2ra-450/15 — Încasarea sumei şi anularea clauzei contractuale

prima instanță: M. Diaconu, dosarul nr. 2ra-450/15 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Topală Igor în interesele Valentinei Crețu, în pricina civilă la cererea de chemare depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Expres Leasing” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Valentinei Crețu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Autoprim Service” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională depusă de Creţu Valentina împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Expres Leasing” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei şi anularea clauzelor contractuale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Creţu Valentina, admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Expres Leasing” Societatea cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 martie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 13 aprilie 2010, ÎCS „Expres Leasing” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Crețu, intervenient accesoriu SA „Autoprim Service” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că este succesorul în drepturi și obligații al SA „IM şi Compania Consulting Grup” și în baza contractului de leasing nr. 12/2008/CRE din 30 ianuarie 2008, a transmis în posesie şi folosință temporară Valentinei Creţu autobuzul de marca „Lifan LF6592-1”, n/î CMW 139, în valoare de 19 121,38 euro, cu termenul final de răscumpărare până la 30 ianuarie 2011. Potrivit pct. 6.1 al contractului de leasing pîrîta s-a obligat să achite plata pentru autoturismul menționat în 36 rate lunare a cîte 490,20 euro, echivalent în lei la cursul de achitare stabilit de societatea la ziua efectuării plății, dar nu mai mare decât cursul oficial al BNM +1,5 %. Însă, contrar prevederilor contractuale, Crețu Valentina nu și-a onorat obligațiunile asumate prin contractul de leasing și nu a achitat la timp și integral ratele de leasing, încâlcind astfel, prevederile capitolului 6 din contractul încheiat și art. 572 din Cod civil, care reglementează executarea obligaților.

Astfel, în legătură cu imposibilitatea executării obligațiunilor de plată de către Valentina Crețu la 14 noiembrie 2008 contractul de leasing nr. 012/2008/CRE din 30 ianuarie 2008 a fost reziliat, iar autobusul de model „Lifan LF6592-1”, n/î CMW 139 a fost restituit întreprinderii. Mai susține că la 10 iulie 2009, datoria Valentinei Crețu față de societate constituia suma de 11 837,27 euro, inclusiv ratele de leasing în sumă de 11 800,79 euro și penalitate în sumă 36,48 euro, iar în scopul diminuării datoriei societatea a solicitat efectuarea unei expertize auto-merceologică autobusului de model „Lifan LF6592-1”, n/î CMW 139, în vederea stabilirii prețului real de piață al bunului mobil. Prin actul de evaluare auto-merciologică nr. EI nr. 177/1-09 din 07 octombrie 2009, emis de către SRL „Lexasigur” s-a constatat că costul autobusului de model „Lifan LF6592-1”, cu n/î CMW 139 constituie 127 100 lei, iar prețul de lichidare este de 95 300 lei.

După revendicarea autobusului, au fost efectuate cheltuieli suplimentare pentru evaluare, reparație și întreținerea autobusului în suma totală de 272,30 euro, din care motiv datoria Valentinei Creţu s-a majorat pînă la suma de 12 109,57 euro. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19/10/09/IMC/GOR/ din 19 octombrie 2009, autobusul de model „Lifan LF6592-1” cu n/î CMW 139, a fost comercializat unei terțe persoane în leasing la prețul de 7 000 euro, sumă care a fost redirecționată la achitarea datoriei Valentinei Creţu. Respectiv, după comercializarea autobusului, la situația din 05 februarie 2009, datoria Valentinei Crețu constituia 5109,57 euro. La fe,l menționează reclamantul că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară la 23 februarie 2010, i-a expediat Valentinei Creţu reclamația cu nr. 221, însă, acesta a rămas fără răspuns și satisfacție.

Solicită încasarea de la Crețu Valentina datoria în sumă de 5 109,57 euro și taxa de stat în sumă de 2 533 lei. La 02 decembrie 2010, Creţu Valentina a depus cerere reconvențională împotriva ÎCS „Expres Leasing” SRL cu privire la încasarea sumei și anularea prevederilor contractuale. În motivarea acţiunii reconvenționale a indicat că prin contractul de leasing nr. 012/2008 CRE din 30 ianuarie 2008, a cumpărat de la „IM și Compania Consulting Grup” SA un autobus de model „Lifan LF 6592-1”, preţul căruia urma să-l achite împreuna cu ratele de dobîndă în suma de 28 000 euro sau 450 394 lei.

La încheierea contractului s-a preconizat ca în următoarele zile să-i fie eliberate actele necesare pentru exploatarea autobusului, şi anume: contractul de locațiune, sau contractul de vânzare-cumpărare întocmit cu ÎCS „Express Leasing” SRL, procesul- verbal de transmitere a bunului, sau alt act ce confirmă declanșarea și modul exercitării prestațiilor şi achitărilor, certificatul producătorului de confirmare a calității bunului, certificatul producătorului de garanție, certificatul de acces (tranzit) auto tip „Euro- 4” sau „Euro -3”, certificat al securității pasagerilor pentru autobusul de model „Lifan” și autorizația sanitară de la DMP cu drept de transportare a pasagerilor în autobusele de model „Lifan LF 6592-1”.

Susține că din primele zile de exploatare a autobusului menționat s-a dovedit, că acesta este un mijloc de transport periculos pentru sănătatea șoferului, a pasagerilor și a altor participanți la trafic, iar ulterior, a aflat că costul unui asemenea autobus este de 1000 dolari SUA, sau 2 400 de dolari SUA cu transportarea pînă în portul Odessa, mai mult că actele ce se referă la bunul procurat nu i-au fost eliberate.

De asemenea, indică că la 30 ianuarie 2008, prin acordul benevol a ambelor părți, a restituit bunul pentru o esențială neexecutare a obligațiunilor, prevăzute de contractul de vânzare- cumpărare, astfel, rezultă că suma de 150 092 lei, care a fost achitată în baza contractului de leasing, urma să-i fie restituită la momentul întoarcerii, însă, nu i-a fost întoarsă nici pînă în prezent, deși prin actul de predare-primire a bunului din 14 noiembrie 2008, se confirmă că autobusul de model „Lifan LF 6592-1” cu toate componentele atribuite a fost întors ÎCS „Express Leasing” SRL.

Totodată, consideră că în temeiul art. 585, 619 Cod civil, poate pretinde și la încasarea dobînzii aferente și a dobînzii de întîrziere, în sumă totală de 90 053 lei, inclusiv dobînda aferentă în cuantum de 67 540 lei, ce constituie dobînda pe anul 2008 în mărime de 27 016 lei, pe anul 2009 în mărime de 25 515 lei și dobînda pe anul 2010 în mărime de 15 009 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 22 513 lei. Solicită încasarea din contul ÎCS „Express Leasing” SRL în beneficiul său a sumei de 150 092 lei și a dobînzii în mărime de 90 053 lei.

La 23 martie 2011, Valentina Creţu a depus o cerere de concretizare a cerințelor solicitând recunoașterea nulității absolute a clauzei înserate la alin. (8) din acordul de reziliere a contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008. În motivarea cererii de concretizare a cerințelor Crețu Valentina a menționat că avînd calitatea de locatar la 14 noiembrie 2008, a convenit cu locatorul ÎCS „Express Leasing” SRL la rezilierea contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008 şi restituirea bunului.

Potrivit pct. 2 al acordului de reziliere a contractului de leasing mijlocul de transport se transmite locatorului…, locatarul transmite locatorului mijlocul de transport menționat, în baza actului de primire- predare, însă, în pct. 8 a Acordului este introdusă o clauză standard opusă celei specificate la pct. 2, neechitabilă după conținut, potrivit căreia toate plățile efectuate de către locatar în baza contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008 nu se restituie. Afirmă că condițiile acordului de reziliere a contractului de leasing nu au fost negociate, nu i-au fost aduse la cunoștință conținutul și efectele clauzelor, iar nivelul său intelectual nu i-a permis să înțeleagă integral prevederile acestui acord, mai mult, reprezentantul fostei companii de leasing i-a solicitat să semneze acordul de reziliere, asigurând-o că acest acord pentru ea este o formalitate care îi v-a permite să primească achitările efectuate.

Astfel, insistă că prevederile înserate în pct. 8 al acordului de reziliere contravin art. art. 14, art. 315 – art. 317, art. 374, art. 1393, art. 1398, art. 1416 din Cod civil. Solicită recunoașterea nulității clauzei standard inserate în pct. 8 al Acordului din 14 noiembrie 2008 de reziliere a contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008. La 29 iunie 2010, a fost admisă cererea Valentinei Crețu și admis în proces în calitate de intervenient accesoriu SA „Autoprim Service”. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 mai 2011, acțiunea inițială a fost admisă, fiind încasat de la Creţu Valentina în beneficiul ÎCS „Expres Leasing” SRL datoria în sumă de 5 109,57 euro sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii și taxa de stat în sumă de 2 533 lei și în beneficiul statalului taxa de stat în sumă de 7 204 lei, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2012 a fost admis apelul declarat de către Creţu Valentina, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în aceeași instanță în alt complet de judecată. La data 09 august 2011, Creţu Valentina, reprezentată de avocatul Caşu Petru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Autoprim” cu privire la restituirea avansului și a dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii indicat că la începutul anului 2008, a hotărât să cumpere un autocar cu rută de model „Lifan” în scopul asigurării existenței copilului său minor, care are probleme grave de sănătate. La 17 ianuarie 2009, s-a adresat către SA „Autoprim Service”, situat în mun.

Chișinău, str. Socoleni 1, în privința procurării autocarului de model „Lifan LF 6532-1”, unde a fost informată că poate procura autocarul menționat și în rate. În vederea cumpărării automobilului în aceeași zi a achitat în avans sumele de 31 600 lei și 56 222 lei, fapt ce se confirmă prin chitanțele nr. 74-S, 75-S și bonurile de casă. Susține că după achitarea avansului, s-a îndreptat în ograda SA „Autoprim Service” să primească autocarul, unde însă a fost informată că toate autocarele au fost vîndute și v-a trebui să aștepte pînă v-a sosi o nouă partidă de autobuse din portul Odessa. Mai menționează că din ziua achitării avansului - 17 ianuarie 2008 până la 28 ianuarie 2008, se prezenta în fiecare zi în cadrul societății să primească autocarul, însă fără careva rezultate, iar la 28 februarie 2008, a fost informată de către lucrătorii SA „Autoprim Service” că întreprinderea nu mai deține autocare de modelul „Lifan”.

Astfel, contrar prevederilor art. 760 din Codul civil SA „Autoprim Service” nu și- a onorat obligația de predare a bunurilor către cumpărător după achitare, și o perioadă de 2 ani nu i-a fost restituit avansul achitat. Mai mult, la începutul anului 2010, s-a adresat către SA „Autoprim Service” cu reclamație, solicitând restituirea avansului achitat, iar prin răspunsul recepționat, a fost informată că societatea nu are cu ea careva relații și contracte și că nu a primit careva mijloace bănești. Prin urmare, cu referire la prevederile art. art. 585, art. 619 din Cod civil, care reglementează rata dobânzii și dobânda de întârziere și având în vedere faptul că avansul achitat nu i-a fost restituit, consideră că SA „Autoprim Service” urmează să fie obligat la achitarea sumei de 72 234 lei, constituită din dobîndă în sumă 42 594 și dobânda de întârziere în sumă de 29 640 lei.

Solicită încasarea de la SA „Autoprim Service” în beneficiul său a sumei de 160056 lei format din avansul nerestituit în sumă de 87 822 lei şi dobânda în sumă de 72 234 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 21 august 2012, cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Crețu Valentina împotriva SA „Autoprim Service” cu privire la restituirea avansului și a dobânzii de întârziere a fost conexată într-o singură procedură cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată ÎCS „Expres Leasing” SRL împotriva Valentinei Crețu, intervenient accesoriu SA „Autoprim Service” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională depusă de către Valentina Creţu împotriva ÎCS „Expres Leasing” SRL cu privire la încasarea prejudiciului și anularea clauzei contractuale aflate procedura Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău. Prin încheierea a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 februarie 2013, a fost încetată procedura civilă pornită la cererea de chemare în judecată a Valentinei Crețu împotriva SA „Autoprim Service” cu privire la restituirea avansului și a dobînzii de întîrziere, în legătură cu renunțul reclamantei de la acțiune. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 martie 2014, acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, fiind încasat de la ÎCS „Expres Leasing” SRL în beneficiul Valentinei Creţu suma achitată în mărime de 150 092 lei și declarat nul pct. (8) al Acordului de reziliere a contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008. Totodată, a fost încasat de la ÎCS „Expres Leasing” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă 4 502,76, în rest acțiunea fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Creţu Valentina, admis apelul declarat de către ÎCS „Expres Leasing” SRL, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea inițială a fost admisă, fiind încasată de la Creţu Valentina în beneficiul ÎCS „Expres Leasing” SRL suma de 5 109,57 euro și suma de 4 432,75 lei cu titlu de taxă de stat, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. La 24 noiembrie 2014, Creţu Valentina, reprezentată de avocatul Igor Topală, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și pronunţarea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat normele de drept material și procedural și contrar prevederilor art. 130 CPC nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționare justă a litigiului, pronunțînd o hotîrîre ilegală și neîntemeiată.

Astfel, menționează că în conformitate cu prevederile contractului de leasing nr. 12/2008/CRE din 30 ianuarie 2008, ÎCS „Express Leasing” SRL, care este succesorul în drepturi și obligații al SA „IM și Compania Consulting Grup”, i-a transmis Valentinei Crețu în posesie și folosință temporară un autobuz de marca „Lifan LF6592-1”, n/î CMW 139, în valoare de 19 121,38 euro, cu termenul final de răscumpărare până la 30 ianuarie 2011. În legătură cu imposibilitatea executării obligațiunilor de plată, la data de 14 noiembrie 2008, părțile au reziliat contractul de leasing nr. 012/2008/CRE din 30 ianuarie 2008, după care autobusul de model „Lifan LF6592-1”, n/î CMW 139 a fost restituit întreprinderii, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal de predare a bunului.

Susține că la momentul rezilierii contractului de leasing datoria Valentinei Crețu față de ÎCS „Express Leasing” constituia suma de 346,23 euro, rata lunară în sumă 140,23 euro, dobânda și penalitate mărime de 36,48 euro, ceea ce se confirmă prin actul de verificare bilateral efectuat la momentul rezilierii contractului, care este anexat la materialele pricinii. În aceeași zi Crețu Valentina a achitat datoria în mărime de 486,42 euro, urmînd să achite doar penalitatea în sumă de 36,48 euro, întrucît suma de 5 109,57 euro care constituie rata de leasing nu o recunoaște și nu este de acord să o achite.

În acest context, consideră că clauza din punctul 9 a Acordului de reziliere, care indică că „în cazul de comercializare (transmitere în leasing) a autoturismului nu vor fi acoperite datoriile locatarului față de locator, acesta se obligă sa le achite necondiționat din cont propriu”, or, Crețu Valentina, a rămas atît fără bunul ce a intenționat să-l procure în baza contractului de leasing cît și cu datorii în continuare. Susține că contractul de leasing a fost reziliat din motivul imposibilității de plată în continuare de către Crețu Valentina a ratelor de leasing, care pînă la urmă au fost încasate în mod abuziv și forțat de la recurentă.

Reieșind din prevederile art. 11 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 59 din 28 februarie 2005 cu privire la leasing, menționează că ca efect al rezilierii contractului părțile sunt eliberate de răspunderile asumate, excepție făcînd prestațiile restante pînă la rezilierea contractului, însă, cu toate acestea instanța de apel a ignorat aceste prevederi rezumând- se la faptul, precum că recurenta a semnat acordul de reziliere și respectiv, a acceptat condițiile rezilierii.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a omis să aplice și prevederile art. 732 din Cod civil, care reglementează interpretarea contractului în folosul părții defavorizate și care indică că neclaritățile din condițiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părții care le-a formulat, iar în caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligația și în defavoarea celui care a stipulat-o, astfel, în speță Crețu Valentina avînd calitatea de consumator și aderent al clauzelor standard care sunt derogante de la dispozițiile legale și vin să defavorizeze recurenta.

Invocă că condițiile acordului de reziliere nu au fost negociate, și nu i-au fost aduse la cunoștință Valentinei Crețu, i-ar nivelul intelectual al ultimei nu-i permitea să înțeleagă efectul integral al acordului de reziliere, iar reprezentantul companiei de leasing i-a solicitat semnarea acordului de reziliere, invocând precum că, semnătura sa este o formalitate pentru a recepționa achitările efectuate. La fel, indică că a restituit bunul mobil cumpărat intimatei la data de 14 noiembrie 2008, iar restituirea bunului către locatar eliberează locatarul de tranșele de locațiune precum și de achitările de cost față de vânzător, însă, ultima a continuat calcularea ratelor de locațiune și de achitare obligatorie, cît și dobînda.

Mai mult decît atît, instanța de apel la emiterea deciziei a lăsat fără apreciere și faptul că Crețu Valentina a restituit autocarul, însă actele de exploatare a mijlocului de transport nu au fost eliberate de intimat și nici în ședința instanței de judecată nu au fost prezentate. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Topală Igor este depus de o persoană neîmputernicită și urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel.

După cum se constată la caz, înaintând acţiunea în judecată împotriva Valentinei Crețu, ÎCS „Expres Leasing” SRL a solicitat datoriei în mărime de 5 109,57 euro formate ca urmare a neexecutării contractului de leasing nr. 012/2008 CRE din 30 ianuarie 2008 și încasarea cheltuielilor de judecată La rândul său Crețu Valentina a depus cerere reconvenţională împotriva ÎCS „Expres Leasing” solicitînd declararea nulității clauzei standard inserate în pct. 8 al Acordului din 14 noiembrie 2008 de reziliere a contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008 și încasarea sumei de 2450 145 lei, Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii inițiale și admiterii parțial a acțiunii reconvenționale declarînd nul pct. 8 din Acordul de Reziliere a contractului de leasing nr. 012/2008CRE din 30 ianuarie 2008 și încasînd din contul ÎCS „Expres Leasing SRL” în beneficiul Valentinei Crețu a sumei în mărime de 150 091 lei.

Verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii apelului declarat de către Crețul Valentina, admiterii apelului declarat de ÎCS „Expres Leasing” SRL, și emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii inițiale și respingerea acțiunii reconvenționale. Tot din materialul probator se atestă că la data de 24 noiembrie 2014, avocatul Topală Igor, în calitate de reprezentant al Valentinei Creţu, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale, cererea de recurs fiind semnată și depusă de către avocatul Topală Igor (f.d.

9 Vol. III). Conform art. 437 alin. (3) CPC, în cazul cînd recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

Iar, conform art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a- i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Totodată potrivit art. 60 alin. (2) al (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2012, împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. În conformitate cu pct. 6.2 al Hotărîrii Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar, formularul mandatului avocatului conţine următoarele elemente obligatorii: pe verso se inserează, împuternicirile avocatului, numele şi prenumele clientului, semnătura clientului sau, după caz, a avocatului. În interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, este de înţeles că reprezentantul poate declara cererea de recurs în numele reprezentatului doar cu condiția prezentării (anexării) mandatului (documentului legalizat în modul stabilit) pe verso căruia se inserează împuternicirile de contesta hotărîrea judecătorească, în cazul în care în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

Însă, la caz instanța de recurs constată că materialele cauzei nu conțin nici un document care ar confirma împuternicirile lui Topală Igor de a ataca hotărîrea judecătorească în numele Valentinei Crețu, iar probele în acest sens, contrar prevederilor art. 437 alin. (3) CPC, nefiind prezentate nici instanţei de recurs. În acest context este de remarcat că, deşi, la materialele dosarului este anexat mandatul Seria MA nr. 0248954 din 24 noiembrie 2014, prin care Topală Igor a fost împuternicit să acorde asistență juridică Valentinei Crețu (f.d. 1 Vol. II), versoul acestui nu este completat în modul corespunzător și respectiv, nu prevede dreptul lui Topală Igor de a ataca hotărîrea judecătorească, pe cînd, art. 81 CPC prevede expres că dreptul de a ataca hotărârea judecătorească, trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în mandatul eliberat avocatului.

Sub aspectul celor relatate şi având în vedere faptul că Topală Igor nu a prezentat, în conformitate cu art. 437 CPC, coroborat cu art. 81 CPC, împuternicirile sale în vederea declarării recursului din numele Valentinei Creţu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015, se consideră că acesta a fost depus de o persoană, care nu este în drept să-l declare. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că Topală Igor nu este persoană împuternicită pentru a depune recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2014, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Topală Igor în interesele Valentinei Creţu şi de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Topală Igor în interesele Valentinei Crețu. Se menţine decizia Curţii de Apel Chișinău din 25 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Expres Leasing” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Valentinei Crețu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Autoprim Service” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională depusă de Creţu Valentina împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Expres Leasing” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei încasarea şi anularea prevederilor contractuale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva