Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-673/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
2 aprilie 2015
Părțile
Vîrlan Alexei vs Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţii a Consiliului mun. Chişinău
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-673/15 — Recuperarea sumei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuieli de judecată

dosarul nr. 2ra-673/15 prima instanţă: G.Moscalciuc instanţa de apel: V. Pruteanu, I. cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vîrlan Alexei împotriva Direcţiei Generale Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău privind recuperarea sumei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuieli de judecată.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, prin care afost respins apelul declarat de Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014, c o n s t a t ă: La data de 07 noiembrie 2013, reclamantul Vîrlan Alexei a depus cerere de chemare în judecată către Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău privind recuperarea sumei prejudiciului în mărime de 103 910 lei 69 bani şi cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei în mărime de 800 lei şi taxa de stat în sumă de 3117 lei 30 bani. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul automobilului de model BMW 520 cu nr de înmatriculare CQJ 319. La data de 27.01.2013 fiul său - Vîrlan Cristian, conducînd autovehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, deplasîndu-se pe bd.

Renaşterii mun. Chişinău a nimerit într-o groapă formată în asfalt şi ca rezultat, fiind proiectat într-un automobil de model Mercedes condus de cet. Danila Gheorghe. Mai menţionează reclamantul că drept rezultat al impactului atît automobilul său, cît şi al cet. Danila Gheorghe au fost considerabil deteriorate. În conformitate cu raportul de evaluare a pagubei nr. 195/02A din 06.02.2013 1 valoarea prejudiciului cauzat prin deteriorarea mijlocului de transport este de 103910,69 lei. Reclamantul solicită încasarea în folosul său de la Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a CMC Chişinău a sumei prejudiciului în mărime de 103910 lei 69 bani, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei 800 lei şi pentru taxa de stat în sumă de 3117 lei 30 bani.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014 a fost admisă cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie CMC Chişinău în beneficiul lui Vîrlan Alexei suma în mărime de 103910 lei 69 bani pentru recuperarea prejudiciului cauzat şi cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei 800 lei şi taxa de stat în sumă de 3117 lei 30 bani. Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a CMC Chişinău a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă. La 02 februarie 2015, Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014 şi hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 mai 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţele de judecată au aplicat sau interpretat normele de drept material şi procedural. Indică recurentul că în cazul speţei nu poate avea calitate de pîrît dat fiind faptul că pe cazurile similare în calitate de pîrît trebuie să fie Consiliul mun. Chişinău, Primăria mun. Chişinău, ÎM Regia exploatare a drumurilor şi podurilor „EXDRUPO”, Inspectoratul General de Poliţie, fapt ce constituie temei de rejudecare a cauzei. Mai invocă recurentul că instanţa de apel cît şi instanţa de fond nu au determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, neapreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând incorect normele de drept material şi procedural, din care considerente neîntemeiat au dispus admiterea acţiunii.

La 12 martie 2015, Vîrlan Alexei a depus referinţă asupra recursului declarat, prin ce a solicitat recunoaşterea recursului ca inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din 2 următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de 3 către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Direcţia Generală Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Consiliului municipal Chişinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.