoptarea unei hotărâri noi cu aceeași soluție, de respingere a pretențiilor.

10 În acest sens, se evidențiază că sunt întemeiate argumentele recursului în partea ce se referă la aprecierea arbitrară a probelor anexate la materialele cauzei și netemeinicia concluziilor instanțelor de fond și de apel precum că recurenta nu ar fi contribuit cu nimic la construcția anexei în litigiu, și ele servesc drept temei de casare a hotărârilor contestate, însă nu și motiv de admitere a prezentei acțiuni.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într- o manieră certă aprecierea arbitrară de către instanţele ierarhic inferioare a probelor prezente la materialele pricinii, precum și interpretarea, aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural în contextul stabilirii temeiurilor relevante întru respingerea pretențiilor înaintate, în pofida faptului că soluția finală pronunțată a fost justă și corectă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Berezovschi Elizaveta, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii Elizavetei Berezovschi ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Berezovschi Elizaveta. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elizavetei Berezovschi împotriva lui Berezovschi Leonid, intervenient accesoriu Berezovschi Marian, cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea anexei la apartament și partajarea anexei pe cote-părți, şi se emite o hotărâre nouă, prin care: Se respinge ca fiind neîntemeiată acţiunea Elizavetei Berezovschi împotriva lui Berezovschi Leonid, intervenient accesoriu Berezovschi Marian, cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea anexei la apartament și partajarea anexei pe cote-părți. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 11