3ra-340/15 — Anularea deciziei Consiliului Coordonator Audiovizualului şi încasarea despăgubirii materiale şi prejudiciului moral

dosarul nr.3ra-340/15 prima instanţă: A. Catană instanţa de apel: A. Minciună, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova cu privire la anularea deciziei Consiliului Coordonator Audiovizualului nr. 209 din 20.12.2013 şi încasarea despăgubirii materiale şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinăudin 18 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” SRL, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinăudin 18 august 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 19 martie 2014 Întreprinderea cu Capital Străin “Jurnal de Chişinău Plus” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Consiliului Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, solicitând anularea deciziei Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.209 din 20.12.2013 şi încasarea despăgubirii materiale şi prejudiciului moral.

În motivarea cererii a indicat că prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013, dosarul nr. 3ra-887/13, a fost admis recursul declarat de către întreprinderea cu Capital străin „Jurnal de Chişinău Plus” SRL, a fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii cu Capital străin „Jurnal de Chişinău Plus” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, intervenient accesoriu Consiliul 1 Coordonator al Audiovizualului cu privire la contestarea actului administrativ, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care a fost anulată hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei nr. CNP-05.12/39 din 08 iunie 2012 privind lipsa încălcării de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului a prevederilor art. 9 alin. (1), lit. c) şi d) al Legii cu privire la protecţia concurenţei şi s-a constatat încălcarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului a prevederilor art. 9 alin. (1), lit. c) şi d) al Legii cu privire la protecţia concurenţei.

Astfel, indică reclamantul, că prin hotărârea judecătorească irevocabilă pârâtul a fost recunoscut vinovat de faptul că a contribuit la dezvoltarea concurentei neloiale, creând condiţii privilegiate de activitate posturilor de televiziune concurente N4, TV7, Prime, Accent TV, Bravo, TVC21, EURO TV, NIT, faţă de care în decurs a 6 luni nu a aplicat prevederile Codului Audiovizualului permiţându-li - se să difuzeze opere audiovizuale în limbă străine fără ca acestea să fie dublate sau subtitrate în limba română, iar după 17 ianuarie 2012 şi până în prezent aplică faţă de acestea doar sancţiunea sub formă de avertizare publică contrar prevederilor Codului Audiovizualului, care stabileşte imperativ aplicarea sancţiunii graduale pentru încălcările repetate ale cadrului legal.

De asemenea se susţine că a încălcat prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. d) din Legea cu privire la protecţia concurenţei, pe motiv că acordă neîntemeiat unor agenţi economi facilităţi de altă natură şi le creează o situaţie privilegiată faţă de alţi agenţi economici care activează pe aceiaşi piaţă, stabileşte condiţii discriminatorii şi de privilegiere pentru activitatea unor agenţi economici şi stabileşte unele acţiuni, neprevăzute de lege, care limitează independenţa agenţilor economici.

Concomitent, menţionează reclamantul, că instanţa de recurs a indicat că ÎCS „Jurnal de Chişinău Plus” SRL a suportat cheltuieli considerabile pentru subtitrare (dublare), prin ce a fost pusă într-o poziţie net dezavantajoasă faţă de alţi agenţi economici, care desfăşoară aceeaşi activitate, iar situaţia dată, în opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ, cade sub incidenţa prevederilor art. 14 din Legea concurenţei, nr. 183 din 11.07.2012, care interzice realizarea acţiunilor de concurenţă neloială. Avînd în vedere aceste constatări, la data de 13 decembrie 2013, ÎCS „Jurnal de Chişinău Plus” SRL a înaintat pârâtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea în termen de 15 zile suma despăgubirii pentru prejudiciile materiale cauzate prin activităţi anticoncurenţiale de CC A în mărime de 1 291 175,15 lei şi pentru prejudiciile morale în mărime de 1 000 000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 august 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond întreprinderea cu Capital Străin “Jurnal de Chişinău Plus” SRL a depus cerere de apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii Prin decizia Curţii de Apel Chişinăudin 18 decembrie 2014, apelul declarat de ÎCS „Jurnal de Chişinău Plus” SRL a fost respins şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 august 2014. 2 La 29 ianuarie 2015, ÎCS „Jurnal de Chişinău Plus” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinăudin 18 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 august 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie anulată decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.209 din 20.12.2013 ca fiind ilegală şi încasarea din contul Consiliului Coordonator al Audiovizualului în beneficiul ÎCS Jurnal de Chişinău Plus SRL a sumei despăgubirii pentru prejudiciile materiale cauzate prin activităţi anticoncurenţiale de către CCA în mărime de 1291175,15 (un milion două sute nouăzeci şi unu mii o sută şaptezeci şi cinci, 15) lei şi pentru prejudiciile morale în sumă de 1000000 (un milion) lei, iar în total suma de 2291175,15 (două milioane două sute nouăzeci şi unu mii o sută şaptezeci şi cinci,15) lei.

În motivarea recursului, recurentul ÎCS Jurnal de Chişinău Plus SRL a invocat că atît prima instanţă cît şi cea de apel au ignorat prevederi legale exprese care obligă autoritatea de stat - Consiliul Coordonator al Audiovizualului, care a fost recunoscută vinovată de încălcarea prevederilor art.9 alin.(1), lit. c) şi d) al Legii cu privire la protecţia concurenţei, să compenseze prejudiciile materiale şi morale cauzate recurentei.

Indică recurentul că în această privinţă instanţele nu au aplicat prevederile: - art.3 alin.(1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ reieşind din care obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice si autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, printre care se regăseşte si CCA; - art.16 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate; - prevederile art.23 al Legii cu privire la protecţia concurenţei nr.1103 din 30.06.2000, coroborate cu prevederile art.14 din Codul Civil cît şi art.79 din Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012, care stabilesc dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin practici anticoncurenţiale interzise: - art.123 alin.(2) şi (4) din CPC,

potrivit cărora faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. La data de 10 martie 2015, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a depus referinţă asupra recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil şi neîntemeiat. Examinînd cererea de recurs declarată de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” SRL, Completul Colegiului civil, comercial şi de 3 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de 4 către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” SRL, drept inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5