3ra-416/15 — Obligarea asigurării cu spaţiu locativ

prima instanţă: E.Palanciuc dosarul nr. 3ra-416/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Minciuna, I.Cimpoi, ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mazniuc Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mazniuc Igor împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Mazniuc Igor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 august 2014, c o n s t a t ă La 18 mai 2013, Mazniuc Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ. În motivarea acţiunii s-a indicat că, pînă în anul 2006 a efectuat serviciul militar în cadrul Ministerului Apărării, ultima funcţie deţinută şef al secţiei mobilizare- locţiitor al comandantului, avînd gradul de locotinent-colonel. Este participant la acţiunile de luptă din Afganistan, decorat cu ordinul „Pentru serviciul Patriei” gr.III. În aprilie 2006 a fost trecut în rezervă, iar de la 01 mai 2006 i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, care constituia 23 ani 05 luni 25 zile.

Menţionează că, în perioada încadrării în serviciul militar a beneficiat de compensaţiile băneşti pentru plata chiriei spaţiului locativ, însă nu a fost asigurat cu spaţiu locativ. 1 Potrivit certificatului nr.72/358 din 26 noiembrie 2012 eliberat de Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă a Departamentului dotări al Ministerului Apărării este inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ – apartament cu trei odăi, în baza raportului din 03 ianuarie 2004. La fel menţionează că, familia sa este compusă din patru persoane: soţia, feciorul şi fiica, iar în prezent locuiesc în chirie.

Conform art.21 alin.(3) al Legii nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, în vigoare pînă la 18 decembrie 2009, militarii prin contract, împreună cu membrii familiei lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, iar conform art.11 al Legii indicate, militarii cu o vechime de serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spaţiu locativ, cu dreptul la privatizarea acestuia, în conformitate cu normele şi legislaţia în vigoare. La 23 noiembrie 2012 s-a adresat pîrîtului cu cerere privind asigurarea cu spaţiu locativ sau acordarea compensaţiei băneşti pentru procurarea spaţiului locativ, însă nu a primit nici un răspuns.

Cere reclamantul, obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a emite actul administrativ privind acordarea spaţiului locativ sub formă de apartament în or.Soroca, conform normelor sanitare sau alocarea compensaţiei băneşti pentru procurarea spaţiului locativ în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 august 2014 acţiunea depusă de Mazniuc Igor împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Mazniuc Igor a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Mazniuc Igor, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

La 05 februarie 2015 Mazniuc Igor a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au aplicat eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, reieşind din atribuţiile prevăzute de lege, Ministerului Apărării al RM îi revine şi pînă în prezent obligaţiunea de a-i acorda spaţiu locativ sau compensaţie bănească pentru procurarea lui. Consideră că în cazul în care nu dispune de spaţiu locativ şi este inclus în lista generală a militarilor ce necesită îmbunătăţirea condiţiilor de trai, întruneşte toate 2 condiţiile prevăzute de legislaţie pentru acordarea spaţiului locativ sub formă de apartament în or.Soroca, conform normelor sanitare.

A mai indicat că modificarea art.21 din Legea nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor nu poate fi considerat temei de a-l lipsi de dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ, precum şi de dreptul de a dispune de compensaţie pentru procurarea acestuia. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Mazniuc Igor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mazniuc Igor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Mazniuc Igor în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mazniuc Igor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Mazniuc Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4