2ra-683/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmările penală şi procuraturii

prima instanţă: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2ra-683/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurcu Oleg împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmările penală şi procuraturii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 17 iulie 2014, c o n s t a t ă La 15 aprilie 2014 Iurcu Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmările penală şi procuraturii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 07.09.2011 a fost atras la răspundere penală fiind învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) CP, pe faptul dobîndirii ilicite prin înşelăciune şi abuz de încredere de la Zaftoni Tatiana a unui ghiozdan în care se aflau două calculatoare portative şi 20 de articole din aur, în sumă totală de 11 000 euro, echivalentul în lei 142 930,70 lei, pentru ce i-a cauzat ultimei un prejudiciul material în proporţii deosebit de mari.

Indică că ulterior, procurorul în Procuratura sect. Centru mun. Chişinău prin ordonanţa din 25.10.2011, după reţinerea sa, i-a înmînat ordonanţa de punere sub învinuire din 07.09.2011, iar prin ordonanţa din 28.04.2012 a fost scos de sub urmărire penală. Menţionează că în perioada urmăririi penale, de la 25.10.2011 şi pînă la 28.04.2012 a avut cheltuieli destinate pentru apărarea sa prin angajarea unui avocat, căruia la semnarea contractului i-a achitat suma de 4 800 lei. 1 La fel, în legătură cu intentarea dosarului penal, nu a avut posibilitatea de a pleca peste hotarele Republicii Moldova şi anume în Spania, unde urma să prelungească contractul de muncă.

A indicat reclamantul că după recunoaşterea sa în calitate de învinuit în permanenţă în urma vizitelor şi participării la diferite acţiuni procesuale la ofiţerul de urmărire penală şi la procuratură, era stresat şi deseori avea perioade de depresii, deoarece deşi nu a comis infracţiunea imputată era tratat şi mai cu seamă de către ofiţerul de urmărire penală, ca un criminal, iar acest tratament se exprima prin atitudinea şi comportamentul său în timpul acţiunilor procesuale, fapt pentru ce a fost solicitată înregistrarea video a confruntărilor. La 03.11.2011 a fost depusă o plîngere prin care s-a solicitat anularea ordonanţei de punerea sub învinuire şi scoaterea sa de sub urmărire penală, despre examinarea căreia nu a fost informat, iar la 19.01.2012 a fost depusă a doua plîngere, copia căreia a fost expediată procurorului general, care fiind examinată, a fost admisă.

Susţine reclamantul că au existat motive suficiente ce i-au provocat dureri fizice şi psihice, iar din momentul cînd a aflat despre urmărirea penală, prin reţinerea sa şi comunicarea ordonanţei de punere sub învinuire din 25.10.2011 şi pînă la eliberarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 28.04.2012, în permanenţă s-a simţit umilit de chemările la procuratură, de aflarea în incinta ei, de atitudinea angajaţilor procuraturii, poliţiei şi a altor persoane ce vizitau aceste instituţii, fiindu-i înjosită astfel onoarea şi demnitatea. Solicită reclamantul, încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului material în mărime de 4 800 lei, prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 iunie 2014 în proces în calitate de intervenient accesoriu a fost atrasă Procuratura Generală. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 iulie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Iurcu Oleg suma de 3 000 lei-cheltuieli parţiale de asistenţă juridică suportate de reclamant în cadrul urmăririi penale, suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 lei cheltuieli de judecată pentru asistenţa jurdică suportată în legătură cu intentarea procesului civil. În rest cerinţele au fost respinse. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Ministerul Justiţiei, procuratura Generală şi Iurcu Oleg.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 cererile de apel declarate de către Iurcu Oleg şi Procuratura Generală au fost restituite. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 iulie 2014. La 02 februarie 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea 2 unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, sau modificarea hotărîrilor în sensul diminuării sumelor acordate. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele de judecată au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară.

Indică că soluţia instanţelor de judecată este neîntemeiată în condiţiile în care intimatul nu a fost tras la răspundere penală, nefiindu-i acordat statut de condamnat, avînd doar calitatea de învinuit în comiterea unei infracţiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, în privinţa acestuia nefiind emisă o sentinţă definitivă de condamnare. Susţine că la caz este important şi necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept, instanţele de judecată urmînd să indice expres care anume act normativ justifică răspunderea statului. În ce priveşte aplicarea în privinţa intimatului a măsurilor procesuale, indică că aceste măsuri sunt prevăzute de legislaţia procesuală penală şi acestea urmau a fi aplicate pentru cazul de infracţiune săvîrşirea căreia îi era imputată.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4