2ra-667/15 — Repararea prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier

dosarul nr. 2ra-667/15 prima instanţă: S. Daguţa instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciu, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Baciu Pavel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Grup” societate pe acţiuni împotriva Societăţii Comerciale „Norden Grup” societate cu răspundere limitată şi Pavel Baciu, intervenient accesoriu Zaiţev Veaceslav, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Pavel Baciu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 16 mai 2014, c o n s t a t ă: La data de 06 februarie 2014, Societatea de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Group” societate pe acţiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii Comerciale „Norden Grup” societate cu răspundere limitată şi Pavel Baciu, intervenient accesoriu, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier. Prin cererea de chemare în judecată, datată de la reclamant cu 09.09.2013 şi în şedinţa de judecată din data de 22 octombrie 2013, SAR „Donaris Group” SA şi-a modificat cererea de chemare în judecată, formulînd pretenţii cu privire la încasarea sumelor menţionate şi de la pîrîtul Pavel Baciu, căruia prin cerere i-a atribuit calitatea procesuală de pîrît.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 08 februarie 2011, a încheiat cu SA „Electrosistem” un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă în caz de survenire a cazului asigurat şi anume, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehiculul de model „Şkoda Octavia” cu nr. de înmatriculare CJJ 070. Menţionează, că conform foii de parcurs emise pentru perioada 01 noiembrie 2011 - 30 ianuarie 2012, autovehiculul menţionat se afla în gestiunea pîrîtului SC 1 „Norden Grup” SRL. La 06 noiembrie 2011, a fost produs un accident rutier în rezultatul căruia autovehiculul menţionat, condus de pîrîtul Pavel Baciu a tamponat un autovehicul. Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie din 06 noiembrie 2011 vinovat în producerea accidentului rutier a fost recunoscut pîrîtul Pavel Baciu.

Astfel, reclamantul a recunoscut evenimentul produs drept caz asigurat şi a dispus achitarea păgubitului a prejudiciului material suportat în rezultatul accidentului rutier în sumă de 36705,06 lei. Consideră reclamantul, că are dreptul de a înainta acţiune în ordine de regres faţă de pîrîtul SRL „Norden Grup”, deoarece automobilul asigurat la momentul comiterii accidentului se află în posesiunea ultimului şi era condus de către pîrîtul Pavel Baciu, persoană care nu este inclusă în contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto în cauză. Prin urmare, deoarece contractul de asigurare de răspundere civilă nu acoperă răspunderea civilă a pîrîtului SRL „Norden Grup”, iar pîrîtul Pavel Baciu nu este inclus în contractul de asigurare şi nu deserveşte mijlocul de transport sau îl conduce în virtutea raporturilor de muncă cu posesorul sursei de izvorul de pericol sporit, acţiunea de regres a reclamantului este înaintată către SRL „Norden Grup”.

Prin modificarea cerinţelor reclamantul a solicitat recuperarea sumei în regres şi de la persoana vinovată în producerea accidentului rutier Baciu Pavel. Cere SAR „Donaris Group” SA, încasarea în ordine de regres de la SC „Norden Grup” SA şi Pavel Baciu suma de 36705,06 lei, în calitate de despăgubire de asigurare şi cheltuielile de judecată şi anume, cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3950 lei şi 1101,15 lei taxa de stat. Prin încheierea protocolară din 04.12.2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Zaiţev Veaceslav, care avea calitatea de administrator al SC „Norden Grup” SA. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16 mai 2014, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a încasat de la Pavel Baciu în beneficiul SA „Donaris Group” suma de 36705,06 lei cu titlu de recuperare în regres a prejudiciului material cauzat, suma de 1101,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 37806,21 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. de asemenea, s-a încasat de la Pavel Baciu în beneficiul statului suma de 21,35 lei cu titlu de cheltuieli poştale suportate de instanţa de judecată în pricina civilă. La data de 05 iunie 2014 şi 15 septembrie 2014, Pavel Baciu a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, apelul declarat de Pavel Baciu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16 mai 2014. La data de 27 ianuarie 2015, Pavel Baciu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este 2 ilegală şi neîntemeiată. Susţine recurentul că, instanţa de apel nu a examinat toate motivele apelului, precum şi nu s-a expus asupra lor.

Indică recurentul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au luat în consideraţie faptul, că în conformitate cu prevederile art. 1410 alin. (2) Cod Civil RM, obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. Precizează că la momentul producerii accidentului rutier proprietarul automobilului a fost „Norden Grup” SRL, iar contractul de asigurare este încheiat cu SA „Electrosistem”, care de ultimul nu a fost semnat (obligaţie ce reiese din art. 29 lit. d) al Legea nr.414-XVI din 22.12.2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule), şi care nici nu a fost atrasă ca parte pe dosar, iar recurentul, Baciu Pavel, era lucrător al SRL „Norden Grup” şi conform legislaţiei este protejat de Codul Muncii.

Înţelegerea dintre părţi a fost verbală, astfel încât, Baciu Pavel, a primit de la „Norden Grup” SRL automobilul, cheile, precum şi toate actele care să-i permită folosirea acestuia, conform înţelegerii dintre părţi, iar conform prevederilor art. 209 Cod Civil, actul juridic pentru care legea sau acordul părţilor nu stabileşte formă scrisă sau autentică poate fi încheiat verbal. Totodată, relevă recurentul, că potrivit art. 2 din Legea nr.414-XVI din 22.12.2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, posesor de autovehicul este proprietarul de drept al autovehiculului, precum şi persoana care posedă autovehiculul în temeiul unui contract de locaţiune, contract de leasing sau al unor alte titluri prevăzute de legislaţie.

Într-o altă ordine de idei, susţine recurentul că, acţiunea înaintată de SA „Donaris Grup” nu poate fi o acţiune în regres, din simplu motiv că nu a fost înaintată o acţiune de bază cu privire la stabilirea sumei prejudiciului material cauzat, unde Baciu Pavel, în mod obligatoriu, trebuia să fie atras ca parte pe dosar, ca apoi SA „Donaris Grup” să ceară de la acesta, în regres, suma prejudiciului material. Mai mult, SA „Donaris Grup” trebuia să atragă ca parte pe dosar SA „Electrosistem”, ceea ce nu a fost făcut.

Complementar celor indicate, invoca recurentul că instanţa de judecată nicicum nu a stabilit suma de încasare, în documentele financiare nu au fost indicate care lucrări au fost efectuate şi mai mult, documentul dat nu are nici o stampilă şi nici o iscălitură, iar pe documentele financiare de plată lipsesc rechizitele bancare, ce contravine art. 21 alin. (3) pct. d), î) şi g) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. Totodată, în Procesul-verbal de constatare a pagubei nu este indicat costul pieselor (reparaţia sau schimbul lor). Nu este de acord recurentul nici cu încasarea de către instanţa de fond în favoarea instanţei de judecată a sumei de 21,35 lei (douăzeci şi unu lei 35 bani) cheltuieli poştale.

Mai consideră recurentul că instanţa de judecată, neîntemeiat, a încasat integral cheltuielile de judecată de la Baciu Pavel, deoarece însăşi în hotărâre este expus: „De satisfăcut acţiunea reclamantului „Donaris Grup” SA parţial”, deci şi cheltuielile de judecată trebuie să fie încasate parţial, proporţional cu suma încasată, conform legii. 3 Învederează recurentul că motivaţia hotărârii de judecată nu coincide cu materialele cauzei. La data de 06 martie 2015, SC „Norden Grup” SRL a depus referinţă la recursul declarat de Pavel Baciu, solicitînd respingerea recursului. La data de 23 martie 2015, Veaceslav Zaiţev a depus referinţă la recursul declarat de Pavel Baciu, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei nou hotărîri.

Examinînd cererea de recurs declarată de Pavel Baciu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

4 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pavel Baciu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Pavel Baciu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5