2ra-786/15 — Anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi penalităţii, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A.Andronic dosarul nr. 2ra-786/15 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, M.Moraru ÎNCHEIERE 15 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Stahurskaia Svetlana şi întreprinderea de stat „Calea Ferată din Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stahurskaia Svetlana împotriva întreprinderii de stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi penalităţii, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Stahurskaia Svetlana, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 mai 2014 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea sumei de 1373,89 lei, fiind emisă în această parte o nouă hotărâre de admitere a pretenţiei, c o n s t a t ă La 12 decembrie 2013, Stahurskaia Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi penalităţii, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a indicat că, la începutul lunii aprilie 2013 a primit de la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă mun.Chişinău oferta privind locurile de muncă vacante înaintate de Secţia de întreţinere a căii Chişinău, în care la rubrica „Descrierea succintă a locului vacant” era indicată funcţia de contabil şef, cunoaşterea IC, program de lucru 08.00 – 17.00, 5 zile/săptămînă, cu salariul 3 810 lei.

Susţine că, în rezultatul interviului cu conducătorul Secţiei de întreţinere a căii Chişinău acesta s-a arătat dispus să o angajeze în funcţia de contabil-şef, cu salariul de 3 810 lei, la cere se adaugă premii în dependenţă de volumul de lucru, şi i-a propus ca în prima săptămînă să se prezinte jumătate de zi pentru a face cunoştinţă cu colectivul şi volumul de lucru. 1 Afirmă că, şi-a exprimat acordul de a activa în funcţia propusă şi la 23 aprilie 2013, în baza procesului-verbal, a preluat toate materialele referitor la activitatea contabilului-şef, iar la 7-8 mai 2013 i s-a prezentat, pentru semnare, contractul individual de muncă din 23 aprilie 2013, în care la pct.11 era indicată mărimea salariului lunar de 3 384 lei.

Dat fiind faptul că mărimea salariului indicat în contractul individual de muncă nu coincidea cu oferta primită de la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă mun.Chişinău a refuzat să semneze contractul, solicitînd administraţiei explicaţie referitor la diferenţa dintre suma negociată şi cea indicată, la care i s-a comunicat că s- a comis o eroare, care va fi corectată şi de fapt salariul de funcţie constituie 3 810 lei. În aceiaşi zi, i s-a eliberat fişa de calcul a salariului pentru luna aprilie 2013 în care s-a indicat suma de 3 810 lei salariul calculat.

Menţionează că, în perioada lunilor mai-iulie 2013 a exercitat atribuţiile de serviciu şi i s-a calculat salariul pentru luna mai 2013: lucrat efectiv 19 zile, 151 ore, salariul calculat 3810 lei, total reţinut 422,04 lei, salariul plătit 3 387,96 lei; pentru luna iunie 2013: lucrat efectiv 20 zile, 160 ore, salariul calculat 3810 lei, total reţinut 499,31 lei, salariul plătit 3 310,69 lei; pentru luna iulie 2013: lucrat efectiv 22 zile, 176 ore, salariul calculat 3644,35 lei (din 3810 a fost scăzută suma de 165,65 lei pentru o zi liberă), total reţinut 471,42 lei, salariul plătit 3 172,93 lei. În acest sens indică, că în lista atribuţiilor exercitate de contabilul-şef al secţiei de întreţinere a căii Chişinău nu este inclusă atribuţia de calculare-achitare a salariului lunar angajaţilor întreprinderii, care este exercitată de către contabilul responsabil de această activitate.

La 17 septembrie 2013 a fost invitată în biroul conducătorului Secţiei de întreţinere a căii Chişinău, unde se afla şi şeful Direcţiei financiare, care i-au comunicat că în cadrul exercitării funcţiilor de serviciu de către ea au fost comise o serie de încălcări, inclusiv şi calcularea în mod fraudulos a salariului mai mare decît cel stabilit. Cu toate că a explicat, că încălcările la care se refereau au fost admise în perioada de pînă la angajarea ei la serviciu, şi anume în luna ianuarie 2013, iar salariul pe care l- a primit nu a fost calculat de ea personal, dar de contabilul responsabil, i s-a cerut să scrie o cerere privind exprimarea acordului de a i se reţine diferenţa dintre suma primită şi cea ce urma a fi achitată, dar a refuzat.

La 24 septembrie 2013 i-a fost prezentat ordinul nr.793/L privind desfacerea contractului individual de muncă nr.50 din 23 aprilie 2013, în baza art.86 alin. (1) lit.k) Codul muncii, pentru comiterea de către salariatul care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv şi în temeiul ordinului nr.538 din 23 septembrie 2013, care nu i-a fost adus la cunoştinţă. 2 Totodată, pentru luna august 2013 a primit fişa de calcul a salariului în care deja era indicat salariul calculat în sumă de 3384 lei, fiindu-i reţinută în mod arbitrar suma de 1 373,89 lei.

Consideră reclamanta că ordinul nr.793/L din 24 septembrie 2013 este ilegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor Codului muncii, deoarece în perioada de cinci luni în care a fost angajată şi-a exercitat cu stricteţe atribuţiile de serviciu, nu şi-a permis nici o abatere sau încălcare a atribuţiilor, rectificând de fapt de mai multe ori încălcările comise de către precedenţii contabili-şefi.

La fel, menţionează că în perioada sa de activitate nu s-a efectuat nici un control sau revizie, prin care să fi fost depistate careva încălcări, iar despre raportul din 03 septembrie 2013 referitor la calcularea incorectă a salariului pentru unii lucrători, întocmit de economistul Covalenco N., a aflat din răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr.1-1655/13 din 06 noiembrie 2013. Contrar prevederilor art.208 alin. (2) din Codul muncii angajatorul nu a efectuat ancheta de serviciu pentru stabilirea cu certitudine a datelor indicate în raportul din 03 septembrie 2013. A mai indicat, că în calitate de contabil-şef nu putea influenţa în nici un mod asupra calculelor sau modului de achitare a salariului şi acţiunile sale nu pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului.

Precizează că, luînd în consideraţie existenţa situaţiei de conflict şi modul în care a procedat conducerea întreprinderii la eliberarea sa din funcţie nu mai doreşte să activeze în cadrul întreprinderii. La 01 octombrie 2013 s-a adresat pîrîtului cu cerere privind restituirea sumei reţinute ilegal în mărime de 1373.89 lei însă, contrar prescripţiei date şi de Inspectoratul de Stat al Muncii, nu i-a fost achitată din care considerente consideră că în baza art.148 alin. (5) şi 330 alin. (2) din Codul muncii pîrîtul urmează să-i achite suplimentar 0,1% din suma reţinută pentru fiecare zi de întîrziere. Urmare a concedierii din funcţia deţinută în lipsa unui temei legal şi privării ilegale de posibilitatea de a munci i-a fost cauzat prejudiciu moral, exprimat prin suferinţe psihice, fiindu-i lezată onoarea şi reputaţia profesională.

Solicită reclamanta, anularea ordinului ÎS „Calea Ferată din Moldova” Secţia de întreţinere a căii Chişinău nr.793/L din 24 septembrie 2013, cu obligarea ÎS „Calea Ferată din Moldova” de a modifica înscrierea în carnetul de muncă prin înlocuirea sintagmei „concediere” cu sintagma „demisie din proprie iniţiativă”; încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărime de 24 058,83 lei, compensaţiei în mărime de trei salarii medii ce constituie 11 430 lei, penalităţii în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere în sumă de 255,30 lei, prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2 000 lei (f.d.3-7, 96-99).

3 Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 mai 2014acţiunea depusă de Stahurskaia Svetlana împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi penalităţii, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Stahurskaia Svetlana a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Stahurskaia Svetlana, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 mai 2014 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea sumei de 1373,89 lei, fiind emisă în această parte o nouă hotărâre de admitere a pretenţiei.

S-a încasat de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul Svetlanei Stahurskaia suma de 1373,89 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 mai 2014 a fost menţinută. La 05 februarie 2015 ÎS „Calea Ferată din Moldova”, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea casării hotărârii primei instanţe, cu menţinerea în această parte a hotărârii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat prevederile art.148 alin. (5) din Codul muncii, deoarece suma de 1 373,89 lei a fost achitată intimatei contrar clauzei de retribuire a muncii prevăzute de contractul individual de muncă, şi aceasta nu poate fi interpretată ca salariu plătit în plus, dar ca prejudiciu material cauzat angajatorului din vina salariatului.

La 23 martie 2015 şi Stahurskaia Svetlana a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 mai 2014 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 în partea menţinerii hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a pretenţiilor integral. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material şi au aplicat în mod eronat analogia dreptului, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. În acest sens susţine că actele prezentate de pîrît, care au stat la baza concedierii din funcţia de contabil-şef, nu confirmă vinovăţia sa în comiterea încălcărilor invocate.

Invocă că ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea procedurii de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzută de art.210 din Codul muncii, fără a i se oferi posibilitatea de a da explicaţii, şi nu conţine temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenul şi organul în care sancţiunea poate fi contestată, care sunt elemente obligatorii şi urmează a fi înscrise în toate cazurile în textul ordinului de sancţionare. 4 În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent.

Astfel, recursul depus de Stahurskaia Svetlana se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Stahurskaia Svetlana şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Stahurskaia Svetlana şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

5 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Stahurskaia Svetlana şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Stahurskaia Svetlana şi ÎS „Calea Ferată din Moldova” ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Stahurskaia Svetlana şi întreprindere de stat „Calea Ferată din Moldova” se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 6