2ra-389/15 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: S. Gubenco, dosarul nr. 2ra-389/15 instanța de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Tucan Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Tucan Alexandr împotriva lui Şuşulcov Iuri cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 septembrie, prin care a fost respins apelul declarat de către Tucan Alexandr şi admis apelul declarat de către Şuşulcov Iuri, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 13 iunie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 03 septembrie 2012, Tucan Alexandr, reprezentat de Izvecov Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Şuşulcov Iuri cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 31 octombrie 2011 în jurul orei 20:15, Şuşulcov Iurie, conducând automobilul de model „Mercedes” a tamponat 9 ovine și o capră, ce îi aparțineau cu drept de proprietate, iar în rezultatul ciocnirii animalele au pierit. Menționează că în privința lui Şuşulcov Iuri a fost întocmit un proces-verbal de atragere la răspundere contravenţională în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, cu stabilirea pedepsei acestuia sub formă de amendă în mărime de 50 u.c. şi aplicarea a 6 puncte de penalizare.

Susține că procesul-verbal menționat a fost contestat de către pârât, însă, prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 februarie 2012, contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar prin decizia Curții de Apel Comrat din 05 iunie 2012, care a rămas definită, a fost respins recursul declarat de către Şuşulcov Iuri și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 februarie 2012. Indică că la 13 august 2012, s-a adresat către Camera de Comerț și Industrie, solicitând informația privind costul unei ovine și unei capre în perioada lunii octombrie 2011, iar prin răspunsul oferit de către Camera de Comerț și Industrie din 20 august 2012, a fost informat că costul unei ovine în acea perioadă a constituit de la 800 lei până la 1000 lei, respectiv 9 ovine au fost evaluate în suma de 8100 lei, iar costul unei capre în sumă 700 lei.

Consideră că în urma acțiunilor ilicite a lui Şuşulcov Iurie, a fost prejudiciat moral exprimat prin faptul că în rezultatul accidentului, dânsul în mod repetat a fost invitat la organele de poliție și respectiv, a ratat timpul care putea fi îndreptat spre pașterea animalelor, care îi aduc un venit pentru întreținerea familiei sale, iar prin lipsirea de animale, care regulat îl asigura cu produse lactate, a suportat pierderi sub formă de venit ratat. Invocă că la 22 august 2012, s-a adresat către pârât cu pretenție, prin care a solicitat repararea prejudiciului material format din costul a 9 ovine în sumă de 8 100 lei, costul unei capre în suma de 700 lei, cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 1 000 lei și plata pentru serviciile Camerei de Comerț în sumă de 360 lei, cît și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei, însă, cererea a rămas fără satisfacere, fapt care şi a generat adresarea în instanța de judecată cu prezenta cerere.

Solicită încasarea de la Şuşulcov Iurie în beneficiul său, prejudiciul material cauzat în rezultatul accidentului circulației rutiere format din costul a 9 ovine în sumă de 8 100, costul unei capre în suma de 700 lei, venitul ratat în sumă de 10 000 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei și compensarea cheltuitor de judecată pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 5 000 lei. La 13 martie 2013, Tucan Alexandr a depus o cerere de concretizare a cerințelor prin care a majorat cuantumul pretențiilor sale, solicitând încasarea venitului ratat ca urmare a neobținerii laptelui de la ovinele pierite pe o perioadă de 497 de zile și anume din 31 octombrie 2011 până la 13 martie 2013, în sumă de 38 020, 50 lei, cheltuielile suplimentare pentru serviciile Camerei de Comerț și Industrie în sumă de 360 lei, taxa de stat în sumă de 952 lei și cheltuielile pentru citarea pârâtului în mărime de 36,42 lei.

În motivarea cerii de concretizarea a indicat că prin răspunsul Camerei de Comerț și Industrie din 12 februarie 2013, a fost informat că cantitatea medie de lapte de ovină mulsă zilnic constituie 1 litru de lapte, cantitatea medie de la lapte de capră mulsă zilnic constituie 2,5 litri, costul mediu a unui litru de lapte de ovină constituie de la 5 lei până la 7 lei pentru 1 litru de lapte, iar costul mediu a unui litru de lapte de capră constituie de la 8 lei până a 10 lei pentru un litru de lapte. Susține că din ziua pieririi animalelor în rezultatul accidentului rutier din 31 octombrie 2011 și până la momentul depunerii prezentei cereri au trecut 497 zile, respectiv, pentru 497 de zile de la o ovină putea fi obținut un venit ratat în mărime de 2 982 lei, iar de la o capră în mărime de 11 182,5 lei, iar în total venitul ratat pentru 9 ovine şi o capră constituie 38 020, 50 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 13 iunie 2013, acțiunea fost admisă parțial, fiind încasat de la Şuşulcov Iuri în beneficiul lui Tucan Alexandr prejudiciul material în mărime de 8 800 lei, venitul ratat în mărime de 38 020,50 lei și prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei. Totodată, a fost încasat de la Şuşulcov Iuri în beneficiul lui Tucan Alexandr cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în mărime de 952 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 3 000 lei, plata pentru serviciile Camerei de Comerț în mărime de 360 lei și citarea prin telegramă în sumă de 36,42 lei.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Tucan Alexandr şi admis apelul declarat de către Şuşulcov Iuri, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasata de la Şuşulcov Iuri în beneficiul lui Tucan Alexandr suma de 7 800 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de circulație rutieră şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 711,92 lei, în rest cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. La 17 decembrie 2014, Tucan Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanţe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră că instanța de apel neîntemeiat a respins cerințele cu privire la încasarea venitului ratat ca urmare neobținerii laptelui de la ovinele și capra pierite, deoarece, potrivit procesului-verbal întocmit de către colaboratorul de poliție la 19 decembrie 2011, rezultă cu certitudine că în urma accidentatului de circulație au pierit 10 femele şi nu masculi. Iar în rezultatul lipsirii ilegale de proprietatea sa, a fost lipsit şi de venitul ratat, fapt reţinut de prima instanţă, pe cînd instanţa de apel a ignorat circumstanţele constatate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 09 septembrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 06 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 213). Astfel se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 17 decembrie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Şuşulcov Iuri, Tucan Alexandr, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul pârâtului prejudiciul material cauzat în rezultatul accidentului circulației rutiere format din costul a 9 ovine în sumă de 8 100, costul unei capre în suma de 700 lei, venitului ratat ca urmare a neobținerii laptelui de la ovinele pierite pe o perioadă de 497 de zile și anume din 31 octombrie 2011 până la 13 martie 2013, în sumă de 38 020, 50 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei și compensarea cheltuitor de judecată pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 5 000 lei, cît şi cheltuielile suplimentare pentru serviciile Camerei de Comerț și industrie în sumă de 360 lei, taxa de stat în sumă de 952 lei și cheltuielile pentru citarea pârâtului în mărime de 36,42 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea, a încasat de la Şuşulcov Iuri în beneficiul lui Tucan Alexandr suma de 8800 lei în contul recuperării prejudiciului material, suma de 38020,50 lei în contul compensării beneficiului ratat, suma de 3000 lei în contul recuperării prejudiciului moral, suma de 3000 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică de judecată, suma de 952 în contul compensării cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat, suma de 360 în contul cheltuielilor suplimentare pentru serviciile Camerei de Comerț și Industrie în și cheltuielile pentru citarea pârâtului în sumă de 36,42 lei.

Judecînd apelurile declarate de către Tucan Alexandr şi Şuşulcov Iuri, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii apelului declarat de către Tucan Alexandr, admiterii apelului declarat de către Şuşulcov Iuri, casând integral hotărârea primei a pronunţat o nouă hotărîre prin care a admis parţial acţiunea, fiind încasata de la Şuşulcov Iuri în beneficiul lui Tucan Alexandr suma de 7 800 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului de circulație rutieră şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 711,92 lei, în rest cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Ajungând la concluzia netemeiniciei pretenţiei lui Tucan Alexandr cu privire la încasarea venitului ratat, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 14 alin.(1) şi (2) Cod civil cît şi la prevederile Legii privind identificarea şi înregistrarea animalelor nr. 231 din 20 iulie 2006, a reţinut că Tucan Alexandr nu a confirmat cu probe convingătoare posibilitatea obţinerii unor venituri, pe care le pretinde ratate. Cum rezultă din recursul declarat de către Tucan Alexandr, ultimul invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel doar în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea venitului ratat.

Verificând legalitatea concluziilor din decizia recurată în raport cu argumentele recursului în partea contestată, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată în partea ce ţine de respingere a pretenţiei lui Tucan Alexandr cu privire la încasarea venitului ratat, soluţia dată în acest sens fiind incertă, neavând putere de convingere. Astfel, respingând pretenţiile cu privire la încasarea venitului ratat instanţa de apel s-a referit la faptul că Tucan Alexandr nu a prezentat dovezi suficiente, care ar confirma că ultimul ar fi ratat venituri pe care le-ar fi obţinut în condiţii obişnuite de exploatare a animalelor.

Instanţa de recurs reţine drept neînţeleasă şi neclară concluzia instanţei expuse în acest sens, cît şi referirea în speţă la prevederile Legii privind identificarea şi înregistrarea animalelor nr. 231 din 20 iulie 2006, or, faptul că 9 ovine și o capră pierite în urma accidentului de circulație rutieră, aparţineau cu drept de proprietate lui Tucan Alexandr, a fost constatat prin procesul-verbal de contravenţie administrativă întocmit pe numele lui Şuşulcov Iuri, fiind ulterior confirmat şi în cadrul examinării contestaţiei depusă de ultimul asupra procesului-verbal respectiv, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţie administrative prevăzute de art. 242 alin.(2) Cod contravenţional.

Aspect care prezintă importanţă şi urma a fi verificat, întru judecarea justă a litigiului apărut, or odată ce a considerat probe prezentate de Tucan Alexandr insuficiente pentru confirmarea pretenţiilor inaintate, având ca bază dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să se folosească de acest drept şi să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare.

În atare situaţie, nu este înţeleasă opinia instanţei de apel cu referire la faptul că în speţă, nu au fost prezentate probe pertinente şi admisibile ce ar confirma motivele invocate în susţinerea cerinţelor cu privire la încasarea venitului ratat, cu toate că la materialele dosarului sunt anexate probe, care, însă, au rămas fără apreciere, pe când art. 130 alin. (4) CPC, direct indică că în rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

La acest segment se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiei date, era indispensabil, de a verifica temeiul legal al acestei cerinţe, prin prisma dispoziţiilor art. 14 alin. (2) Cod Civil, care reglementează că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Prin urmare, reieşind din prevederile normei enunţate şi având în vedere că perioada de 497 zile, pentru care Tucan Alexandr a solicitat încasarea venitului ratat, este formată începând cu ziua producerii accidentului – 31 octombrie 2011 şi până la data depunerii cererii de concretizare a cerinţelor din acţiune, este evident că instanţele de judecată ierarhic inferioare urmau să stabilească perioada mulgerii ovinelor, or faptul că ovinele nu se mulg pe tot parcursul anului, cît şi faptul că ovinele se mulg o anumită perioadă este un fapt notoriu. Respectiv, în cazul dat instanţele urmau să stabilească dacă în această situaţie au incidenţă dispoziţiile art. 123 alin. (1) CPC, care indică că faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite.

Aceste împrejurări însă au fost lăsate fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale prezentate de părţi, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că circumstanţele menţionate nu au fost apreciate nici într-un mod de instanţa de apel, cert fiind însă că, întru soluţionarea justă a cauzei acestea urmau a fi luate în consideraţie. Or, omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului declarat de către Tucan Alexandr, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

În aceste condiţii este evident că instanţa de apel, examinând pricina, nu a calificat corect din punct de vedere juridic capătul de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, fără a fi abordate toate aspectele importante întru soluţionarea justă a acesteia, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea deciziei în această parte cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce impune admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel în partea prin care a fost respins capătul de cerere cu privire la încasarea venitului ratat şi de a restitui pricina în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel.

Totodată, instanţa de recurs consideră de a menţine în rest decizia instanţei de apel, aceasta în partea dată nefiind contestată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Tucan Alexandr. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Cahul din 09 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tucan Alexandr împotriva lui Şuşulcov Iuri cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, în partea, prin care a fost respins capătul de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, cu restituirea pricinii în partea dată pentru rejudecare la Curtea de Apel Cahul, de un alt complet de judecată.

În rest decizia Curtea de Apel Cahul din 09 septembrie 2014 se menţine. Decizia în partea menţinerii deciziei instanţei de apel este irevocabilă, iar în partea restituirii pricinii spre rejudecare nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva