Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-681/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
22 aprilie 2015
Părțile
Onov Victor şi Onov Valentina vs Ministerul Justiţiei al RM
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-681/15 — Vonstatarea incalcariidreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzai

Dosarul nr. 2ra-681/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – M. Muruianu Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Valentina Clevadî, Judecători: Ion Druță, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Onov, Valentina Onova împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Victor Onov, Valentina Onova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial, CONSTATĂ : La 19 august 2013 Victor Onov, Valentina Onova s-au adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiției, solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că la 31 iulie 1998, urmare a desfășurării licitației cu strigare, între Svetlana Mazurenco și Oficiul Fiscal Centru a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil - depozitul cu suprafața de 53 m.p. situat în mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam nr.78, care aparține cu drept de proprietate Filarmonicii Naționale ”Serghei Lunchevici”.

Prin hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripție din 03 mai 1999 a fost respinsă acțiunea Filarmonicii Naționale privind anularea rezultatelor licitației din 27 iulie din 1998. La 24 mai 2005 Svetlana Mazurenco a vîndut imobilul procurat la licitație Valentinei Onova și lui Victor Onov. Prin decizia Curții Supreme de justiție din 31 octombrie 2007 a fost anulat procesul verbal din 25 decembrie 2005 al ședinței Comisiei republicane permanente 1 pentru organizarea evaluării și comercializării bunurilor sechestrate din cadrul Ministerului Finanțelor privind anularea rezultatelor licitației din 27 iulie 1998. Procuratura Generală, acționînd în interesele statului, Filarmonicii Naționale și ale Ministerului Culturii, la 23 iunie 2005 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Fiscal Centru, IFS mun.

Chișinău, Svetlana Mazurenco, Victor Onov, Valentina Onova, OCT Chișinău, solicitînd declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare la licitația cu strigare a depozitului cu suprafața de 53 m.p., situat în mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam, 78, încheiat la 31 iulie 1998 între Oficiul Fiscal Centru și Svetlana Mazurenco și a contractului de vînzare- cumpărare, încheiat la 24 mai 2005 între Svetlana Mazurenco și Victor Onov, Valentina Onova. Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 octombrie 2005 asupra imobilului, situat în mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam, 78, a fost aplicat sechestru. Acțiunea Procuraturii Generale prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 martie 2008, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2008, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 decembrie 2008 a fost admis recursul declarat de către Procuratura Generală, casată decizia instanței de apel din 17 iunie 2008 și hotărîrea primei instanțe din 17 martie 2008 cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond. La 18 decembrie 2009 prin încheierea judecătoriei Grigoriopol acțiunea Procuraturii Generale a fost scoasă de pe rol. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2010 recursul declarat de Procuratura Generală a fost admis, s-a casat încheierea primei instanțe și s-a restituit cauza spre examinare în fond. Judecătoria Grigoriopol prin hotărîrea din 09 iunie 2011 a respins acțiunea Procuraturii Generale ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2012 s-a admis apelul declarat de Procuratura Generală, s-a casat actul de dispoziție al instanței de fond cu emiterea unei noi hotărîrii, prin care acțiunea a fost admisă integral. Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 20 februarie 2013 a admis recursurile declarate de către Victor Onov, Valentina Onova și Inspectoratul Fiscal de Stat, s-a casat actele de dispozție a instanțelor ierarhic inferioare și s-a emis o încheiere, prin care cererea de chemare în judecată, depusă de Procuratura Generală în interesele statului, Filarmonicii Naționale și ale Ministerului Culturii, a fost scoasă de pe rol. Reclamanții consideră că pe perioada de opt ani, cît a durat soluționarea litigiului și aflarea bunului imobil sub sechestru au fost lipsiți de posibilitatea de a utiliza bunul în scopuri comerciale și obținerea venitului cuvenit.

Mai mult ca atît, fiind oameni de afaceri, care se bucură de respect din partea partenerilor comerciali, au suferit un prejudiciu moral, fiind afectată imaginea și reputația profesională. În temeiul Legii 87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești Victor Onov și Valentina Onova au solicitat încasarea de la Ministerul Justiției a 2 prejudiciului material în mărime de 191 000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 acțiunea reclamanților a fost respinsă ca fiind tardivă.

La 24 septembrie 2014 prin decizia Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de către Victor Onov și Valentina Onova, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 s-a admis recursul declarat de către Victor Onov și Valentina Onova. S-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului reclamanților la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. S-a încasat din contul statului prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Victor Onov și Valentina Onov suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest pretențiile reclamanților au fost respinse. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 02 februarie 2015 Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitînd cu titlu principal casarea acesteia cu menținerea htărîrii primei instanțe și cu titlu secundar modificarea deciziei instanței de apel prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral. În motivarea cererii de recurs a invocat că instanța de apel în mod nejustificat și neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului moral în cuantumul indicat, în condițiile în care pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat o apreciere eronată probelor anexate la materialele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 12 noiembrie 2014 a fost recepționată de recurent la data de 03 decembrie 2014 (f.d.159-164, 166). Recursul declarat la 02 februarie 2015 se consideră a fi depus în termen. Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, recurentul a invocat că instanţa de apel a emis decizia cu interpretarea și aplicarea eronată a normei materiale, fapt ce a atribuit o soluţie greşită litigiului dedus instanţei spre judecare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai 3 asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat Ministerul Justiției împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Onov și Valentina Onova împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Valentina Clevadî Judecători: Ion Druță Maria Ghervas 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.