3ra-437/15 — Anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare

prima instanță: D. Suşchevici, dosarul nr. 3ra-437/15 instanța de apel: N. Budăi, A. Doga, A. Nogai, ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ina Lupaşciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Inei Lupaşciuc împotriva Serviciului de Stat de Arhivă cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 iulie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 24 decembrie 2013, Ina Lupaşciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Stat de Arhivă cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că activînd în calitate de specialist principal al Secției completare, arhive departamentale și lucrări de secretariat prin ordinul administrației Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova nr. 139 din 25 octombrie 2013, a fost sancționată disciplinar cu mustrare. La data de 06 august 2013, de către directorul adjunct al Arhivei Naționale, a fost întocmit demersul cu privire la încheierea contractului de prestări servicii, care a fost încheiat între Serviciul de Stat de Arhivă și Camera Națională a Cărții.

Susţine că în demersul menționat, a fost expusă modalitatea de încheiere a contractului de prestarea serviciilor și nu a contractului de muncă, mai mult ca atât prin acest demers directorul adjunct a menționat, precum că dânsa ar fi avut un comportament neadecvat și nedemn funcționarului public, afirmații ce au rezultat în urma declarațiilor Valentinei Chitoroagă și a contabilului-șef. Ulterior, conform solicitării verbale a directorului Camerei Naționale a Cărții, d- na Chitoroagă Valentina din 01 octombrie 2013, Arhiva Națională Valentinei a eliberat nota informatică din 03 octombrie 2013, în care de fapt nu se expune asupra comportamentului inadecvat, însă, cu toate că d-ul N. Ştefaneţ la data de 06 august 2013, se afla în concediu de odihnă, a confirmat comportamentului său neadecvat, ca funcționar public.

Indică că prin efectuarea declarației privind comportamentului său neadecvat, nici o parte a raportului nu se expune despre perioada concretă a comportamentului. Afirmă că la data de 10 octombrie 2013, a avut loc ședința, la care s-a pus în discuție executarea lucrului de ordonare a documentelor la Camera Națională a Cărții și depășirea atribuțiilor de serviciu, iar în acest sens a dat explicații, indicînd că conform planului său de lucru și fișei de evaluare - ordonarea documentelor constituie unul din obiectivele principale și indicele său principal de realizare în activitatea de bază.

Însă, în urma audierilor la 25 octombrie 2013, comisia a organizat o altă ședință în rezultatul căreia i-a fost adus la cunoștință că, a încălcat art. 57 lit. h), g) și j), al Legii nr. 158 privind funcționarul public și statutul funcționarului public, invocându-i încălcarea prevederilor referitoare la obligații, conflict de interese și restricții stabilite prin lege cât și încălcarea normelor de conduită a funcționarului public. La fel, indică că nu i-a fost explicată care este conflictul de interese și prin ce s-a confirmat conduita neadecvată, iar această decizie, deși, are caracter consultativ, a stat la baza emiterii ordinului de sancționare.

Invocă că prin ordinul contestat a fost indicate acțiunile referitoare la încheierea contractului nr. 29 din iulie 2013 pentru achiziționarea serviciilor de valoare mică, inclusiv factura-act de predare-primire privind executarea lucrărilor de ordonare tehnico – științifică a documentelor între părțile contractante Serviciul de Stat de Arhivă şi Camera Naţională a Cărţii, achitarea serviciilor efectuându-se prin transfer bancar la contul Serviciului de Stat de Arhivă a sumei de 1 900 lei, iar contractul fiind semnat de către directorul Serviciului de Stat de Arhivă, juristul Serviciului de Stat de Arhivă și directorul Camerei Naționale a Cărţii, ca ulterior fiindu-i invocată depășirea atribuțiilor de serviciu şi aplicată sancțiunea.

Consideră că a fost ilegal sancționată disciplinar cu mustrare prin ordinul din data de 25 octombrie 2013, iar sancţiunea a fost aplicată contrar procedurii stabilite de art. 210 alin. (1) din Codul muncii. Solicită anularea ordinului de Serviciu de Stat de Arhivă al Republicii Moldova nr. 139 din 25 octombrie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare-mustrare Inei Lupaşciuc” și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 iulie 2014, acțiunea fost admisă, fiind anulat ordinul Serviciului de Stat de Arhivă al Republicii Moldova nr. 139 din 25 octombrie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare – mustrare Inei Lupaşciuc”, ca fiind neîntemeiat.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Serviciul de Stat de Arhivă al RM, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (2), art. 17 alin.(1) lit. c) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, care reglementează scopul și termenele de adresare în instanța contencios administrativ, care indică că cerea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului de contencios administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care lege nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că Lupaşciuc Ina a făcut cunoștință cu ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 139 din 25 octombrie 2013, la 31 octombrie 2013, fapt confirmat cu prin semnătura ultimei aplicată prin ordin (f.d. 16), prin urmare, instanța de apel a constatat că Lupaşciuc Ina a omis termenul de contestare a ordinului nr. 139 din 25 octombrie 2013, acesta expirând la data de 30 noiembrie 2013, pe cînd, cererea de chemare în judecată a fost depusă la 23 noiembrie 2013. La 12 februarie 2015, Ina Lupaşciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de material și procedural, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Consideră că prima instanță la emiterea hotărârii just a constatat că la depunea cererii de chemare în judecată, dânsa s-a încadrat în termenii legali de atac a ordinului Serviciului de Stat de Arhivă RM nr. 139 din 25 octombrie 2013 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare, bazându-se de contestația depusă de la 01 noiembrie 2013, răspunsul Serviciului de Stat de Arhivă RM din 04 noiembrie 2013 contrasemnată de dînsa la data de 27 noiembrie 2013 și de cererea de chemare în judecată depusă la data de 24 decembrie 2013. Menționează că instanța de apel la emiterea hotărârii contrar prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu și-a motivat decizia conform normelor legale astfel încălcând grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

Susține că principiul procesului echitabil cere ca hotărârea să fie motivată, justițiabilul trebuie să poată lua cunoștință de motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să poartă să le conteste dacă sistemul juridic prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ina Lupaşciuc este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ina Lupaşciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ina Lupaşciuc asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ina Lupaşciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ina Lupaşciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva