2ra-875/15 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-875/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Ovseanicova împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La data de 09.12.2011 Ovseanicova (Prepeliţa) Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă, solicitînd repararea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21.04.2004, a fost recunoscut dreptul tatălui său - Prepeliţa Filat, la un apartament în oraşul Vadul lui Vodă, cu obligarea Consiliului din localitatea respectivă să acorde lui Filat Prepeliţa un apartament în locul celui de care a fost lipsit. Susţine reclamanta că Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă şi Departamentul de executare au manifestat o ignorare totală, invocînd multiple motive pentru neexecutarea hotărîrii.

Menţionează că pe parcursul a şapte ani, s-a adresat de nenumărate ori Consiliului orăşenesc Vadul lui Vodă cu propuneri de a accepta alte metode de executare, şi anume, acordarea unui apartament similar în alte blocuri locative sau achitarea contravalorii unui asemenea apartament. Invocă că potrivit legislaţiei în vigoare, părinţii săi erau în drept de a privatiza gratuit apartamentul, devenind proprietarii acestuia, după cum o bună parte din locatarii blocului locativ din str. Sf. Dumitru, 20, nu numai că au privatizat apartamentele lor, dar şi le-au vîndut în grabă, ce denotă că au primit aceste apartamente contrar legii. Faptul comiterii încălcărilor grave la repartizarea apartamentelor a fost constatat şi de organele procuraturii încă în anii 2002-2004.

A mai menţionat reclamanta că dacă la repartizarea apartamentelor, Consiliul or. Vadul lui Vodă acorda apartamentul cuvenit familiei Prepeliţa, aceasta privatizau locuinţa respectivă, în mod gratuit, conform art.17 al Legii privatizării fondului de locuinţe, drept de care părinţii săi au beneficiat pînă la deces. Solicită reclamanta obligarea Consiliului orăşenesc Vadul lui Vodă să îi atribuie un apartament în orice bloc locativ din localitate, similar celui la care aveau dreptul părinţii ei, sau să îi acorde mijloace băneşti pentru procurarea unei locuinţe, cît şi încasarea de la pîrît a despăgubirilor morale în cuantum de 35000 euro şi dobînda de întîrziere. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, reclamanta şi-a modificat cerinţele, solicitînd restituirea costului apartamentului - 35 000 euro, a cheltuielilor probabile de chirie pe perioada a 116 luni în sumă de 17 400 euro şi încasarea pagubei morale în sumă de 35 000 euro.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 13 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă constatarea încălcării de către autoritatea statală Consiliul orăşenesc Vadul lui Vodă a dreptului reclamantei Ovseanicova Galina la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul Galinei Ovseanicova suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. In rest acţiunea a fost respinsă. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, în partea respingerii pretenţiilor, a depus apel Ovseanicova (Prepeliţa) Galina, iar la 07 februarie 2014, în partea admiterii acţiunii, a depus apel Ministerul Finanţelor al RM.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014 apelul declarat de Ovseanicova (Prepeliţa) Galina a fost respins ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond, iar apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, a fost restituit ca nemotivat. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 septembrie 2014 a fost casată decizia privind restituirea apelului declarat de Ministerul Finanţelor, cu restituirea pricinii în instanţa de apel, la faza primirii respectivului apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La emiterea deciziei instanţa de apel a concluzionat că prin prisma art. 2 din Legea nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la 2 executarea termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare. La caz, reclamanta Ovseanicova (Prepeliţa) Galina pretinde la încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 24.04.2004, prin care a fost recunoscut dreptul tatălui său – Prepeliţa Filat, la un apartament în oraşul Vadul lui Vodă, în locul locuinţei care a fost recunoscută avariată şi se află în zona alunecărilor de teren. Instanţa de apel a reţinut că din conţinutul hotărîrii judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 24.04.2004 rezultă că, la momentul emiterii acesteia, Prepeliţa Filat locuia împreună cu soţia – Maria Prepeliţa şi fiica – Galina Prepeliţa, deci, respectiva hotărîre vizează toate peroanele nominalizate. Dat fiind faptul, că părinţii reclamantei au decedat, reclamanta este în drept să pretindă la repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti susmenţionate.

Instanţa de apel a considerat că pretenţiile invocate de reclamantă în acest sens au fost corect reţinute de instanţa de fond ca parţial întemeiate, şi anume în partea reparării prejudiciului moral într-un cuantum rezonabil, or, neexecutarea pînă în prezent a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21.04.2004, constituie o violare continuă a dreptului persoanelor în privinţa cărora a fost emisă hotărîrea nominalizată la un proces echitabil, drept garantat de art.6(l) al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevede, că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege”.

Cît priveşte cerinţa reclamantei prin care aceasta solicită încasarea costului apartamentului în sumă de 35 000 euro, instanţa de apel a menţionat că instanţa de fond corect a reţinut-o ca neîntemeiată, deoarece Legea nr.87 din 21.04.2011 reprezintă un remediu efectiv întru asigurarea executării actului judecătoresc, dar nu substituirea acestuia. Prin urmare, lipseşte temeiul legal pentru a admite aceste pretenţii, prin care, de fapt, reclamanta pretinde la executarea hotărîrii judecătoreşti în alt mod decît cel în sensul în care hotărîrea a fost emisă. Instanţa de apel a susţinut concluzia primai instanţe şi referitor la cuantumul prejudiciului moral, considerînd că suma de 35 000 euro pretinsă de reclamantă este exagerată.

Colegiul a consideră că suma de 20 000 lei, dispusă spre încasare de prima instanţă în beneficiul reclamantei, este una rezonabilă, reieşind din caracterul litigiului şi esenţa lui. 3 Prin recursul depus la 17 februarie 2015 Ministerul Finanţelor a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că Consiliul or. Vadul –lui-Vodă este în imposibilitate de a executa titlu executoriu în formula expusă din motivul că la momentul intentării procedurii de executare apartamente libere în blocul locativ din str. sf. Dumitru 20. or. Vadul luiVodă nu erau. Neexecutarea hotărîrii judecătoreşti se datorează şi faptului punerii în executare a acesteia cu întărziere de către reclamantă peste circa 4 ani după intrarea acesteia în vigoare.

Mai invocă recurentul că ajungînd la concluzia privind admiterea parţială a acţiunii, instanţele ierarhic inferioare au ignorat faptul că prejudiciul moral urma să fie eventual calculat din momentul obţinerii de către reclamantă a certificatului de moştenitor al averii tatălui său (15 noiembrie 2011). Consideră recurentul că reclamanta nu era în drept să solicite repararea prejudiciului moral pînă la data de 15 noiembrie 2011, deoarece aceasta ţine de persoană şi nu poate fi transmisă prin succesiune. Consideră eronată concluzia instanţei de apel, precum că din conţinutul hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 aprilie 2004 rezultă că la momentul emiterii acesteia Ovseanicova (Prepeliţa) Galina locuia împreună cu tatăl Prepeliţa Filat, şi respectiv, dispune de beneficiile acestei hotărîri.

În acest sens recurentul menţionează că la momentul pronunţării hotărîrii – 21 aprilie 2004 Ovseanicova Galina nu poate fi considerată drept persoană căreia, de asemenea, urma a-i fi repartizat spaţiu locativ împreună cu părinţii. Astfel, potrivit art. 51 alin. (1) Codul familiei, se consideră copil persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani. Prin urmare, la 21 aprilie 2004 Ovseanicova Galina avea deja împlinită vîrsta de 28 ani. Astfel, la executarea hotărîrii judecătoreşti în sensul stabilirii suprafeţei spaţiului locativ urma să se ţină cont de Prepeliţa Filat şi soţia lui. Suplimentar relevă faptul că cuantumul prejudiciului moral adjudecat este exagerat. Prin referinţă, Ovsianicova Galina a solicitat respingerea recursului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 4 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. 5 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6