3ra-517/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-517/15 Judecător: E. Cobzac Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către SC „Profsistem” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Profsistem” către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea parţială a Deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2034/1 din 16.08.2011, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 februarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 21 septembrie 2011, SRL „Profsistem” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea parţială a Deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2034/1 din 16.08.2011. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, în perioada 12 iulie 2011-18 iulie 2011 SC „Profsistem” SRL a fost supusă controlului fiscal total de către colaboratorii secţiei de control nr. 1 al DGCF a Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău, pentru perioada de activitate 01.01.2008-31.05.2011.

În urma efectuării controlului menţionat a fost întocmit actul de control nr. 5-651301 din 18 iulie 2011, pe marginea căruia a fost emisă decizia 2034/1 din 16.08.2011 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, conform căreia s-a dispus: micşorarea TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară cu 20 758 lei; încasarea la buget a TVA diminuată în mărime de 156 126 lei; aplicarea majorării de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 16 034 lei; aplicarea amenzii în mărime totală de 140 771 lei. Menţionează reclamanta că asupra actului cît şi a deciziei a prezentat dezacordul nr. 1 din 29.07.2011 şi contestaţia nr. 26/08-1 din 26.08.2011. IFS pe mun. Chişinău nu a luat în consideraţie argumentele sale, fiind pronunţată Decizia nr. 150 din 13.09.2011 pe marginea contestaţiei prin respingerea acesteia.

Susţine întreprinderea reclamantă că, organul fiscal a invocat încălcarea prevederilor art. 24 al. 1 din Titlul II al Codului Fiscal „Impozitul pe venit” motivând, că în anul 2010 la casarea materialelor aferente livrărilor de uşi şi ferestre, producţie proprie, a fost atribuit la deduceri valoarea acestora, fără a dispune de documente confirmative, că materialele casate au fost utilizate în activitatea de întreprinzător şi anume valoarea materialelor casate conform actelor de casare este mai mare decît valoarea materialelor utilizate conform proceselor- verbale de îndeplinire a lucrărilor. Astfel, nu a fost recunoscută în scopuri fiscale valoarea materialelor de 837 251 lei, care a fost dedusă la cheltuielile activităţii, urmare cărui fapt s-a considerat micşorarea venitului impozabil cu 598 888 lei.

Mai indică că, nu este corectă constatarea faptului, că SRL „Profsistem” nu dispune de documente confirmative, că materialele casate au fost utilizate în activitatea de întreprinzător, deoarece la dispoziţia colaboratorilor fiscali au fost puse toate documentele confirmative privind materialele utilizate pentru fabricarea producţiei şi anume: facturile fiscale privind materialele procurate, precum şi actele de casare a materialelor utilizate la fabricarea producţiei finite. Mai mult ca atît, documentul confirmativ ce atestă faptul utilizării materialelor la producerea geamurilor este actul de casare a materialelor întocmit de SRL „Profsistem”, conform rigorilor art. 19 al.

3 Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, care prevede că entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanţelor, iar în lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerinţelor al. 6 art. 19 din Legea contabilității. Astfel, consideră că, în lipsa unui formular tipizat de casare a materialelor, utilizarea documentului primar elaborat de către SRL „Profsistem” - actul de casare a materialelor, este conform normei legale stabilite de art. 19 al. 1 şi al. 6 din Legea contabilităţii privind obligativitatea contabilizării faptelor economice în baza documentelor primare, iar actul respectiv este întocmit pentru fiecare proces tehnologic de fabricare a producției şi cuprinde sub aspect cantitativ şi valoric materialele utilizate pentru producerea propriu zisă.

Constatarea încălcării fiscale de către organul fiscal se bazează pe procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate, formularul nr. C2n, aprobat de către Departamentul Statistică prin ordinul nr. 3/5 din 15 ianuarie 2002. Atât în dezacordul nr. 1 din 29 iulie 2011 şi contestaţia nr. 26/08-1 din 26 august 2011, precum şi în cererea de chemare în judecată a demonstrat, că procesul- verbal de recepţie a lucrărilor executate - formularul nr. C2n nu este un document elaborat şi aprobat de Ministerul Finanţelor, pentru a putea fi considerat drept formular tipizat de document contabil primar în sensul art. 19 al. 3 din Legea contabilităţii, iar acest document - formularul nr. C2n, a fost aprobat de către Departamentul Statistică prin ordinul nr. 3/5 din 15 ianuarie 2002, care nu a fost publicat în modul stabilit în Monitorul Oficial şi respectiv nu este făcută publică nici informaţia privind modul de întocmire a acestuia şi în ce scopuri se utilizează.

Susţine că, în cazul dat procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate au fost întocmite numai în cazurile, cînd beneficiarii serviciilor aveau statutul de autoritate contractantă în sensul art. 1 din Legea privind achiziţiile publice nr. 96 din 13 aprilie 2007, iar serviciile oferite făceau obiectul unei achiziţii publice. Necesitatea întocmirii acestui document revine autorităţilor contractante, care sunt autorităţi ale administraţiei publice, persoane juridice de drept public, asociaţii ale acestor autorităţi sau persoane, care şi solicitau de la recurent documentul respectiv, întocmit în modul respectiv. Mai indică reclamanta, că în pct. 4 din partea constatatoare a deciziei nr. 2034/1 din 16 august 2011 se indică încălcarea art. 97 al.

4 Cod Fiscal invocînd faptul, că nu s-a calculat TVA de la livrări efectuate la un preţ mai mic decît preţul de cost în luna IX, 2009 cu 416 lei, în luna V, 2009 cu 774 lei, în luna VII, 2009 cu 63 lei, în luna X, 2009 cu 1 173 lei, însă reclamantul nu este de acord cu aceste constatări, deoarece nici în actul de control nr. 5-651301 din 18 iulie 2011, nici în decizia nr. 2034/1 din 16 august 2011 nu este descrisă clar şi exact încălcarea fiscală, modul de evidenţă a obiectelor impunerii şi nu s-a făcut referire la documentele de evidenţă respective sau la alte materiale, aceasta fiind m contrazicere cu prevederile art. 216 al. 6 şi art. 248 Cod Fiscal al RM; nu este clară modalitatea care a fost utilizată de către organul fiscal la determinarea costului producţiei fabricate, care a servit drept valoare impozabilă în sensul art. 97 al.

4 Cod Fiscal; costul producţiei fabricate a fost determinat conform prevedenlor SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”, iar altă metodă în acest scop nu este stabilită de Codul Fiscal şi nici de un alt act normativ elaborat întru executarea prevederilor legale. Solicită reclamanta-SRL „Profsistem” anularea parţială a Deciziei IFS mun. Chişinău nr. 2034/1 din 16 august 2011 şi anume a următoarelor puncte din partea decisivă P.I - modificarea sumei TVA pentru trecere în cont prin majorarea acesteia cu 32 589 lei. Suma TVA pentru trecere în cont în perioada ulterioară va constitui 71 377 lei; anularea p. II ce ţine de încasarea sumei TVA în mărime de 156 126 lei; anularea p. III ce ţine de încasarea la buget a majorării de întîrziere în sumă ce l6 034 lei; anularea din subp.

1 privitor la amenda aplicată în mărime de 89 833 lei şi a subp. 2 privitor la amenda aplicată în mărime de 46 838 lei; modificarea subp. 4 din p. III în vederea micşorării acesteia cu suma de 2 600 lei, privitor la întocmirea neadecvată a declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2010 şi a declarațiilor privind TVA în 12 căzu P. II ce ţine de încasarea impozitului pe venit în sumă de 44 513 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2012, acţiunea a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012, a fost admis recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2012, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 pricina civilă dată a fost transmisă după competenţă jurisdicțională şi teritorială în Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Răşcani mun. Chişinău din 20 februarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de SC „Profsistem” SRL şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 februarie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 23 februarie 2015, SRL „Profsistem” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 februarie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond eronat au apreciat circumstanţele de fapt petrecute, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea. Instanţele nu au ţinut cont de argumentele ambelor părţi. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 22.12.2014 (f.d.

88 vol. II), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 03 aprilie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Profsistem” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Profsistem” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de SC „Profsistem” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă