2ra-870/15 — Repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: I.Raropu dosarul nr. 2ra-870/15 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olărescu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Parapir Vasile către Olărescu Nicolae privind încasarea prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Olărescu Nicolae, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 18 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 31 iulie 2013, Parapir Vasile a înaintat în Judecătoria Călăraşi o cerere de chemare în judecată către Olărescu Nicolae prin care a solicitat instanţei încasarea prejudiciului material cauzat prin infracţiune ce constă din cheltuieli pentru tratament şi înmormântarea defunctei Parapir Liuba în sumă de 125 800 lei, precum şi a cheltuielilor legate de instalarea monumentului în sumă de 11080 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că, la data de 05 octombrie 2008, aproximativ la orele 20:00, Olărescu Nicolaescu, conducînd în stare de ebrietate alcoolică automobilul de model „Volkswagen Jetta”, cu n/î LP AB 732, pe traseul R-3, Chişinău-Hînceşti-Cimişlia, prin s. Bozieni, r. Hînceşti, încâlcind art. 10 (1) lit. a), 14 (a), 39 (1) şi 45 al Regulamentului Circulaţiei Rutiere şi neisprăvindu-se cu conducerea automobilului, a ieşit de pe partea sa carosabilă pe acostament şi a tamponat pietonul Parapit Liuba Gheorghe, în urma căruia ultima a decedat la 06 noiembrie 2008 în IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie din Chişinău.

La fel, reclamantul a menţionat că, prin sentinţa Judecătoriei Hînceşti din 22 februarie 2010, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2010 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 10 noiembrie 2010, Olărescu Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier şi atras la răspundere 1 penală. Tot în cadrul dosarului penal a fost admisă acţiunea civilă înaintată de către succesorul părţii vătămate Parapir Vasile către Olărescu Nicolae, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenită să hotărască instanţa de judecată.

Susţine reclamantul că, familia defunctei a întreprins toate măsurile şi acţiunile pentru salva viaţa, astfel, în perioada de timp 05 octombrie 2008 şi pînă la deces, Parapir Liuba a fost internată în IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie din Chişinău, unde s-a aflat la tratament foarte costisitor, fiind procurate un şir de medicamente necesare, au fost efectuate investigaţii medicale la divers aparataj medical cu plată, consultarea specialiştilor cu plată, investigaţii chirurgicale, parţial plătite, etc. A indicat Parapir Vasile că, familia defunctei a efectuat înmormântarea soţiei conform obiceiurilor la romi, prin ce reclamantul a suportat cheltuieli în sumă totală de 136 880 lei.

Consideră reclamantul că, Olărescu Nicolae, nu a contribuit cu nimic la tratamentul pietonului tamponat, precum şi n-a achitat nimic pentru înmormântare şi alte cheltuieli suportate de reclamant, nici pe parcursul urmăririi penale, examinări cauzei în stanţele de judecată şi nici după rămânerea sentinţei definitive şi irevocabile. A solicitat Parapir Vasile instanţei de fond încasarea prejudiciului material cauzat prin infracţiune ce constă din cheltuieli pentru tratament şi înmormântarea defunctei Parapir Liuba sumă de 125 800 lei, precum şi a cheltuielilor legate de instalarea monumentului în sumă de 11080 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 18 decembrie 2013, acţiunea înaintată de Parapir Vasile a fost admisă.

A fost dispusă încasarea de la Olărescu Nicolae în beneficiul lui Parapir Vasile prejudiciul material în sumă de 136 880 lei. A fost dispusă încasarea de la Olărescu Nicolae taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 4104 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, s-a respins apelul declarat de Olărescu Nicolae, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 18 decembrie 2013 La 20 ianuarie 2015, Olărescu Nicolae a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20.11.2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cuantumul prejudiciului cauzat să fie micşorat pînă la suma de 15.000 lei. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, considerând că s-a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Menţionează recurentul că, reieşind din prevederile art. 1419 alin (4) Cod Civil persoanele obligate să repare prejudiciul cauzat prin deces vor recupera persoanei care a suportat cheltuieli necesare legate de înmormântare confirmate n probele respective. Astfel consideră că pe parcursul examinării cauzei în instanţele ierarhic inferioare, de către Parapir Vasile nu au fost prezentate şi administrate careva probe concludente, autentice şi veridice, care ar dovedi cuantumul prejudiciului 2 material cauzat prin infracţiune, or reieşind din prevederile art. 118 alin. (1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul Olărescu Nicolae este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul Olărescu Nicolae în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală şi poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 3 Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Olărescu Nicolae, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Olărescu Nicolae, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4