2rac-115/15 — Încasarea datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA şi 25000 lei penalitatea contractuală

Dosar nr. 2rac-115/15 Instanţa de fond: Judecătoria Edineţ Judecător: E. Pşeniţa Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Gheorghieş N. Chircu A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală Examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Trans- Ager”, în cauza civilă la acţiunea înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Ager” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Dulap Constantin V” cu privire la încasarea datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA şi 25000 lei penalitatea contractuală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Trans- Ager” şi Gospodăria Ţărănească „Dulap Constantin V”, iar hotărîrea Judecătorie Edineţ din data de 15 octombrie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : La 06 martie 2014 SRL „Trans Ager" a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Dulap Constantin V" cu privire la încasarea datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA şi 25000 lei penalitatea contractuală.

1 În motivarea cererii reclamantul a invocat că, în conformitate cu comanda de transport nr.710 din 27 iulie 2012 reclamantul a efectuat transportarea încărcăturii pîrîtului pe ruta Moldova-Rusia or.Nijnii Novgorod-Saratov-Moscova, iar pîrîtul s-a obligat să plătească preţul acesteia în valoare de 5500 dolari SUA în termenul stabilit. În conformitate cu comanda de transport nr.765 din 06 august 2012 reclamantul a efectuat transportarea încărcăturii pîrîtului pe ruta Moldova-Rusia or.Saratov- Orenburg-Omsc, iar pîrîtul s-a obligat să plătească preţul acesteia in valoare de 3700 dolari SUA în termenul stabilit. Iar în conformitate cu comanda de transport nr.816 din 15 august 2012 reclamantul a efectuat transportarea încărcăturii pîrîtului pe ruta Moldova-Rusia or.Omsc, iar pîrîtul s-a obligat să plătească preţul acesteia în valoare de 7000 dolari SUA în termenul stabilit.

În total pentru efectuarea tuturor serviciilor de transport menţionate urma de a fi achitată suma de 16200 (şaisprezece mii două sute) dolari SUA. Astfel, potrivit comenzilor de transport menţionate, plata pentru serviciile de transport în toate cazurile urmau să fie achitate în termen de 5 zile bancare de la data descărcării mărfii, conform CMR-urilor. La data de 01 noiembrie 2012 reclamantul a eliberat facturile fiscale cu nr. MA 2134319, nr. MA 2134320 şi nr. MA 2134321 în valoare totală de 199013,76 lei echivalentul a 16200 dolari SUA, însă din careva motive necunoscute pîrîtul a refuzat să le semneze. Totodată pîrîtul refuză neîntemeiat să semneze actele de executare a transportării mărfurilor.

Pînă în prezent compania GŢ „Dulap Constantin V" nu şi-a onorat obligaţiile asumate şi nu a achitat suma datorată. În conformitate cu p.5 al comenzilor de transport, neplata în termen se penalizează cu 5% pentru fiecare zi de întîrziere, astfel suma penalităţii constituie 25000 lei. Pe parcursul perioadei, reclamantul de nenumărate ori s-a adresat pîrîtului cu scopul de a soluţiona problema privind achitarea datoriei pe cale amiabilă, însă a primit răspunsuri numai în formă de promisiuni, fără nici un rezultat. Astfel, prin pretenţia înaintată în formă scrisă la data de 15 ianuarie 2013, reclamantul a solicitat repetat restituirea datoriei în valoare de 199013,76 lei echivalentul a 16200 dolari SUA si a penalităţii valoare de 25000 lei.

Totodată a indicat pîrîtul că, în cazul neachitării datoriei în termenii acordaţi suplimentar, va fi nevoit să se adreseze în instanţa de judecată cu scopul de a impune încasarea forţată a acesteia. Asupra pretenţiei înaintate reclamantul nu a primit un eventual răspuns. Reclamantul solicită încasarea de la pîrîtul GŢ„Dulap Constantin V", în beneficiul SRL „Trans Ager" a datoriei în sumă de 199013,76 lei, a penalităţii în sumă de 25000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 6625,11 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 15 octombrie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la GŢ "Dulap Constantin V" în beneficiul SRL "Trans-Ager" datoria în mărime de 6500 dolari SUA sau echivalentul lor bănesc 2 calculat în valută naţională la momentul executării hotărîrii, penalitatea în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime totală de 6000 lei. S-au respins ca fiind neîntemeiate cerinţele SRL"Trans-Ager" către GŢ"Dulap Constantin V" privind încasarea datoriei estimate la 9700 dolari SUA. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 06 noiembrie 2014, cererile de apel declarate de către SRL"Trans-Ager" şi GŢ"Dulap Constantin V" au fost respinse, hotărîrea Judecătoriei Edineţ din data de 15 octombrie 2013 a fost menţinută.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la data de 23 ianuarie 2015, SRL"Trans- Ager" a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, SRL"Trans-Ager" a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Din actele pricinii rezultă cu certitudine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 06 noiembrie 2014, spre cunoştinţă participanţilor la proces, copia acesteia a fost expediată la data de 28 noiembrie 2014. Conform avizului de recepţie anexat la materialele cauzei, recurentul SRL"Trans-Ager" a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la data de 03 decembrie 2014, astfel, prin prisma art. 434 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul declarat la 23 ianuarie 2015 de către SRL"Trans-Ager" în termen. În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 17 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa GŢ"Dulap Constantin V" copia cererii de recurs, depusă de către SRL"Trans-Ager" cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării recursului declarat de către SRL"Trans-Ager", intimatul GŢ"Dulap Constantin V" nu a depus referinţa în vederea exprimării opiniei vis-a-vis de argumentele înaintate în cererea de recurs. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SRL"Trans-Ager" întemeiat şi care urmează a fi admis în parte.

3 În favoarea concluziei sus-enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 06 martie 2014 SRL„Trans Ager" a înaiantat cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Dulap Constantin V" privind încasarea datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA şi 25000 lei penalitatea contractuală. (f.d.1-2).

Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, Judecătoriei Edineţ prin hotărîrea din 15 octombrie 2013, a admis parţial cererea de chemare în judecată, şi a dispus încasarea de la GŢ "Dulap Constantin V" în beneficiul SRL "Trans-Ager" a datoriei în mărime de 6500 dolari SUA sau echivalentul bănesc în valută naţională calculat la momentul executării hotărîrii, penalitatea în mărime de 10000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă totală de 6000 lei. S-au respins ca fiind neîntemeiate cerinţele SRL"Trans-Ager" către GŢ"Dulap Constantin V" privind încasarea datoriei în mărime de 9700 dolari SUA.(f.d.l04). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 06 noiembrie 2014, apelurile depuse de către SRL „Trans Ager" şi GŢ „Dulap Constantin V" au fost respinse, iar hotărîrea Judecătoriei Edineţ din data de 15 octombrie 2013 a fost menţinută.

Analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră oportun de a menţiona prevederile art. 514 CCRM, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. În conformitate cu art. 572, al. (2) CCRM, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În conformitate cu art. 512 al. (1) CC RM, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. La caz, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a face trimitere la prevederile art. 980 al. (1) CCRM, ce menţionează cert că, prin contractul de transport, o parte (cărăuş, transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită. Mai mult de cît atît, la caz este de meţionat şi prevederile art. 985, al. (1) şi al. (2) CCRM ce certifică că, pentru transportarea pasagerului şi bagajelor sau a încărcăturii, se plăteşte taxa de transport convenită prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel.

Taxa de transport se plăteşte pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii dacă legea sau contractul nu prevede altfel. 4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinînd decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014 şi hotărîrea primei instanţe din data de 15 octombrie 2013, prin prisma prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare, în raport cu faptele constatatoare ale cazului dat, cu probele administrate pe cauză în ansamblul lor, consideră decizia şi hotărîrea sus-indicate ilegale şi neîntemeiate pe motiv că instanţele nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele legale invocate şi au aplicat eronat normele de drept material, fapt care vin în contradicţie cu motivele de fapt şi de drept.

Prin prisma celor menţionate, Completul colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel la emiterea soluţiilor sus-enunţate, eronat au ajuns la concluzia că conform CMR-ului nr. 0025437, comanda nr. 816 din data de 15.08.2012, de serviciile transportatorului a beneficiat la caz SRL „Geurcom” şi nu GŢ „Dulap Constantin V”.

Prin urmare Colegiul judiciar constată că, în conformitate cu Regulamentul Transportatorilor auto de mărfuri din data de 09.12.1999 p. 13, conform contractului de transportare a mărfurilor, agentul transportator se obligă să transporte mărfurile încredinţate de expeditorul de mărfuri în punctul de destinaţie şi să le transmită destinatarului mărfurilor indicat în factura de expediţie, iar expeditorul de mărfuri sau alt agent economic sau cetăţean confirmaţi prin contract de transportare se obligă să achite plata stabilită pentru transportarea mărfurilor. Conform art. 4 al Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) (Customs Convention on the International Transport of Goods under Cover of TIR Carnets (TIR Convention), încheiată la 14 noiembrie 1975 la Geneva, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură.

Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care rămîne supus dispoziţiilor prezentei convenţii. Conform art.5 alin.(l) al Convenţiei supra, scrisoarea de trăsura este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături putînd să fie imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi transportatorului, dacă legislaţia ţarii în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite. Potrivit art. 9 alin.(l) al aceiaşi Convenţii, scrisoarea de trăsură face dovada, pînă la proba contrarie, a condiţiilor contractului şi a primirii mărfii de către transportator.

Potrivit art. 12 alin. (1) - (2) al aceiaşi Convenţii, expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar decît cel indicat în scrisoarea de trăsura. (2) Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trăsura este remis destinatarului, sau dacă acesta îşi exercita dreptul prevăzut de articolul 13 paragraful 1, din acel moment, transportatorul trebuie să se conformeze ordinelor destinatarului. 5 Prin prisma acestor norme, instanţa de recurs reţine că la caz, GŢ „Dulap Constantin V” se face responsabil de serviciile prestate pentru transportarea mărfurilor la destinaţia stabilită, fapt pentru care urmează să achite suma stabilită conform comenzii nr. 816 din data de 15.08.2012.(f.d.6).

Iar cu privire la argumentul aplicării din eroare a ştampilei GŢ „Dulap Constantin V” pe comanda nr. 816 din data de 15.08.2012, instanţa de recurs reţine că acesta este irelevant la caz. În conformitate cu Regulamentul Transportatorilor auto de mărfuri din data de 09.12.1999 pct. 8, agentul transportator poate încheia contracte de transport a mărfurilor cu orice agent economic sau cetăţean care nu are calitatea de expeditor de mărfuri sau destinatar al mărfurilor. Într-o astfel de situaţie, agentul economic sau cetăţeanul în cauză sînt beneficiari şi se bucură de drepturile şi îşi asumă obligaţiile şi răspunderea, prevăzute pentru expeditorii de mărfuri şi destinatarii mărfurilor, or, copiile comenzilor executate, anexate la materialele dosarului atestă contrariul.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră eronate şi lipsite de suport juridic concluziile instanţelor ierarhic inferioare privitor la executarea parţială a comenzii nr. 765 din data de 06.08.2012, stabilind că SRL „Trans Ager” şi GŢ „Dulap Constantin V” au încheiat un contract de transport de mărfuri internaţional conform căruia SRL „Trans Ager” a acordat GŢ „Dulap Constantin V” unitatea de transport cu nr. de înmatriculare CHV 902 cu remorca CAO 742 cu scopul de a transporta marfa ultimului încărcată la data de 07-08.08.2012 din Republica Moldova, destinaţia fiind or. Saratov sau Orenburg, Federaţia Rusă, iar costul serviciilor reclamantului erau estimate la 3700 dolari pînă în or.

Saratov sau 4900 dolari pînă la or. Orenburg, care urmau a fi achitaţi în termen de 5 zile bancare de la descărcarea mărfii, conform CMR- ului. Prin urmare, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie luînd act de CMR-ului cu nr. 0025423 (f.d.13) şi multitudinea de acte prezentate la materialele cauzei constată că, marfa contractată prin comanda nr.765 nu a ajuns la locul de destinaţie, datorită faptului că la data de 11.08.2012 a fost interzisă de a fi introdusă în Federaţia Rusă de către colaboratorii postului vamal Breansk, iar la data de 14.08.2012 prin punctul vamal Otaci a intrat în Republica Moldova (f.d.93).

Astfel, instanţa de recurs reţine că contractul de transport nr. 765 din data de 06.08.2012 a fost încheiat şi semnat între SRL „Trans Ager" şi GŢ „Dulap Constantin V”, or, după întoarcerea camionului cu marfa care nu corespundea cerinţelor fito- sanitare, aceasta nu ţinea de responsabilitatea SRL „Trans Ager", prin urmare, la caz 6 GŢ „Dulap Constantin V” se obligă să achite integral plata stabilită pentru transportarea mărfurilor în mărimea stabilită în contract. Iar potrivit Regulamentul Transportatorilor auto de mărfuri din data de 09.12.1999 pct. 96, în cazul refuzului destinatarului de a primi mărfurile transportate în trafic urban sau suburban din motive independente de agentul transportator, mărfurile se readresează de către expeditorul de mărfuri altui destinatar sau se restituie expeditorului de mărfuri.

În aceste cazuri costul transportării mărfurilor în ambele direcţii, precum şi amenda pentru staţionarea neproductivă a automobilului se achită de către expeditorul de mărfuri. Destinatarul de mărfuri este obligat să facă înscrierea în factura de expediţie despre refuzul de a primi mărfurile, pe care o legalizează prin semnătură şi ştampilă (parafă). În susţinerea poziţiei sus-enunţate şi cu trimitere la norma legală, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că anume GŢ „Dulap Constantin V" a dat instrucţiuni transportatorului de a returna marfa la punctul de încărcare, respectiv tot el avea şi obligaţia de a rambursa toate cheltuielile legate de transportarea mărfurilor în ambele direcţii.

În conformitate cu art. 123 al. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Iar prevederile art. 240 al. (3) CPC, menţionează că, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Prin urmare, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, constată că instanţele ierarhic inferioare, prin prisma normelor legale, eronat s-au expus asupra faptului, precum că de către SRL„Trans Ager" nu au fost prezentate probe privind costul serviciilor de transport pînă în or. Breansk şi înapoi în Republica Moldova, iar, GŢ „Dulap Constantin V" a recunoscut cheltuielile suportate de transportator doar parţial, şi anume în mărime de 1000 dolari SUA.

Colegiul Judiciar, i-a act de faptul că recurentul SRL„Trans Ager" a negat faptul că transportul pentru cursa dată este de 1000 dolari SUA, iar instanţele ierarhic inferioare în mod incert şi din declaraţii pur declarative au apreciat acest argument. Mai mult, copiile comenzilor ştampilate de către ambele părţi anexate la materialele cauzei confirmă expres părţile contractante, sumele ce urmau a fi încasate precum şi destinaţia de export a mărfurilor ce urmau a fi transportate. Potrivit acestora, instanţa de recurs reţine că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel eronat au considerat ca fiind neargumentate cele menţionate de către recurentul SRL„Trans Ager" cu privire la stabilirea plăţii pentru transport în mărime de 3700 dolari SUA, or, pîrîtul/intimat GŢ „Dulap Constantin V" la caz se face responsabil de achitarea integrală a serviciilor pentru transportarea mărfurilor la destinaţia stabilită.

Cu trimitere la comanda nr. 710 din data de 27.07.2012, Colegiul Judiciar reţine că, între SRL„Trans Ager" şi GŢ „Dulap Constantin V" a fost încheiat un contract de 7 transport internaţional de mărfuri, potrivit căruia recurentul a pus la dispoziţia ultimului unitatea de transport cu nr. CLA 781 cu remorca CAM 983, în vederea transportării mărfurilor încarcate la data de 28.07.2012 din Republica Moldova în or. Nijnîi Novgorod-Saratov-Moscova, Federaţia Rusă, costul serviciilor fiind stabilit în sumă de 5500 dolari SUA, care conform contractului urmau a fi achitaţi în termen de 5 zile din momentul descărcării.

Potrivit comenzii nr. 710 din data de 27.02.2012, GŢ „Dulap Constantin V" urma să achite suma contractuală stabilită, fapt ce conform materialelor cauzei se constată că transferarea sumei respective nu a avut loc, iar în conformitate cu art. 603 CCRM, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel. Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare la caz, întemeiat au ajuns la concluzia dispunerii spre încasare a sumei restante în mărime de 5500 dolari SUA. Iar conform art. 624 al. (1) şi al. (3) CCRM, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. În conformitate cu art. 630 al. (1) CCRM, în cazuri excepţionale, luîndu-se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Prin urmare, potrivit normelor sus-citate, Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că la caz, instanţele ierarhic inferioare întemeiat a ajuns la concluzia admiterii parţiale a cererii cu privire la încasarea penalităţii contractuale în mărime de 10000 lei din totalul de 25000 lei solicitat de recurent.

Or, totalul solicitat în mărime de 25000 lei de către SRL„Trans Ager" constituie la caz o sumă exagerat de mare în coraport cu datoria stabilită spre încasare iar instanţa de judecată prin prisma art. 630 al. (1) CCRM, poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. Prin prisma celor meţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie i-a act de toate cele enunţate şi constată că instanţele ierarhic inferioare urmau de a da o apreciere corectă şi în corespundere cu toate normele legale. În această ordine de idei, Completul judiciar consideră că instanţele ierarhic inferioare, eronat au dispus admiterea parţial a acţiunii înaintate de către SRL„Trans Ager" cu privire la obligarea încasării datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA, fapt din care considerente urmează a fi casate şi emisă o altă hotărîre de admitere integrală a recursului în această parte.

8 Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că atît instanaţ de apel cît şi instanţa de fond urmau a lua în consideraţie de cele menţionate, de normele legale ce reglementează procedura transportării bagajului şi a încărcăturilor. Prin urmare, toate acestea denotă faptul că nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele cauzei, nu a fost aplicată legea ce urma a fi aplicată, fapt ce serveşte temei de casare a hotărîrilor ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi hotărîri în acest sens de admitere integrală a acţiunii înaintate în partea încasării datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL„Trans Ager", a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii în partea încasării datoriei scadente în mărime de 16200 dolari SUA. În conformitatae cu art.94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorescă obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului-proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

În conformitate cu art. 96, al.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Prin ordinul de plată nr. 2427 din 18 februarie 2013, anexat la materialele dosarului, SRL„Trans Ager" a achitat la depunerea cererii de judecată taxa de stat în sumă de 6625 lei (f.d.3), conform ordinului de plată nr. 27 din 10.01.2014, anexat la materialele dosarului, SRL„Trans Ager" a achitat la depunerea cererii de apel taxa de stat în sumă de 5040, 30 lei (f.d.136), iar pentru depunerea cererii de recurs, recurenta a achitat taxa de stat 3360,20 lei (f.d.206), sume care prin prisma art. 94 alin.(1) CPC de procedură civilă le-a solicitat de a fi încasate de la pîrîtul/intimat.

În conformitate cu ordinul de plată nr. 2428 din data de 18.02.2013, recurenta SRL„Trans Ager" a achitat cheltuielile pentru asistenţa juridică la examinarea cererii în instanţa de judecată 7500 lei, sumă care prin prisma art. 96, al. (1) CPC solicită de a fi încasată de la pîrîrtul/intimat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată cerinţa recurentei SRL„Trans Ager" privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate sub formă de plată a taxă de stat, pentru depunerea cererilor în instanţele de judecată în mărime totală de 15025,50 lei, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 7500 lei şi dispune în această măsură încasarea de la GŢ„Dulap Constantin V” în beneficiul SRL„Trans Ager" a 9 sumei în mărime totală de 15025,50 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată suportate sub formă de taxă de stat achitată la depunerea cererilor în instanţele de judecată şi 7500 lei cu titul de cheltuili de asistenţă juridică.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Ager" Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătorie Edineţ din 15 octombrie 2013, în partea încasării datoriei scadente şi a cheltuielilor de judecată, în cauza civilă la acţiunea înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Trans-Ager” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Dulap Constantin V” cu privire la încasarea datoriei scadente în valoare de 16200 dolari SUA şi 25000 lei penalitatea contractuală şi în această parte se emite o nouă hotărîre după cum urmează: Se încasează din contul Gospodăriei Ţărăneşti „Dulap Constantin V” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Trans-Ager” datoria scadentă în valoare de 16200 dolari SUA convertiţi în valută naţională conform cursului BNM la momentul executării deciziei.

Se încasează din contul Gospodăriei Ţărăneşti „Dulap Constantin V” în beneficiul SRL„Trans Ager" suma în mărime totală de 15025,50 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată suportate sub formă de taxă de stat achitată la depunerea cererilor în instanţele de judecată şi 7500 lei cu titul de cheltuili de asistenţă juridică. În rest decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 15 octombrie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală 10