2ra-600/15 — Anularea contractului de vînzare cumpărare

Prima instanță, jud.: S. Dumitriu dosarul nr. 2ra-600/2015 Instanța de apel, jud.: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către avocatul Boris Bulbuc, în interesele Maryei Kotyuzhanskaya, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marya Kotyuzhanskaya împotriva lui Pavel Musteaţă, intervenient accesoriu notarul public Adelina Florea cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului şi cererea reconvenţională depusă de Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă împotriva Maryei Kotyuzhanskaya cu privire la evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de avocatul Boris Bulbuc, în interesele Maryei Kotyuzhanskaya şi de către Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 mai 2014 c o n s t a t a t ă : La 06 august 2013, Marya Kotyuzhanskaya a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Musteaţă, intervenient accesoriu notarul public Adelina Florea cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului. În motivarea acțiunii a indicat că, locuieşte în ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău care i-a aparţinut cu drept de proprietate în baza contractului nr. 5490 din 28 noiembrie 2002. Menţionează că la moment, imobilul în litigiu este vîndut şi este singura sa avere, astfel încît neavînd o altă locuinţă, poate spune că este lipsită total de minime condiţii de trai şi întreţinere, fapt care vine să fortifice poziţia potrivit căreia niciodată nu a avut careva intenţii de a înstrăina apartamentul şi de a se lipsi în mod deliberat de unicul său adăpost.

Gradul de invaliditate care împiedică prestarea unei munci remunerate, precum şi vîrsta înaintată cu al ei specific, lipsit de sprijinul celor din jur, necesar probabil pentru bătrîneţe mai uşoară, au făcut-o să nu renunţe niciodată la muncă, în lipsa căreia ar ajunge efectiv pe drumuri şi, anume, apartamentul său. Susţine reclamanta că, este invalidă de gradul II, cu indicaţii exprese de urmare a tratamentelor cardiace recomandate, boală la care se adaugă inclusiv şi faptul că este pensionară, nu a făcut-o pe tot parcursul manifestării ei să ceară mila celor din jur, dar în aceeaşi ordine de idei, nici nu a îndreptăţit pe cineva să- şi bată joc, profitînd de vulnerabilitatea sa. Afirmă că, la sfîrşitul lunii iunie a anului 2013, a plasat un anunţ în ziarul „Makler”, potrivit căruia oferea gazdă persoanelor interesate contra sumei de 1000 lei/ lunar.

Invocă că, la începutul lunii iulie 2013, o persoană necunoscută, care s-a prezentat cu numele Natalia, s-a adresat cu intenţia de a închiria pentru o presupusă colegă de serviciu numită Lena. Persoana dată, Natalia Mihailovna, cu vîrstă aproximativ de 35 ani, în discuţiile purtate s-a autointitulat ca fiind o doamnă de succes şi foarte bogată din Moscova, care în calitate de director urma să pună începutul unei afaceri de producţie a salamurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Avînd în vedere că urma să ajungă în timpul apropiat şi acea persoană pe nume Lena, caracterizată drept tehnolog principal, Natalia a manifestat un interes sporit pentru a hotărî întrebarea cu cazarea acesteia. Mai mult decît atît, Natalia i-a propus o plată lunară ce depăşea preţul anunţat şi, anume, 1200 lei/lunar.

Constatînd condiţiile în care trăia şi fiind obligată într-un fel să obţină un cîştig adăugător din chirie, aceasta din urmă s-a oferit să acopere datoriile acumulate pentru întreţinerea apartamentului. Ulterior, ea a fost întrebată de viza de reşedinţă. Mai invocă reclamanta că, a intuit că toate aceste informaţii solicitate aveau în esenţă o finalitate şi, anume, acea de a-şi duce la bun sfîrşit opera de escrocherie. Menţionează că, printre motivele enunţate, principalul îl constituia transferul unei sume băneşti în cuantum de 25 000 euro, bani care urmau să-i fie acordaţi de către tatăl acesteia din Moscova, prezentîndu-l ca fiind fost procuror, actualmente om de afaceri de succes. Suma enunţată urma să fie investită pentru achiziţionarea utilajului industrial.

Operaţiunile date aveau să fie efectuate cu susţinerea nemijlocită şi aportul unei persoane cu numele Eduard Nicolaevici, despre care i-a spus că este o persoană influentă din cadrul Guvernului Republicii Moldova. Argumentînd că, în eventualitatea unui transfer pe numele său ori pe numele lui Eduard Nicolaevici, le-ar aduce pierderi considerabile, avînd în vedere perceperea unui comision de 30% din suma transferului, Natalia a solicitat ca banii să fie transferaţi pe un cont deschis pe numele reclamantei, iar prin urmare, la insistenţa acesteia, i-a fost deschis un cont la BC „Moldova-Agroindbank” SA. Susţine reclamanta că, Natalia profitînd de vulnerabilitatea sa, de inconştienţa acţiunilor întreprinse, de încrederea unei persoane în vîrstă, prezenta lucrurile de o manieră încît era aproape imposibil de necrezut.

Aceasta din urmă în nenumărate rînduri prin mijloace dolosive şi mecanisme psihologice, reuşea să creeze aparenţe înşelătoare, să ofere promisiuni viitoare, etc. Afirmă că, pe parcursul a maxim 10 zile, timp în care a cunoscut-o pe această persoană, a avut parte de un tratament, avînd în vedere plimbările cu taxiul, aprovizionarea cu produse alimentare alese, etc., lucruri de genul cărora nu şi le permitea. Mai invocă reclamanta că, fiind vorba de transferul unei sume de bani foarte mari, următorul pas consta în asigurarea cerută de către Eduard Nicolaevici.

Prin urmare, pentru a garanta că nu îi va minţi, urma să întocmească un contract fictiv de vînzare-cumpărare a apartamentului în cauză, astfel, Natalia a achitat datoriile şi a obţinut certificatele necesare de la cadastru şi Inspectoratul Fiscal de Stat, etc. Mai invocă că, la 20 iulie 2013, sora sa a decedat, motiv pentru care a plecat la înmormîntarea surorii sale, fapt care a fost o lovitură grea a vieţii, pe care a resimţit-o din plin şi care comunică că era distrusă complet din punct de vedere moral, însă cu toate acestea, Natalia, pe parcursul zilelor de 23 şi 24 iulie a anunţat-o că trebuie să revină urgent în mun. Chişinău pentru că banii au ajuns pe cont, însă sînt blocaţi. Astfel, nesoluţionarea acestei probleme în timp util ar însemnat pierderi nedorite.

Cu atît mai mult, drept unica soluţie pentru încheierea definitivă a tranzacţiei, trebuia de recurs la vînzarea fictivă a apartamentului său, contract ce urma să fie anulat peste 3 ore. Afirmă că, în aceste 2 zile de calvar, în care abia conştientiza cele întâmplate, din cauza decesului surorii sale, la uşa apartamentului său a apărut o anumită persoană Ivan, ce venise să vadă apartamentul. Astfel, Natalia mă asigura că toate persoanele implicate cunosc caracterul fictiv al contractului de vînzare- cumpărare, ce urma să fie încheiat. Susţine că, punctul culminant al acestui scenariu bine gîndit şi al acestei activităţi infracţionale, l-a constituit ziua de 25 iulie 2013, deşi nu dorea, dar a mers la notar.

Acolo erau prezenţi şi cumpărătorii, iar Natalia, ţinînd-o strîns de mîină, tot spunea să tacă, deoarece sînt camerele de luat vederi şi nu e cazul să se discute mult, din moment ce toată lumea participantă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare, cunoştea caracterul fictiv al actului juridic încheiat. Banii în sumă totală de 20 000 Euro i-a pus într-o folie, care i-a dat-o notarul, iar dintre aceştia Natalia a luat o bancnotă de 50 Euro, ea fiind ultima care a ieşit din biroul notarului, în timp ce reclamanta o aştepta în culoarul sediului acesteia, fiind bulversată, astfel încît nu mai înțelegea nimic, totul părea fără noimă, dar nici nu mai avea puteri să reacţioneze cumva.

Astfel, la 25 iulie 2013, la biroul notarului public Adelina Florea, profitîndu-se de situaţia stării sănătăţii sale, în special, a fost semnat un act juridic vădit lezionat intereselor urmărite de către reclamantă, ba mai mult ţinînd cont de faptul că nu a existat vreodată un oarecare interes sau o manifestare de voinţă în sensul vînzării ap. 34 din str. Cuz Vodă 22, mun. Chişinău. Tot în aceeaşi zi, imediat după semnarea contractului, i-a fost sustrasă suma bănească de către Natalia, cea care a adus la notar persoane, care nici măcar nu au văzut apartamentul vreodată. Sub pretextul că pune documentele în geanta sa, a luat banii, iar la întrebarea sa, de ce face ceea ce face, aceasta spunea că peste 3 ore totul va fi anulat, însă banii sînt pentru Eduard Nicolaevici, drept garanţie că nu îi v-a minţi.

După aceasta a fost condusă la o cafenea, motivîndu-i prin aceea că trebuie să aştepte, însă sub pretextul că trebuie să schimbe nişte bani pentru cheltuielile curente şi să meargă la Guvern să-l anunţe pe Eduard, că totul este în ordine, Natalia a plecat, după care a înţeles că a fost trecută prin acţiuni de escrocherie, înşelăciune şi abuz de încredere. Solicită reclamanta anularea contractului de vînzare-cumpărare încheiat între ea şi Pavel Musteaţă la 25 iulie 2013 şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată. La 21 august 2013, Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă au depus cerere reconvenţională împotriva Maryei Kotyuzhanskaya cu privire la evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reconvenţionale pîrîţii au indicat că, la 25 iulie 2013, între Marya Kotyuzhanskaya şi Pavel Musteaţă a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău. Menţionează că, pînă la semnarea acestui contract, reclamanta le-a declarat că consimţămîntul dînsei nu este viciat, conştientizează acţiunile sale şi poate dirija cu ele, contractul de vînzare-cumpărare nu a fost încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele şi contractul nu a fost încheiat în urma constrîngerii privind violenţa fizică sau psihică.

Susţin că, contractul de vînzare-cumpărare menţionat a fost încheiat în temeiul art. 212 Cod civil, în formă autentică, iar notarul public Adelina Florea le- a explicat toate drepturile şi obligaţiile, consecinţele juridice, conţinutul contractului a fost tradus reclamantei în limba rusă, iar în rezultat, contractul de vînzare-cumpărare nr. 3416 din 25 iulie 2013 a fost semnat de părţi, şi Pavel Musteaţă i-a transmis reclamantei suma de 20 000 Euro, faptul dat fiind confirmat prin recipisa din 25 iulie 2013. Afirmă că, ei au dobîndit dreptul de proprietate asupra ap. 34, din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău în conformitate cu prevederile şi cerinţele art. 320 Cod civil, în baza contractului de vînzare-cumpărare înregistrat cu nr. 3416, care, conform prevederilor art. art. 195, 208 şi 214 Cod civil, este un act juridic încheiat în formă autentică şi înregistrat în modul stabilit de lege.

Invocă că, pînă în prezent, reclamanta nu a eliberat ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău, care le aparţine cu drept de proprietate. Solicită evacuarea reclamantei din ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău şi încasarea de la reclamantă a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 8 450 lei şi taxa de stat în sumă de 100 lei. Ulterior, Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă au depus cerere reconvenţională suplimentară, prin care au solicitat încasarea de la reclamantă a sumei de 612 Euro, în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii, în vederea reparării prejudiciului material, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 8 450 lei şi a taxei de stat în sumă de 420 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 mai 2014 a fost respinsă acţiunea iniţială ca fiind neîntemeiată. A fost admisă parţial acţiunea reconvenţională şi a fost evacuată Marya Kotyuzhanskaya din ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 29 mai 2014 şi 02 octombrie 2014, Marya Kotyuzhanskaya, reprezentată de către avocatul Boris Bulbuc au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

La 17 iunie 2014, Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe, în partea respingerii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului material; încasarea cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri cu privire la admiterea acestor pretenţii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Marya Kotyuzhanskaya, reprezentată de către avocatul Boris Bulbuc şi de către Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 mai 2014. La 14 ianuarie 2015, avocatul Boris Bulbuc, în interesele Maryei Kotyuzhanskaya a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a admite cererea de chemare în judecată, iar cererea reconvenţională a o respinge ca neîntemeiată. În susţinerea recursului a indicat că, cu hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel nu este de acord, le consideră neîntemeiate deoarece nu au analizat obiectiv toate argumentele invocate şi au examinat superficial cauza. Invocă recurenta că, a fost dusă în eroare de către Musteaţă Pavel şi alţi complici ai acestuia, prin faptul că trebuia să meargă la notar, să semneze careva acte referitor la perfectarea cetăţeniei Nataliei, care nu este parte a contractului, dar care a influenţat asupra vînzării-cumpărării apartamentului.

Susţine recurenta că, în urma încheierii contractului de vînzare- cumpărare a apartamentului nu a primit careva sume de bani, mai mult ca atît, nu şi-a manifestat consimţămîntul la vînzarea apartamentului, acesta fiind viciat, prin urmare considerînd că poate fi declarat nul de instanţa de judecată, invocînd art. art. 228 Cod civil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 ianuarie 2015, în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel i-a fost expediată la 12 decembrie 2014, conform scrisorii de expediere (f.d.

167) În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Materiale cauzei denotă că, la 25 iulie 2013, între Marya Kotyuzhanskaya şi Pavel Musteaţă a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun.

Chişinău, care constă dintr-o odaie, cu suprafaţa de 32,80 m.p., inclusiv suprafaţa locativă 19 m.p., cu nr. cadastral 0100112148011034, autentificat de notarul public Adelina Florea şi înregistrat în registru cu nr. 3416. Tot la 25 iulie 2013, Marya Kotyuzhanskaya a întocmit o recipisă, în care a indicat că a primit suma de 20 000 Euro, ca rezultat al înstrăinării ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău, recipisă care a fost întocmită şi semnată de ea personal (f.d.

42). Astfel, instanţa de recurs reţine că, la 06 august 2013, Marya Kotyuzhanskaya a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Musteaţă, intervenient accesoriu notarul public Adelina Florea cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului, iar la 21 august 2013, Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă au depus cerere reconvenţională împotriva Maryei Kotyuzhanskaya cu privire la evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi temeiniciei parţiale acţiunii reconvenţionale, concluzie susţinută şi de instanţa de apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţelor judiciare că sunt juste, avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art. 130 CPC. La caz, Marya Kotyuzhanskaya, a solicitat declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 25 iulie 2013, a invocat că a fost înşelată de către o persoană pe nume Natalia, care ar fi determinat-o să vîndă apartamentul printr-o anumită schemă infracţională, care i-a provocat tulburare, eroare, dol şi a determinat-o la semnare contractului, iar ulterior i-a sustras suma de 20 000 Euro şi a plecat în direcţie necunoscută.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Iar, în conformitate cu art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Reieşind din prevederile legale instanţa de apel corect a constat că, circumstanţele invocate de Marya Kotyuzhanskaya trebuiau să fie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune şi, anume, pot fi dovedite într-un proces penal intentat în raport cu persoana pe nume Natalia, cu emiterea unei soluţii de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată. Or, reclamanta nu a invocat şi probat careva acţiuni ilegale din partea lui Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă. Totodată se mai reţine că, Marya Kotyuzhanskaya solicitînd declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, a invocat drept temeiuri art. 225, 227 şi 228 din Codul civil. Conform art. 225 Cod civil, actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină într-un moment în care nu putea să conştientizeze acţiunile sale ori să le dirijeze poate fi declarat nul de instanţa de judecată.

Astfel, nulitatea actului juridic aflat sub incidenţa prezentului articol este cauzată de faptul că persoana respectivă era lipsită de discernămînt, adică nu avea facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare sau nu era în stare să înţeleagă sensul acţiunilor sale sau să le dirijeze. Cauzele care pot genera asemenea stare a persoanei sînt de diferită natură, ele pot fi atît exterioare (traumă fizică, boală, moartea persoanelor apropiate, calamitate naturală etc), cît şi provocate de însăşi persoană (stare de ebrietate) şi nu au importanţă juridică.

Iar, faptul că Marya Kotyuzhanskaya ar fi fost înşelată de persoana pe nume Natalia, aspect care după cum s-a menţionat poate fi probat doar în cazul unei anchete penale, nu înseamnă că aceasta era lipsită de discernămînt, mai mult ca atît, ultima necontestînd faptul că notarul public Adelina Florea nu i-a explicat obiectul contractului şi consecinţele contractuale, fapt confirmat şi de ultima în şedinţă de judecată a primei instanţe, totodată notarul public Adelina Florea explicînd că la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare din 25 iulie 2013, nu a avut careva dubii asupra discernămîntului Maryei Kotyuzhanskaya.

Relevante în speţă sunt şi constatările insanţei de apel că, faptul decesului unei rude invocat de Marya Kotyuzhanskaya nu atestă lipsa discernămîntului acesteia, în cazul în care actele pricinii denotă că, ultima nu a prezentat probe pertinente, veridice, care ar confirma o eventuală lipsă de discernămînt, precum ar fi un raport de expertiză, care nu a fost solicitat sau prezentat instanţei în conformitate cu art. art. 118 şi 148 CPC. Conform art. 227 Codul civil, actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată. Eroarea este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic, calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic, părţile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

Eroarea asupra motivului este considerabilă doar în cazul în care motivul este inclus în obiectul actului juridic. Eroarea imputabilă celui al cărui consimţămînt este viciat nu poate servi temei pentru anularea actului juridic. Persoana în al cărei interes a fost declarată nulitatea este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul cauzat, dar nu mai mult decît beneficiul pe care aceasta l-ar fi obţinut dacă actul juridic nu ar fi fost declarat nul. Prejudiciul nu se repară în cazul în care se demonstrează că cel îndreptăţit la despăgubire ştia sau trebuia să ştie despre eroare. Actul juridic încheiat sub influenţa erorii nu poate fi contestat dacă cealaltă parte este de acord să-l execute în conformitate cu dorinţa părţii care intenţionează să conteste actul.

Conform art. 228 alin. (1)-(2) Cod civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. Iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul în care dolul este comis de un terţ, actul juridic poate fi anulat numai dacă se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol.

Reieşind din prevederile legale enunţate, acţiunea de inducere în eroare sau acţiunea de înşelăciune prin comportament dolosiv sau viclean necesită să parvină de la cealaltă parte contractantă, anume în cazul dat de la Pavel Musteaţă. Or, Marya Kotyuzhanskaya nu a invocat şi probat în nici un fel careva comportament dolosiv sau inducere în eroare din partea lui Pavel Musteaţă, la fel, nu a fost dovedită careva legătură dintre ultimul şi pretinsa persoană pe nume Natalia, în privinţa căreia Marya Kotyuzhanskaya invocă inducere în eroare, comportament dolosiv şi afectarea discernămîntului. Or, în condiţiile în care se pretinde că dolul este comis de terţul pe nume Natalia, actul juridic poate fi anulat numai dacă se demonstrează că, cealaltă parte şi, anume, Pavel Musteaţă a ştiut sau trebuia să ştie despre dol, ceea ce nu este probat şi a fost infirmat de Pavel Musteaţă, notarul public Adelina Florea şi ale martorului Vladislav Musteaţă.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în asemenea circumstanţe consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea iniţială, iar instanţa de apel a menţinut, în cazul în care argumentele invocate de către reprezentantul recurentei în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate. De asemenea, nu poate fi reţinute nici argumentul invocat de către reprezentantul recurentei, precum că în urma încheierii contractului de vînzare- cumpărare din 25 iulie 2013, recurenta nu a primit careva sume deoarece la materialele dosarului a fost anexată recipisa din 25 iulie 2013, prin care se confirmă primirea sumei de 20 000 Euro de la Pavel Musteaţă de către Marya Kotyuzhanskaya, ca rezultat al înstrăinării ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun.

Chişinău, recipisă care a fost întocmită şi semnată de ultima personal (f.d. 42). Totodată materialele cauzei mai denotă că pînă în prezent Marya Kotyuzhanskaya locuieşte în ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău, care aparţine lui Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă cu drept de proprietate. Conform art. 315 alin. (1) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, iar conform art. 316 alin. (1) şi (2) Cod civil, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.

Conform art. 46 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, statul ocroteşte proprietatea şi aceasta nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului. Dreptul de proprietate privată este garantat şi nimeni nu poate pune careva obstacole proprietarului pentru folosirea proprietăţii sale. Iar, conform art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a evacuat-o pe Marya Kotyuzhanskaya din ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun.

Chişinău, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, în cazul în care reprezentantul recurentei nu a invocat nici un argument în acest sens, ce ar răsturna concluziile instanţelor de judecată. Deasemenea, prima instanţă temeinic şi legal a respins pretenţia lui Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă cu privire la repararea prejudiciului material, deoarece ultimii nu au probat intenţia declarativă de a da în chirie ap. 34 din str. Cuza Vodă 22, mun. Chişinău, iar instanţa de apel a menţinut.

Analizînd actele cauzei Colegiul constată că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Boris Bulbuc, în interesele Maryei Kotyuzhanskaya, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. A examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectînd principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către avocatul Boris Bulbuc, în interesele Maryei Kotyuzhanskaya.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marya Kotyuzhanskaya împotriva lui Pavel Musteaţă, intervenient accesoriu notarul public Adelina Florea cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului şi cererea reconvenţională depusă de Pavel Musteaţă şi Lidia Musteaţă împotriva Maryei Kotyuzhanskaya cu privire la evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat