3ra-484/15 — Obligarea eliberării informaţiei solicitate şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 3ra-484/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moruz Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moruz Oleg împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Directorului Departamental al Serviciului Vamal - Trofăilă Corneliu cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea eliberării informației solicitate și încasarea prejudiciul moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Serviciului Vamal al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 14 mai 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost încetat procesul în partea cerințelor înaintate împotriva lui Trofăilă Corneliu și respinse ca neîntemeiate cerințele înaintate împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, c o n s t a t ă: La 13 august 2012, Moruz Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM şi Directorului Departamental al Serviciului Vamal - Trofăilă Corneliu cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea eliberării informației solicitate și încasarea prejudiciul moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 27 iulie 2012, s-a adresat către Serviciul Vamal al RM cu o cerere, prin care a solicitat informația privind numărul de loturi de tomate de import, în care au fost depistate obiecte de carantină fitosanitară, care au fost returnate în țara de origine prin decizia organului control fitosanitar, precum și să fie informat care subdiviziune a organului de control fitosanitar a depistat în producție obiectele de carantină.

Însă, deși, Serviciul vamal al RM efectuează controlul asupra introducerii, tranzitării şi scoaterii în/prin/de teritoriul țării a mărfurilor, bunurilor, mijloacelor de transport, sub anumit regim vamal și deține informația solicitată, nu i-a expediat un răspuns și contrar prevederilor art. 17 al Legii privind accesul la informație, la 01 august 2012, directorul Departament venituri și tehnologii informaționale al Serviciului Vamal - Trofailă Corneliu, a readresat cererea, Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al RM. Susține că Serviciul Vamal al RM dispune de această informație, or, fiecare caz de import a producției de origine vegetală în care se depistează obiecte de carantină, organul control fitosanitar expediază în adresa organului vamal copia de pe actul ori procesul-verbal respectiv, iar returnarea este permisă de organul vamal doar în baza deciziei organului de control fitosanitar.

Solicită recunoașterea ilegalității refuzului Serviciului Vamal al RM privind furnizarea informației solicitate prin cererea din 27 iulie 2012, obligarea eliberării informației solicitate, aplicarea sancțiunii contravenționale în privința lui Trofailă Corneliu în temeiul art. 71 Cod contravențional și art. 24 al Legii privind accesul la informație și încasarea de la Serviciul Vamal al RM și Trofărilă Corneliu, în mod solidar, în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 14 mai 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind recunoscută ilegală readresarea cererii lui Morzul Oleg înregistrată la Serviciul Vamal al RM cu nr. M-336 la data de 27 iulie 2012, la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, prin scrisoare M-336 la data de 01 august 2012, fără acordul lui Moruz Oleg și încasat din contul Serviciului Vamal al RM în beneficiului lui Moruz Oleg prejudiciul moral în suma de 500 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, a fost admis apelul depus de către Serviciul Vamal al RM, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul civil împotriva lui Trofăilă Corneliu și s- au respins ca neîntemeiate cerințele înaintată împotriva Serviciului Vamal al RM.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 4 alin.(1), art. 6 alin.(1), art. 15 alin.(1), (3), art. 16 alin.(1) şi art. 17 al Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul liber la informație, care reglementează aspecte ce ţin de informațiile oficiale, examinarea cererilor și termenele privind accesul la informație și readresarea cererilor, şi care prevăd că cererile scrise cu privire la accesul la informație vor fi înregistrate în conformitate cu legislația cu privire la registre și petiționare, vor fi examinate și satisfăcute de funcționarii publici responsabili de furnizarea informațiilor, iar deciziile luate vor fi comunicate solicitantului într-un mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora.

Informațiile și documentele solicitate vor fi puse la dispoziția solicitantului din momentul în care vor fi disponibile de a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informație. Cererea de furnizarea informației poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie a solicitantului în următoarele cazuri: a) informația solicitată nu se referă la posesia furnizorului solicitat; b) informația solicitată deținută de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul față de informație a solicitantului.

Iar cu referire la normele citate, instanţa de apel a concluzionat că Serviciul Vamal al RM nu a refuzat lui Moruz Oleg furnizarea informației, dar considerînd că informația solicitată este deținută de alt furnizor care ar satisface mai deplin interesul față de informație al solicitantului, a readresat cererea altui furnizor, și a informat despre acest fapt solicitantul, iar prin răspunsul nr. 05-37 din 03 septembrie 2012 la cererea din 27 iulie 2012, furnizorul Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a expediat lui Moruz Oleg răspuns la cererea depusă. La 27 ianuarie 2015, Moruz Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a constat că dînsul a solicitat furnizarea unei informației identice prin cererea nr. M-336 din 27 iulie 2012, atât de la Serviciul Vamal al RM, cât și de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, deoarece, de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, a solicitat informația privind numărul loturilor de tomate de import, în care au fost depistate obiecte de carantină fitosanitară și au fost returnate în țara de origine prin decizia organului de control fitosanitar, pe parcursul anilor 2010, 2011 și prima jumătate a anului 2012, subdiviziunea primară a organului de control fitosanitar care a depistat neconformitatea cu cerințele fitosanitare, iar de la Serviciul Vamal al RM a solicitat informația privind numărul de loturi de tomate de import, în care au fost depistate obiecte de carantină fitosanitară, care au fost returnate în țara de origine prin decizia organului de control fitosanitar, pe parcursul anilor 2010, 2011 și prima jumătate a anului 2012 și care subdiviziune primară a organului de control fitosanitar a depistat neconformitatea cu cerințele fitosanitare.

Consideră că informația furnizată de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, referitor la numărul de loturi returnate în țara de origine, neautentică, dat fiind faptul că Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare nu este organul care deține informația despre mărfurile și mijloacele de transport care trec frontiera vamală a țării.

Apreciază drept eronate şi concluziile instanţei de apel, precum că, Serviciului Vamal al RM nu dispune de informația solicitată, deoarece, conform pct. 4 din Regulamentul Serviciului Vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.4 din 04 ianuarie 2007, una din misiunile principale a organului vamal este efectuarea vămuirii, controlului și supravegherii vamale, iar potrivit prevederilor Codului Vamal una din atribuțiile principale a organului vamal este să asigure, în limitele competenței sale, securitatea economică a RM, să asigure controlul mărfurilor, mijloacelor de transport și altor bunuri deplasate peste frontiera vamală a RM, coordonează activitatea tuturor serviciilor de stat amplasate în zona de control la frontieră, cât și să exercite controlul asupra legalității introducerii/scoaterii mărfurilor și a mijloacelor de transport în/din teritoriul vamal al țării.

Astfel, afirmă că unica autoritate cu dreptul de control asupra deplasării mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală a RM este Serviciul Vamal, mai mult ca atât, tot organul vamal coordonează activitatea celorlalte servicii amplasate la frontieră și administrează statistica vamală, prin ducerea evidenței tuturor mărfurilor și mijloacelor de transport deplasate peste frontiera vamală. Invocă că instanța de apel eronat a stabilit că intimatul legal a readresat cererea sa nr.M-336 din 27 iulie 2012 către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare MAIA, deoarece astfel a ignorat prevederile art. 5 al Legii nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, care reglementează furnizorii de infirmații şi obligațiunile acestora.

La fel, consideră că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. l7 din al Legii nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, care prevede că cererea de furnizare a informației poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii și cu acordul solicitantului, în următoarele cazuri: a) informația solicitată nu se află în posesia furnizorului sesizat; b) informația solicitată deținută de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul față deinformație al solicitantului, deoarece, la caz, intimatul a depășit, fără careva explicații valabile, termenul de 3 zile permis pentru readresarea cererii, expediind-o doar la a 5-a zi.

Aceasta deoarece, prin nefurnizarea informației solicitate de la Serviciul Vamal al RM a fost limitat în dreptul fundamental de a fi informat, care este un drept garantat de art. 34 din Constituția Republicii Moldova, potrivit căruia dreptul persoanei de avea acces la informație nu poate fi îngrădit. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Moruz Oleg este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moruz Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Moruz Oleg asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moruz Oleg ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Moruz Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva