2ra-394/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: A. Parfeni dosarul nr. 2ra-394/15 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Mihail Andrieş, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Romanciuc Iulian împotriva lui Chirtoacă Andrian cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Mihail Andrieş și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 08 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 12 februarie 2013, Romanciuc Iulian a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Chirtoacă Andrian cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 12 februarie 2013, împreună cu părinții săi, Romanciuc Victor şi Romanciuc Iulia au hotărât să procure un camion de model „Ford Tranzit”, iar în acest sens, l-a contactat pe Chirtoacă Andrian, care la acel moment se afla la părinţii săi în Spania, şi care, prin intermediul internetului, i-a arătat automobilul solicitat, produs în anul 2007, declarându-i că costul bunului mobil este de 6 300 euro. Drept urmare, suma necesară pentru procurarea automobilului, a fost transferată pe contul pârâtului. Susține că o parte din banii transferaţi pârâtului, în vederea procurării automobilului, au fost luate cu împrumut de la cunoscuții lor, pentru achitarea cărora mama sa, Romanciuc Iulia, a luat un împrumut bancar în sumă de 20 000 lei, şi care îl achită pînă în prezent.

Menționează că în luna august 2011, Chirtoacă Adrian a adus un autocamion, însă, i-a declarat că acest automobil îi aparține lui cu drept de proprietate, iar autocamionul său v-a fi adus ulterior de către tatăl pârâtului, Chirtoacă Grigore. Afirmă, că întradevăr, ulterior i-a fost adus un autocamion, însă, care avea defecte tehnice grave. Indică că din discuția avută cu pârâtul, ultimul i-a declarat că tatăl său va pleca din nou în Spania și îi va aduce un alt autocamion, solicitând suplimentar suma de 1000 de euro, care şi a fost transmisă pîrîtului pentru cheltuieli suplimentare.

Relatează că peste o perioadă de timp, Chirtoacă Andrian i-a refuzat restituirea mijloacelor băneşti primiți, fapt care l-a generat să se adreseze cu plîngere către Procuratura raionului, iar în procesul examinării acestei cereri, dânsul a crezut promisiunilor pîrîtului că î-i va restitui banii primiţi de la el și în acest sens a mai depus o cerere, prin care a declarat că nu are careva pretenții faţă de pârât, în temeiul căreia Procuratura raionului Ungheni la 04 ianuarie 2012 a emis ordonanță de neîncepere a urmăririi penale. Totodată, insistă că şi Chirtoacă Andrian și-a asumat angajamentul de a-i transmite autocamionul promis în stare tehnică normală până la 15 ianuarie 2012, însă, obligațiunile asumate iarăși nu au fost îndeplinite, fapt care şi l-a determinat să se adreseze în instanţă de judecată cu prezenta cerere.

Concomitent, a menţionat reclamantul că atât pârâtul cât și tatăl acestuia, pe mijloacele sale bănești și-au procurat autocamioane personale și refuză îndeplinirea obligațiunilor asumate, iar din considerente că a fost impus să se adreseze cu plângeri la procuratură, de a da explicații la organele de poliție, consideră că i-a fost pricinuit şi un prejudiciu moral estimat în suma de 20 000 lei. Solicită încasarea de la Chirtoacă Andrian în beneficiul său prejudiciul material în suma de 7 300 euro, ceea ce constituie în monedă națională 119 164 lei, prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei, dobânda de întârziere în sumă de 10 724 lei, taxa de stat de 4339 lei și 3 000 lei cheltuieli pentru asistența juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 08 octombrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Mihail Andrieş, și menținută hotărârea primei instanțe. La 09 decembrie 2014, Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Mihail Andrieş, a declarată recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, fără a fi constate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Apreciază drept eronate concluziile instanţelor judecătoreşti, care sunt bazate pe cererea sa de încetare a urmării penale adresată la procurată, deoarece, această cerere a apărut la insistența colaboratorilor procuraturii, or, a fost depusă și semnată la procuratură la data de 27 decembrie 2011 și anume la sfârșit de an, atunci când lucrătorii procuraturii se pregăteau de întocmirea dărilor de seamă și nu doreau ca să rămână cereri nesoluționate la sfârșit de an. În acelaşi timp susține că prima instanță la emiterea hotărârii nu a dat apreciere şi recipisei eliberată de către Chirtoacă Andrian din 27 decembrie 2011, prin care intimatul s-a obligat că până la 15 ianuarie 2012 se v-a achita cu dânsul şi îi va prezenta un automobil în stare bună, însă, contrar celor menționate, ultimul nu și-a onorat obligațiunea și i-a propus un alt automobil defectat, pe care dînsul a refuzat să-1 primească.

Afirmă că atât cererea sa, cât și recipisa intimatului au fost datate cu 27 decembrie 2011, fapt ce confirmă cu certitudine că aceasta a fost o condiție a colaboratorilor procuraturii, ca să nu rămână cereri nesoluționate la sfârșit de an. La fel, invocă că instanţele nu au ţinut cont nici de faptul că în explicațiile lui Chirtoacă Andrian, care au fost depuse la organul de poliție, ultimul și-a recunoscut obligațiunea și datoria sa față de el, iar la 09 decembrie 2011, intimatul a declarat că va vinde automobilul și îi va restitui mijloacele bănești, fapt confirmat și prin explicația ultimului dată organelor de poliție la 30 noiembrie 2011, prin care s-a obligat să vândă automobilul de marca „Ford Transit” și să-i restituie banii.

Mai invocă că la caz nu a fost reținută ca probă nici hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 iulie 2012, prin care s-a constat că în luna iulie 2011, între el și Chirtoacă Andrian a fost încheiat un acord, prin care ultimul s-a obligat să-i procure din Spania un automobil de model „Ford Transit” şi pentru care dînsul i-a transmis suma de 6 300 euro, fapt confirmat atât de Chirtoacă Andrian cât și de reprezentantul acestuia avocatul Tamara Casian. Consideră că concluziile instanţelor judecătoreşti sunt superficiale, prin care nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa reprezentantului lui Romanciuc Iulian la 04 noiembrie 2014, şi recepţionată de ultimul la 10 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 100). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 09 decembrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Chirtoacă Andrian, Romanciuc Iulian a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său prejudiciul material în suma de 7 300 euro, ceea ce constituie în monedă națională 119 164 lei, prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei, dobânda de întârziere în sumă de 10 724 lei, taxa de stat în sumă de 4339 lei și 3 000 lei cheltuieli pentru asistența juridică În susţinerea cerinţelor sale Romanciuc Iulian a invocat prevederile art. art. 515, 602 alin.(1), art. 619 alin. (2), art. 1398 Cod civil, insistînd asupra neexecutării obligaţiilor asumate de către Chirtoacă Andrian în vederea procurării automobilului, pentru care dînsul a achitat suma 7300 euro, cît şi refuzul acestuia de a-i restitui suma transmisă.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecând apelul declarate de către Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Mihail Andrieş, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală.

În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a reţinut că în speță, Romanciuc Iulian nu este îndreptățit de a pretinde neexecutarea obligației în favoarea sa din partea lui Chirtoacă Andrian și ca urmare nu este îndreptățit să pretindă nici încasarea sumei de bani în urma pretinsei neexecutări a obligației ultimului, deoarece, legea stabilește în mod imperativ temeiurile apariției obligațiilor civile, care nu dispun posibilitatea apariției acestora în baza presupunerilor, părerilor și a cererilor de chemare în judecată, cu atât mai mult că Romanciuc Iulian pe parcursul examinării cauzei nu a prezentat probe necare, veridice și pertinente care ar confirma cu certitudine faptul că obligația pretinsă ar fi neexecutată.

Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţele de judecată este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, inclusiv în limitele temeiurilor şi pretenţiilor care au generat apariţia unui astfel de litigiu. Or, dispoziţiile art. 240 alin. (3) CPC, direct statuează că instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Astfel, instanţa de recurs reţine că deşi Romanciuc Iulian, întru justificarea pretenţiilor formulate, cât şi în apel au invocat drept temei legal dispoziţiile Codului civil care reglementează răspunderea delictuală, precum şi dispoziţiile generale cu privire la obligaţie, prima instanţă, contrar art. 239 şi art. 240 CPC, ignorând aceste invocări, s-a referit la nişte temeiuri, care nu au fost susţinute de reclamant, greşeală care a fost admisă şi de instanţa de apel. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esenţa cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe. În acest context se va menţiona că, respingând acţiunea, prima instanţă s-a referit la faptul că Romanciuc Iulian nu a prezentat careva probe, care ar confirma vinovăţia lui Chirtoacă Andrian în cauzarea prejudiciului material şi moral.

Instanţa de recurs reţine drept neînţeleasă şi neclară concluzia instanţei expuse în acest sens, or după cum rezultă din materialele cauzei, şi anume, din explicaţiile lui Chirtoacă Andrian depuse la organul de poliţie, ultimul recunoaşte obligaţiunea şi datoria sa faţă de Romanciuc Iulian, relatînd, totodată că autocamionul adus la comanda lui Romanciuc Iulian la moment se află în vînzare, iar la realizarea acestuia va achita datoria ultimului (f.d. 13, 16). Respectiv, în cazul dat instanţa urma să stabilească dacă în această situaţie au incidenţă dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) CPC, care indică că probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.

La acest capitol, se va remarca şi faptul că şi concluzia instanţei de apel este lipsită de perfecţiune şi prin faptul că după cum rezultă din conţinutul deciziei, instanţa, în susţinerea poziţiei sale constată că Romanciuc Iulian nu a prezentat, nici în instanţa de fond şi nici în instanţa de apel, probe, care ar confirma că obligaţia pretinsă a fi neexecutată, la moment, ar fi una reală şi existentă şi care ar fi apărut în baza unor temeiuri prevăzute de lege, în acelaşi timp respingând ca probă recipisa scrisă la 27 decembrie 2012de către Chirtoacă Andrian, privind obligaţia sa de a aduce maşina în ţară şi de a transmite lui Romanciuc Iulian, reţinînd în acest sens că aceasta şi-a pierdut efectul juridic, odată cu confirmarea de către Romanciuc Iulian, prin recipisa scrisă la aceiaşi dată, că Chirtoacă Andrian i-ar fi restituit suma de bani transmişi pentru procurarea automobilului.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel nu a întreprins măsuri în vederea soluţionării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanţa urma să contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în caz de necesitate instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Mai mult că de către instanţa de apel au fost lăsate fără apreciere şi verificare scopul şi condiţiile întocmirii la aceiaşi dată a recipiselor de către Romanciuc Iulian şi Chirtoacă Andrian, în timp ce declaraţiile acestora în acest sens sunt contradictorii, iar ultimul în genere, insistă că nu a primit careva bani de la Romanciuc Iulian, cu toate că recunoaşte faptul înţelegerii avute cu acesta în vederea procurării autocamionului din Spania.

În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Romanciuc Iulian, reprezentat de avocatul Andrieş Mihail. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Romanciuc Iulian împotriva lui Chirtoacă Andrian cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva