2ra-828/15 — Încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2012, a cheltuielilor de executare şi a penalităţii de întârziere

prima instanţă: R. Costru dosarul nr. 2ra-828/15 (Judecătoria Nisporeni) instanţa de apel: A. Panov, A. Doga, A. Nogai (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului-avocat Caragia Elisaveta, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenţiei Teritoriale Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină împotriva lui Crăciun Victor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2012, a cheltuielilor de executare şi a penalităţii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, casată hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 13 august 2014 şi admisă parţial acţiunea, c o n s t a t ă La 05 martie 2014, Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Crăciun Victor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2012, a cheltuielilor de executare şi a penalităţii de întârziere, motivând că acesta este fondator al unei întreprinderi individuale,

care nu este angajat şi nu este asigurat de Guvern conform prevederilor Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 13 august 2014, acţiunea Agenţiei Teritoriale Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, casată hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 13 august 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial acţiunea Agenţiei Teritoriale Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.

S-a încasat de la Crăciun Victor în beneficiul Agenţiei Teritoriale Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină suma primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pe anul 2012 în mărime de 2 982 lei şi suma de 693 lei cu titlu de cheltuieli de executare. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 13 februarie 2015, Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului- avocat Caragia Elisaveta, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul, în motivarea recursului, a invocat că instanţa de apel, la judecarea cauzei, a încălcat normele de drept material, încălcare manifestată prin interpretarea eronată a legii şi neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

Astfel, menţionează recurentul că acţiunea înaintată vizează prima de asigurare pe anul 2012, care urma a fi achitată până la 31 martie 2012, însă acţiunea a fost înaintată abia în 2014, unde la acel moment, Programul unic şi planificările bugetare pentru anul 2012, fiind încheiate.

În acest sens, susţine recurentul că, prin această solicitare tardivă, deja când prin Legea nr. 77 din 12 aprilie 2013, în vigoare din 01 iulie 2013, a fost înlăturată lacuna legislativă cu privire la obligarea achitării poliţei de asigurare de către persoanele care au reşedinţa legală în străinătate, locuiesc şi lucrează în afara Republicii Moldova şi care dovedesc lipsa din ţară pentru o perioadă de mai mult de 183 zile pe parcursul unui an bugetar, consideră că este ilegală obligarea sa de a achita prima de asigurare medicală în ţara în care nu locuieşte, nu desfăşoară nici o activitate, mai ales că toate costurile pentru asistenţa medicală pot fi acoperite de poliţa de asigurare pe care o deţine în Italia.

De asemenea, consideră recurentul că instanţa de apel în mod neîntemeiat a făcut delimitare între persoana fizică Crăciun Victor şi ÎI ”Crăciun Victor”, deoarece, potrivit art.14 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi – întreprinderea individuală echivalează cu întreprinzătorul individual, astfel cu persoana fizică, iar aceasta este scutită de la plata primei de asigurare obligatorie pentru asistenţă medicală şi nu urmează a fi încadrată în altă categorie de plătitori. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost expediată în adresa lui Victor Crăciun la 18 decembrie 2014 (f.d.

129) şi recepţionată de către recurent la 20 ianuarie 2015 (f.d. 131). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului-avocat Caragia Elisaveta, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. 2 La 03 martie 2015, în adresa intimatei Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost expediată copia recursului declarat de către Crăciun Victor cu înştiinţarea despre necesitatea depuneri obligatorii a referinţei. La 24 martie 2015, intimata Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a depus referinţă la recursul declarat de către Victor Crăciun, invocînd caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Menţionează intimata că acţiunea într-adevăr a fost depusă în 2014, însă procedura a demarat la 03 decembrie 2012, când a fost înaintată cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti. Totodată, susţine că, faptul că recurentul locuieşte şi este încadrat în câmpul muncii în Italia, nu-l scuteşte pe acesta de obligaţia de a achita primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în R. Moldova, or, el este cetăţean al acesteia şi conform statutul lui privind activitatea de muncă din R. Moldova se încadrează în categoria de plătitori prevăzută de pct.1 lit. b) din anexa nr.2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

De asemenea, menţionează că prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.77 din 12 aprilie 2013 (în vigoare din 01.07.2013) a fost modificată şi completată Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, şi anume, se prevede că cetăţenii R. Moldova care sunt plecaţi pentru o perioadă mai îndelungată de timp peste hotarele ţării sau au permis de şedere în alt stat, vor fi exoneraţi de achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, dacă vor face dovada lipsei din ţară mai mult de 183 de zile pe parcursul anului bugetar, însă în cazul când ei nu fac parte din nici una din categoriile enumerate în punctele 1 şi 2 din anexa nr.2 la Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului-avocat Caragia Elisaveta, în raport cu materialele pricinii civile şi referinţa intimatei Agenţia Teritorială Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului-avocat Caragia Elisaveta, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, nu poate fi reţinut argumentul recurentului privind neaplicarea în privinţa sa a prevederilor pct.3 din Anexa nr.2 din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, putându-i fi aplicată excepţia prevăzută de acest punct ca urmare a aflării sale în afara teritoriului Republicii Moldova pentru o perioadă mai mare de 183 zile, or, acest punct a fost modificat prin Legea nr.77 din 12 aprilie 2013, în vigoare de la 01 iulie 2013 şi nu poate fi aplicat în speţă, întrucât nu are efect retroactiv, prezenta cerere de chemare în judecată fiind înaintată la 05 martie 2014. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţa de apel a delimitat neîntemeiat persoana fizică Crăciun Victor de ÎI ”Crăciun Victor”, deoarece persoana fizică fiind scutită de la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, urma ca şi întreprinzătorului individual să-i fie aplicată scutirea, or, acestea sunt două situaţii juridice distincte şi urmează a fi analizate aparte.

Mai mult ca atât, norma legală supra enunţată expres prevede că aceasta se aplică doar cetăţenilor neangajaţi în câmpul muncii care nu se încadrează în alte categorii de plătitori obligaţi să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, însă, în speţă, se aplică prevederile pct.1 lit. b) din Anexa nr.2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a 4 primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală – Crăciun Victor fiind obligat să achite prima de asigurare ca întreprinzător individual. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului-avocat Caragia Elisaveta, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Crăciun Victor, prin intermediul reprezentantului- avocat Caragia Elisaveta, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5