2r-255/15 — Modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori

prima instanţă: Ion Rabei dosarul nr.2r-255/15 instanţa de apel: I.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Şova Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guţu Lilia împotriva lui Şova Ion privind modificarea cuantumului pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor minori, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea lui Şova Ion privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal, c o n s t a t ă La data de 09 iunie 2014, Guţu Lilia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Şova Ion privind modificarea cuantumului pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor minori.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Guţu Lilia a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pîrîtul Şova Ion, în anul 1995 la Primăria satului Aluniş, r-nul Rîşcani. Din căsătorie și viața în comun au doi copii minori, Şova Ion născut la 30.09.1996 și Şova Vitalie născut la 23.09.1999. Menţionează reclamanta că, la 21 noiembrie 2006, căsătoria a fost desfăcută, iar prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 16 iulie 2009, pârâtul Şova Ion a fost obligat să plătească lunar pensia de întreţinere pentru copii minori, fiii Şova Ion născut la 30.09.1996 și Şova Vitalie născut la 23.09.1999, în mărime bănească fixă a cîte 420 lei lunar, dar nu mai puţin de 1/3 din salariul mediu pe ţară în domeniul agriculturii, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei hotărîri şi pînă la schimbarea situaţiei materiale a părnţilor copiilor.

1 Susţine reclamanta că, pârâtul Şova Ion achita pensia alimentară pentru întreţinerea copiilor minori în sumă bănească fixă de 400 lei lunar, care în opinia ei este o sumă mică şi nu corespunde necesităţilor de întreţinere a acestora. Menţionează reclamanta că, dînsa suportă singură toate cheltuielile legate de instruirea, educarea şi îngrijirea fiilor, însă venitul ei lunar este mult prea insuficient pentru a le asigura un trai decent acestora. Solicită reclamanta Guţu Lilia, modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori prin încasarea din contul pîrîtului Şova Ion în beneficiul său a pensiei de întreţinere a copiilor minori – Şova Ion, născut la 30.09.1996 și Şova Vitalie, născut la 23.09.1999, în sumă bănească fixă a cîte 750 lei lunar pentru fiecare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 09 iulie 2014, acţiunea înaintată de către Guţu Lilia a fost admisă integral, după cum urmează: s-a modificat cuantumul pensiei de întreţinere a copiilor minori încasat prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 16 iulie 2009 şi s-a încasat din contul lui Şova Ion în beneficiul Liliei Guţu pensia de întreţinere a copiilor minori – Şova Ion, născut la 30.09.1996 și Şova Vitalie, născut la 23.09.1999, în sumă bănească fixă a cîte 750 lei lunar pentru fiecare, începând cu 09 iunie 2014 şi până la atingerea majoratului copiilor. Suplimentar, s-a încasat din contul lui Şova Ion în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 540 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 18 noiembrie 2014, Şova Ion prin intermediul reprezentantului Roman Pascari a declarat apel, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea pricinii la rejudecare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, a fost respinsă cererea lui Şova Ion privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal. Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la data de 02 martie 2015, Şova Ion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru examinarea cauzei în fond. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. Susţine recurentul că instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie.

În conformitate cu prevederile art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată la 12 februarie 2015 (f.d.53-54), însă recurentul a recepționat-o la 20 februarie 2015 (f.d.55a), iar recursul a fost declarat la 02 martie 2015 (f.d.56-58). 2 Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Şova Ion, urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate din următoarele motive.

În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs relevă că, dispozitivul hotătîrii instanței de fond a fost pronunțat la data de 09 iulie 2014 (f.d.24). Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reţine că, cererea de apel înaintată de către Şova Ion prin intermediul reprezentantului Roman Pascari împotriva hotărîrii primei instanţe a fost înregistrată la data de 18 noiembrie 2014 (f.d.34-35).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 110 CPC, care statuează că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 10 iulie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 09 august 2014, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. Astfel, de la pronunțarea hotărîrii judecătoreşti a primei instanţe pînă la declararea apelului s-a scurs o perioadă de 129 zile, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare. Cît privesc argumentele recurentului Şova Ion, privind repunerea în termenul de declarare a apelului pe motiv că, nu a cunoscut despre existenţa litigiului şi nu a fost legal citat despre data, ora şi locul examinării cauzei, fiind privat de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul procesului de judecată, Colegiul conchide că acestea urmează a fi respinse.

Or, actele cauzei denotă contrariul şi anume, pentru şedinţa de judecată din 09 iulie 2014, cînd a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii instanţei de fond, recurentul – apelant Şova Ion a fost 3 legal citat despre data, ora şi locul examinării cauzei, ceea ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la dosar (f.d.15). Prin urmare, prima instanţă i-a oferit posibilitatea de a-și argumenta poziția procesuală în cadrul procesului de judecată, iar dînsul, neprezentîndu-se în ședință, s-a degrevat de probațiune.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului Şova Ion precum că, nu a primit copia dispozitivului hotărîrii instanţei de fond pe motiv că, la acel moment s-ar fi aflat peste hotarele ţării, or, aceste circumstanţe nu pot constitui drept temei pentru repunerea apelului în termenul de declarare, pe motiv că, la momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii instanţei de fond acesta ar fi fost în ţară, ceea ce se confirmă prin însăşi declaraţiile acestuia date în cadrul dezbaterilor judiciare din instanţa de apel (f.d.52).

În acest sens este de menţionat, că recurentul Şova Ion nu a înaintat prin prisma art. 275 alin. (6) CPC, care statuează expres că, participanţii la proces şi reprezentanţii lor au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data semnării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet, careva observaţii asupra procesului – verbal din 12.02.2015, iar în astfel de împrejurări motive de a pune la îndoială veridicitatea acestuia nu sunt. Neîntemeiate sunt şi argumentele recurentului precum că, apelul a fost declarat în termen, pe motiv că, la dosar nu există probe confirmative care ar demonstra faptul că dînsul ar fi recepţionat copia hotărîrii motivate a instanţei de fond.

Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 05.07.2012, în vigoare din 30.11.2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii și nu din mometul primirii copiei hotărîrii, cum prevedea anterior norma procesuală. Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a recursului nu au fost invocate. În astfel de circumstanţe, Colegiul conchide că, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen a apelului şi a restituit cererea de apel, avînd în vedere că argumentele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate. Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de Şova Ion în termen, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În context, instanţa de recurs aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Instanţa europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu 4 exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac, cauza Bacev contra Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei, în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricţie ce guvernează accesul la justiţie.

Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Şova Ion. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guţu Lilia împotriva lui Şova Ion, privind modificarea cuantumului pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor minori.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5