2ra-618/15 — Partajarea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie

dosarul nr. 2ra-618/15 prima instanţă: S. Bleşceaga instanţa de apel: N. Cernat, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gordienco Fiodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gordienco Olga împotriva lui Gordienco Fiodor cu privire la partajarea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Gordienco Olga a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 28 octombrie 2005, reclamanta Gordienco Olga s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gordienco Fiodor cu privire la partajarea casei de locuit din or. Cricova str. Tineretului nr. 26 mun. Chişinău, proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie. În motivarea acţiunii, reclamanta Gordienco Olga a indicat că la data de 27 mai 1989 a încheiat căsătorie cu Gordienco Fiodor. Trăind împreună au procurat în iulie 1989 casa din or. Cricova, str. Tineretului nr. 26. Invocă reclamanta că la data de 09 noiembrie 1995, au desfăcut căsătoria, plecînd de acasă deoarece erau în stare de conflict.

Ulterior, de nenumărate ori, s-a adresat la Gordienco Fiodor pentru a împărţi imobilul dat, însă el spunea că î-i va întoarce o parte din bani. Peste o perioadă de timp, ultimul a propus, ca reclamanta să trăiască acolo, fiindcă el nu are bani să-i plătească. În vara anului 2005, Gordienco Olga s-a întâlnit cu reclamatul şi l-a rugat să soluţioneze litigiul pe marginea casei de locuit, însă el categoric a refuzat să partajeze casa de locuit şi i-a spus că dînsa nu are nici un drept asupra acestui imobil. Pînă în prezent o parte din lucrurile sale personale se află în casa din or. Cricova, str. Tineretului 26. 1 În drept, reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 20 şi art. 24 din Codul familiei şi a solicitat partajarea în cote ideale a casei de locuit situată în or.

Cricova, str. Tineretului nr. 26 şi încasarea de la Gordienco Fiodor a cheltuielilor de judecată. Ulterior reclamanta Gordienco Olga a depus o cerere suplimentară, în care a menţionat că desfacerea căsătoriei a fost convenită cu fostul soţ şi că vor partaja averea agonisită în devălmăşie fără intervenţia organelor judiciare. Toată această perioadă de vreme fostul soţ Gordienco Fiodor o ţinea cu promisiuni, însă în ultima vreme, în toamna anului 2005 a declarat că nu-i va da nimic din averea comună. A concretizat reclamanta că în casă are lucrurile personale: haine, maşina de cusut, dormitorul garnitur „Belcianca”, dulapul de la mobila „Relief- 2”, dulapul de la bucătărie - cadou de la mama, cu tacîmuri, frigiderul şi plita de gaz aduse din casa părintească, după ce a vîndut casa mamei.

Consideră, că nu a omis termenul de prescripţie încît însuşi fostul soţ i-a creat această situaţie şi a solicitat reclamanta admiterea acţiunii şi repunerea în termen a acţiunii sale cu privire la partajarea averii. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2008, acţiunea a fost respinsă ca fiind tardiv depusă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2009, a fost admis apelul declarat de Olga Gordienco, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2008 şi pricina remisă la rejudecare în instanţa de fond. Prin cererea de concretizare din 27 iulie 2011, reclamanta Olga Gordienco suplimentar a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate în ordinea partajării bunului în devălmăşie la 1/2 cotă-parte din costul imobilului nr. 26 de pe str. Tineretului din or.

Cricova mun. Chişinău şi a dispune desfiinţarea proprietăţii asupra bunului imobil cu încetarea proprietăţii pe cote-părţi prin vînzare la licitaţie a imobilului situat pe str. Tineretului nr. 26, or. Cricova mun. Chişinău cu distribuirea preţului coproprietarilor conform cotelor deţinute a cîte 1/2 cotă- parte lui Gordienco Fiodor şi Gordienco Olga. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 martie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2009 a fost admis apelul declarat de Olga Gordienco, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 martie 2012 şi pricina remisă la rejudecare în instanţa de fond.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 iunie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de către Gordienco Olga împotriva lui Gordienco Fiodor cu privire la partajarea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 27 iunie 2014 Gordienco Olga a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 iunie 2014 şi a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, s-a admis apelul declarat de către Gordienco Olga.

A fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 iunie 2014, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gordienco Olga către Gordienco Fiodor privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi partajarea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie şi s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Gordienco Olga către Gordienco Fiodor privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi partajarea bunului imobil proprietate comună în devălmăşie prin vînzarea acestuia la licitaţie. S-a recunoscut proprietate comună în devălmăşie a foştilor soţi Gordienco Olga şi Gordienco Fiodor construcţia nefinisată în proporţii de 75% din str. Tineretului nr. 26 or.

Cricova mun. Chişinău, dobîndită în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 42 din 20 iulie 1989, încheiat între Gordienco Fiodor şi Nina Surugiu cît şi dreptul de proprietate asupra la 1/2 cotă-parte din această construcţie după Gordienco Olga. În rest, pretenţiile lui Gordienco Olga s-au respins ca fiind neîntemeiate. La 22 ianuarie 2015, Gordienco Fiodor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 iunie 2014. În motivarea recursului, recurentul Gordienco Fiodor a invocat că decizia instanţei de apel este o hotărîre ilegală, emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind interpretat în mod eronat legea cu privire la modul de apariţie şi (sau) dispariţie a dreptului de coproprietate în devălmăşie.

De asemenea invocă recurentul că CA Chişinău a admis încălcarea normelor de drept procedural, în rezultatul cărui fapt, instanţa a soluţionat greşit cauza şi prin erorile admise au dus la încălcarea dreptului de proprietate a recurentului. Susţine recurentul că instanţa de apel a intervenit în aprecierea, tălmăcirea şi deciderea asupra unui act juridic, care de altfel nici nu a fost supus discuţiei în şedinţa publică a instanţei de apel. Curtea de Apel la momentul soluţionării apelului depus, nu a invocat careva dubii asupra recipiselor în copii depuse la dosar, ba chiar nici nu a solicitat prezentarea originalelor lor de către recurent. Astfel, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 239, 240 CPC, precum şi art. 315-317, 320-322 Cod civil, prin ce s-a intervenient în dreptul de proprietate exclusivă a recurentului, contrar normelor de drept indicate.

La 20 martie 2015, Gordienco Olga a depus referinţă asupra recursului declarat de Gordienco Fiodor, prin ce a solicitat recunoaşterea recursului inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Gordienco Fiodor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. 3 Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se 4 încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gordienco Fiodor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Gordienco Fiodor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5