- Dosarul nr.
- 2ra-379/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 8 aprilie 2015
- Părțile
- Croitoru Grigore Primăria or. Edineţ, Consiliul raional Edineţ, Ministerul Finanţelor
- Pe scurt
- Pricinile de constatare a faptelor care au valoare juridică, victimile represiunilor politice
2ra-379/15 — Constatarea care are valoare juridică
prima instanță L. Grădinaru dosarul nr. 2ra-379/15 instanța de apel T. Duca S. Procopciuc E. Grumeza DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druță, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Primăria orașului Edineț și Ministerul Finanțelor, în pricina civilă la cererea lui Grigore Croitoru, persoane cointeresate Primăria orașului Edineț, Consiliul raional Edineț, intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 11 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Grigore Croitoru, casată hotărârea Judecătoriei Floreşti din 17 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care a fost constatat faptul represiunilor politice în privința lui Grigore Croitoru, c o n s t a t ă: La 11 august 2011, Grigore Croitoru a depus în instanţa de judecată o cerere cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.
În motivarea cererii, petiționarul a indicat că în anul 1945 a fost expropriat din motivul că tatăl său în perioada celui de al doilea război mondial a luptat contra armatei sovietice, iar mama sa, părinții acestuia şi fratele său mai mare s-au refugiat peste Prut. Susține că după confiscarea averii, în casa unde au locuit s-a instalat sovietul sătesc, ulterior a fost înființată biblioteca sătească şi grădinița de copii. Menționează că nu s-au păstrat careva acte ce ar atesta confiscarea averii. Solicită, Grigore Croitoru, constatarea faptului represiunilor politice aplicate în privința sa și eliberarea certificatului de reabilitare. Prin încheierea Judecătoriei Șoldănești din 15 august 2011 pricina a fost strămutată după competență la Judecătoria Edineț.
Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 22 septembrie 2011 a fost atras în proces în calitate de persoană interesată Consiliul raional Edineț. Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 02 noiembrie 2011 cererea a fost respinsă. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 26 ianuarie 2012 a fost admis apelul declarat de Grigore Croitoru, casată hotărârea Judecătoriei Edineți din 02 noiembrie 2011 și restituită pricina la rejudecare în prima instanță. Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 22 februarie 2012 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor. Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 iunie 2012 cererea lui Grigore Croitoru cu privire la constatarea faptului ce are valoare juridică a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 18 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Grigore Croitoru şi menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 iunie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 12 iunie 2013 a fost admis recursul declarat de Grigore Croitoru, casată decizia Curţii de Apel Bălți din 18 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Edineți din 20 iunie 2012 și restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Florești. Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 17 aprilie 2014 cererea lui Grigore Croitoru a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Grigore Croitoru, casată hotărârea Judecătoriei Fălești din 17 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care a fost constatat faptul represiunilor politice în privința lui Grigore Croitoru, născut la 17 noiembrie 1935 în satul Alexandreni, raionul Edineţ, domiciliat în or.
Camenca, str. Cotovschi nr. 40. La 12 ianuarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Primăria or. Edineț a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea cererii. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care prima instanță le-a luat în considerație și au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, de către instanța de apel nu au fost luate în considerație.
Astfel instanţa de apel a expus noţiunea de represiune politică conform art. 1 a Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor personale declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare.
Conform deciziei instanţei de apel s-a constat faptul represiunilor politice în privinţa intimatului prin expropriere, însă represiune politică sub orice formă se consideră realizată în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare, însă la caz astfel de decizii nu există. Mai menţionează că intimatul în cadrul examinării pricinii nu a prezentat probe care ar confirma faptul exproprierii şi lipsit de dreptul de proprietate asupra imobilului-casă individuală de locuit. 2 La 02 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală. Menționează că intimatul Grigore Croitoru la baza cerințelor sale a invocat faptul exproprierii de bunurile ce i-au aparținut, acesta, conform art. 5 al Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992, urma să depună inițial cererea de reabilitare la Ministerul Afacerilor Interne, iar în cazul refuzului reabilitării, el fiind în drept să conteste eventualul refuz în modul prevăzut de Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992, fapt care nu a fost realizat. La fel, indică că pricina a fost greşit judecată în fond, deoarece intimatul nu putea fi reabilitat pe motiv că a fost expropriat de bunuri, deoarece la momentul la care s-au produs deportările 1949, acesta avea circa 14 ani.
Astfel, la o asemenea vîrstă acesta nu putea să deţină în proprietate bunuri imobile la momentul deportării. Mai mult, intimatul nu a probat că anume bunurile ce aparţineau acestuia cu drept de proprietate au fost expropriate. La 09 martie 2015, Primări or. Edineţ a depus recurs suplimentar indicînd că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le-a luat în consideraţie şi au fost dovedite prin probe veridice şi suficiente de către instanţa de apel nu au fost luate în consideraţie. Astfel, indică că intimatul se află în litigiu cu Primăria Edineţ din anul 1999 cînd a depus în judecată o acţiune cu privire la sustragerea averii.
Acţiunea dată după mai multe rejudecări prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 31 ianuarie 2002 a fost admis recursul declarat de către Grigore Croitoru, casată decizia Tribunalului Bălţi din 12 septembrie 2001 şi hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 04 iunie 2001 cu scoaterea cererii lui Grigore Croitoru de pe rol. Decizia data fiind irevocabilă. Prin urmare, consideră că de către instanţele de judecată a fost emisă o hotărîre irevocabilă. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele pricinii atestă că la 02 decembrie 2014 Curtea de Apel Bălţi a expediat părţilor decizia instanţei de apel din 11 noiembrie 2014, pe care Primăria or.
Edineţ a primit-o la 06 decembrie 2012, iar Ministerul Finanţelor la 05 decembrie 2014, iar la 12 ianuarie 2015 şi respectiv la 02 februarie 2015, adică în termenul prevăzut de lege recurenţii au declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 04 martie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.
3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că Grigore Croitoru a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică şi anume a faptului represiunilor politice şi eliberarea certificatului de reabilitare. Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată concluzionînd că petiţionarul Grigore Croitorul nu dispune de statut de proprietar al casei date, lipsesc dovezi de confiscare, expropriere a casei personale şi de a recunoaşte pe acesta ca victimă a represiunilor politice.
Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o hotărâre nouă de admitere integrală a cererii constatînd faptul represiunilor politice în privinţa lui Grigore Croitoru născut la 17 noiembrie 1935 în satul Alexandreni, raionul Edineţ, domiciliat în or. Camenca, str. Cotovschi, 40 şi concluzionînd că prima instanţă a aplicat eronat prevederile Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Judecînd recursurile depuse de către Primăria or. Edineţ şi Ministerul Finanţelor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel în speţa dată a aplicat eronat normele de drept material şi a emis o decizie neîntemeiată.
În conformitate cu art. 279 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică. În conformitate cu art. 281 alin. (1) şi (2) lit. k) CPC, instanţa judecătorească constată faptele de care depinde apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor personale sau reale ale persoanelor fizice şi ale organizaţiilor. Instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate faptul represiunii politice.
În conformitate cu art. 282 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească constată faptul cu valoare juridică în cazul în care: a) acesta generează, în virtutea legii, următoarele efecte juridice: apariţia, modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau reale ale petiţionarului; b) petiţionarul nu are o altă posibilitate de a obţine sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită; c) constatarea faptului nu este legată de soluţionarea unui litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Astfel, este cert că intimatul Grigore Croitoru, înaintînd cererea în judecată a solicitat constatarea faptului că în anul 1945 a fost expropriat din motivul că tatăl său în perioada celui de al doilea război mondial a luptat contra armatei sovietice, mama sa, părinţii acestuia şi fratele său mai mate s-au refugiat peste Prut, iar dînsul locuind în localitatea de baştină satul Alexandreni, raionul Edineţ, în casa părintească cu bunica sa, a fost supus represiunilor de către autorităţile sovietice, prin exproprierea de casa şi pămîntul aferent casei pe care le deţinea în proprietate în urma moştenirii de la tatăl său.
Conform art. 1 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, 4 deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare.
Iar, art. 2 al Legii enunţate, se consideră victime ale represiunilor politice: persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1; persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii de represiune politică, dar care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii; membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori la locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.
Comitetele executive şi primăriile municipale eliberează legitimaţii respective victimelor represiunilor politice în localitatea unde au domiciliu stabil. În conformitate cu art. 1 al Legii nr. 296 din 23 noiembrie 1994, pentru interpretarea unor prevederi ale legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, articolul 2 aliniatul 1 subaliniatul trei din legea menţionată, membri ai familiei persoanelor supuse represiunilor se consideră soţul, soţia, copii, părinţii, alte rude şi tutorii care au fost siliţi sau nevoiţi să urmeze persoana reprimată în exil sau la locul de deţinere specială. Copiii persoanelor supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată pînă la represiune.
Persoanele care au fost întreţinute de persoanele supuse represiunilor care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele se consideră copii proveniţi din căsătoria încheiată pînă la represiune. Persoanele care au fost întreţinute de persoanele supuse represiunilor pînă la represiune şi au rămas fără îngrijire în urma represiunilor sau executării întreţinătorului se consideră persoane rămase fără îngrijire. În temeiul normelor de drept material enunţate, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel greşit a stabilit că intimatul Grigore Croitoru cade sub incidenţa Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.
Astfel, din materialele dosarului s-a stabilit cu certitudine că petiţionarul Grigore Croitoru s-a născut în anul 1935 în satul Alexandreni, r-nul Edineţ, unde potrivit adeverinţei din 20 august 1990 a Sovietului sătesc Alexandreni în cărţile de gospodăreşti a Sovietului sătesc, începînd cu anii 1947 pînă în anul 1959 Grigore Croitoru a fost înscris ca membru al familiei, capul familiei fiind înscrisă bunica Domnica Croitor, iar în urma decesului din 12 ianuarie 1959 a bunicii petiţionarului, moştenitor şi cap de gospodărie trece Grigore Croitoru, iar din anul 1959 pînă în anul 1962 în casa dată s-a aflat Comitetul executiv al Sovietului sătesc şi biblioteca sătească, grădiniţa de copii, cantina şcolii, mai apoi fiind demolată şi construită o şcoală nouă (f.d.4).
Tot din actele pricinii şi anume din răspunsul Comitetului executiv al sovietului raional Edineţ nr. K-207 din 26 aprilie 1990, tatăl lui Grigore Croitoru n-a fost represat, iar casa a trecut la sovietul sătesc fiind abandonată şi precăutarea acestui caz nu intră în componenţa funcţională a comisiei. 5 Actele pricinii nu confirmă faptul exproprierii averii familiei intimatului Grigore Croitoru, iar din registrele de evidenţă a gospodăriilor pe s. Alexandreni pentru anii 1959-1963 decizia comitetului executiv cu privire la transmiterea terenului care aparţinea intimatului Grigore Croitoru la balanţa Primăriei s. Alexandreni nu figurează, la fel acesta în anii 1964-1966 nu figurează ca cap al familiei.
(f.d.2, 73). În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În circumstanţele expuse şi conform normelor de drept enunţate, instanţa de recurs consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins cererea lui Grigore Croitoru şi corect a stabilit că intimatul nu a prezentat probe ce ar confirma că acesta este proprietar al casei de locuit, prin urmare lipsesc probe de confiscare, expropriere a casei personale şi de a recunoaşte pe Grigore Croitoru ca victimă a represiunilor politice.
Prin urmare, instanţa de recurs reţine ca greşită şi contrară prevederilor normelor de drept material enunţate concluzia instanţei de apel de casare a hotărîrii primei instanţe şi emiterii unei noi hotărîri de admitere a cererii, fiind întemeiată critica recurenţilor în sensul că instanţa de apel n-a examinat probele pertinente administrate la dosar care probează faptul că Grigore Croitoru nu poate fi recunoscut ca victimă a represiunilor politice, probe pertinente care ar dovedi contrariul ultimul nu a prezentat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia primei instanţe de respingere a cererii este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi respectării prevederilor art. art. 121, 122 Codul de procedură civilă.
Constată că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, ceia ce a dus la pronunţarea unei hotărîri neîntemeiate. Aşa dar, soluţia dată de prima instanţă conform prevederilor legale enunţate este legală şi întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.
În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 6 Se admit recursurile declarate de către Primăria orașului Edineț și Ministerul Finanțelor . Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 noiembrie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 17 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea lui Grigore Croitoru, persoane cointeresate Primăria orașului Edineț, Consiliul raional Edineț, intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 7