2ra-746/15 — Recunoaşterea cu dreptul pierdut la spaţiu locativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-746/15 Judecător: N. Mazur Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu împotriva lui Ştîrbu Tudor privind recunoaşterea cu dreptul pierdui la spaţiu locativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 iulie 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 23 aprilie 2014, Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Ştîrbu Tudor, solicitînd recunoaşterea pârâtului cu dreptul pierdut la spaţiul locativ. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că, la 21 martie 1967, Ştîrbu Liudmila a înregistrat căsătoria cu Ştîrbu Tudor. Ştîrbu Sergiu este născut din căsătoria cutare. Mai indică reclamanţii că, au locuit împreună în apartamentul nr. 15 de pe str. Grenoble 163/6, compus din 2 odăi cu suprafaţa de 28,4 m.p. cu toate comodităţile, la începutul anului 1999 mama pârâtului - Ştîrbu Aculina, a.n. 1920, care locuia în s. Hârceşti singură, s-a îmbolnăvit şi avea nevoie de îngrijire, motiv din care pârâtul a plecat în sat pentru a îngriji de mama, unde a rămas să locuiască permanent şi după decesul ei, şi locuieşte până în prezent.

Specifică reclamanţii, că plecând din apartament pârâtul şi-a luat toate lucrurile personale, îmbrăcămintea, încălţămintea, un frigider, automobilul de model „Moscvici 412", procurat în timpul căsătoriei pe care 1-a folosit singur o perioadă bună de timp, apoi 1-a vândut fără acordul reclamantei şi banii i-a folosit de unul singur. Susţin că, aproximativ în anul 2000 mama pîrîtului a decedat, drept urmare casa în care a locuit pârâtul cu mama sa a rămas acestuia ca moştenire, el rămânând să trăiască acolo, iar în apartamentul nr. 15 de pe str. Grenoble 163/6 nu s-a mai întors. Mai indică reclamanţii că începând cu anul 1999 au făcut reparaţie în apartament, au schimbat geamurile, podelele, au instalat o uşă la intrare, au schimbat toată sistema sanitară, reparaţia pereţilor, iar pârâtul nu a contribuit la reparaţie.

Astfel, în legătură cu faptul că pârâtul mai mult de 6 luni nu locuieşte în apartamentul nr. 15 de pe str. Grenoble 163/6 din propria iniţiativă, nu-şi onorează obligaţiunea de a achita serviciile comunale, reclamanţii, achitînd serviciile comunale pentru 3 persoane, consideră reclamanţii că, pârâtul a pierdut dreptul la spaţiul locativ menţionat. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 iulie 2014, s-a admis acţiunea; s-a recunoscut Ştîrbu Tudor cu dreptul pierdut la spaţiul locativ - ap. 15 str. Grenoble, 163/6, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, -S-a admis cererea de apel declarată de Tudor Ştîrbu; -S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru din 08.07.2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: -S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Liudmila Ştîrbu şi Sergiu Ştîrbu către Tudor Ştîrbu privind recunoaşterea cu dreptul pierdui la spaţiu locativ, ca lipsită de temei.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 iulie 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenţii au indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată şi necesită a fi casată, deoarece instanţa a încălcat norma de drept material – nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 63 CL). La 11 martie 2015, Ştîrbu Tudor a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Ştîrbu Liudmila şi Ştîrbu Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă