2rh-94/15 — Constatarea încălcării drepturilor exclusive asupra mărcii, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: N. Budăi dosarul nr. 2rh-94/15 instanţa de recurs: N. Clima, S. Moldovan, G. Nicolaev, N. Toma, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Daimler AG împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” cu privire la apărarea şi stabilirea încălcării drepturilor exclusive asupra mărcii companiei, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţiei din 04 februarie 2015, prin care a fost respins recursul declarat de Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 25 iunie 2014 Daimler AG, reprezentat de avocatul Dorian Chiroşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Catol Lux” cu privire la apărarea şi stabilirea încălcării drepturilor exclusive asupra mărcii companiei, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că Daimler AG dispune de câteva mărci înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, în special marca verbală Mercedes-Benz cu nr. R2228 şi marca verbală cu nr. R2019. Menţionează că conform pct. 19 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei privind protecţia proprietăţii industriale şi activităţii de raţionalizare, se va ţine cont de faptul, că pentru mărcile înregistrate pe cale internaţională nu se eliberează certificat. Datele cu privire la aceste mărci vor fi considerate ca veridice dacă corespund datelor din registrul biroului internaţional care a efectuat înregistrarea.

Afirmă că în baza procesului-verbal de percheziţie întocmit de colaboratorul Direcţiei nr. 3 a INI al IGP, la depozitul SRL „Catol Lux”, cu sediul mun. Chişinău, str. Munceşti 73 au fost depistate 47 unităţi de carcase din masă plastică pentru 1 plăcuţele de înmatriculare ale automobilelor pe care sunt inscripţionate marca „Mercedes-Benz”. Susţine că prin notificarea Biroului Asociat de Avocaţi „Intelect Pro” din 23 mai 2014 s-a constatat că în cadrul cercetării au fost identificate şi ridicate mărfuri susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, şi anume plăcuţe pe care erau inscripţionate fără drept semne identice cu mărcile ce aparţin companiei Daimler AG. Produsele identificate în urma controlului şi reţinute de către organele de cercetare penală au fost vizualizate pe baza fotografiilor realizate şi puse la dispoziţia titularului de către organele de cercetare penală.

S-a confirmat că produse ridicate sunt contrafăcute, deoarece poartă fără drept semne identice cu mărcile companiei Daimler AG. De asemenea, s-a precizat că acestea nu au fost produse şi comercializate cu acordul titularului de marcă sau de către o persoană fizică sau juridică având autorizarea subscriselor în calitate de titulară a mărcilor anterior menţionate. S-a indicat că prejudiciul provizoriu estimat constituie 1410 Euro. Mai indică că în baza demersului nr. INI/3 - 3921 din 10 iunie 2014, parvenit de la IGP al INI Direcţia nr. 3, la 09 iunie 2014 a fost întocmit procesul-verbal nr. MAI 01280573 în privinţa administratorului SRL „Catol Lux”, Igor Ţăran.

Menţionează că conform art. 61 al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sunt în drept să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime. Conform art. 16 alin. (1) al Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ (TRIPS) ratificat de Republica Moldova prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2000, titularul unei mărci de fabrică sau de comerţ înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terţi acţionând fără consimţământul său să utilizeze în cadrul operaţiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrică sau de comerţ a fost înregistrată, în cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie.

În caz de folosinţă a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumată. Remarcă că după cum s-a menţionat, la depozitul SRL „Catol Lux” au fost depistate 47 unităţi de carcase din masă plastică pentru plăcuţele de înmatriculare ale automobilelor pe care sunt inscripţionate marca „Mercedes-Benz”, semne identice cu cele ale Daimler AG.

Invocă că prin această modalitate de valorificare, se aduce o gravă atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale Daimler AG, cererea de chemare în judecată fiind justificată potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 38-XVI privind protecţia mărcilor, deoarece, în principal, este folosit un semn identic cu marca protejată pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată (lit. a), iar în subsidiar, este folosit un însemn care, dată fiind identitatea ori similitudinea cu marca protejată ori dată fiind identitatea sau similitudinea produselor cărora li se aplică semnul cu produsele pentru care marca a fost înregistrată, produce în percepţia publicului un risc de confuzie care include şi riscul de asociere (lit. b). În plus, deoarece mărcile Daimler AG au dobândit un renume în RM, prin folosirea unor semne identice cu mărcile, fără motive întemeiate, se profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului 2 cauzează titularului mărcii un prejudiciu, fapta SRL „Catol Lux” se încadrează şi în ipoteza prevăzută de lit. (c) al art. 9 alin. (1). Afirmă că identitatea sau similitudinea semnului folosit de SRL „Catol Lux” cu mărcile protejate, fiind examinat sub imperiul art. 9 alin. (1) lit. b),

se demonstrează prin faptul că pe motoferestree şi accesorii expuse spre comercializare se regăsesc în mod identic mărcile notorii aparţinând Daimler AG. Cu referire la riscul de confuzie, menţionează că SRL „Catol Lux” foloseşte mărcile Daimler AG pentru acelaşi tip de produse şi anume accesorii. Astfel, acestea sunt de natură să sugereze existenţa unei legături comerciale între SRL „Catol Lux” şi Daimler AG, ceea ce nu există în realitate, concretizate în forma unui contract de licenţă sau orice alt tip de acord privind folosirea unei mărci. Astfel, consumatorul are impresia că există cel puţin o autorizare a titularului pentru ca întreprinderea respectivă să comercializeze produse sub aceiaşi marcă.

Aceste relaţii care se creează în mintea consumatorului aduc prejudicii însemnate titularului mărcii, marca nemaiputând să îşi exercite funcţia sa esenţială, de a distinge produsele şi serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant. Consecinţa acestei modalităţi de folosire a mărcilor Daimler AG este diluarea mărcilor, în condiţiile în care consumatorul ajunge să creadă că pe piaţă există în mod legal atât produse originale, cât şi alternativele unor produse de aceiaşi calitate, dar mai ieftine, ceea ce echivalează cu prejudicierea titularului, având în vedere că produse mai slabe din punct de vedere calitativ apar pe piaţă sub acelaşi semn.

Cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) reiterează că mărcile Daimler AG au dobândit un renume în RM şi prin folosirea unor semne identice cu mărcile sale, fără motive întemeiate, se profită de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii, ori folosirea ilegală a mărcilor îi cauzează titularului mărcii un prejudiciu grav. SRL „Catol Lux” profită de renumele mărcilor Daimler AG fără a avea vreun temei legitim în acest sens, obţinând astfel un profit în mod vădit ilicit, prin urmare singurul motiv este asocierea ilicită cu mărcile în cauză şi atragerea clientelei pe această cale.

Susţine că conform prevederilor art. 9 alin. (2) al Legii privind protecţia mărcii, în aplicarea alin. (1) al aceluiaşi articol, titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor: aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale, oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn. Invocă că prin folosirea de către SRL „Catol Lux”, fără acordul Daimler AG, a unor însemne identice cu mărcile înregistrate aparţinând ultimului, pentru produse identice se aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale acestuia.

Aceste atingeri se resimt şi prin pierderile de ordin material şi moral suferite, care nu pot fi compensate decât prin plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciile suferite de Daimler AG ca urmare a actelor de contrafacere săvârşite de către pârât. Consideră că sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale conform art. 1398 Cod civil, prin urmare poate solicita compensarea pierderilor suferite ca urmare a actelor de contrafacere prin primirea unor despăgubiri de ordin material şi moral, drept prevăzut de legislaţia specifică în materie de proprietate intelectuală. 3 Menţionează că Legea privind protecţia mărcilor nr. 38-XVI stipulează că la cererea părţii lezate, pârâtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau având motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale.

La stabilirea despăgubirilor se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pârât şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pârâtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă. Remarcă că în ceea ce priveşte cuantumul total al despăgubirilor, precum şi reieşind din prevederile art. 72 al Legii privind protecţia mărcilor, trebuie avut în vedere volumul total al vânzărilor pârâtului în toată perioada de comercializare până la data formulării prezentei cereri.

Respectiv, deoarece complexitatea cazului necesită un probatoriu important, modalitatea exactă de calcul a prejudiciului şi valoarea lui exactă, va fi stabilită în urma probatoriului ce va fi administrat, astfel îşi rezervă dreptul de a modifica cuantumul daunelor. Pentru a stabili prejudiciul material, în coroborare cu art.72 alin. (1) lit. a) al Legii privind protecţia mărcii care stabileşte, că instanţa urmează să ţină cont de consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, consideră că suma de 26000 lei, echivalentul la suma de 1410 Euro, prejudiciul stabilit de către Daimler AG la momentul săvârşirii contravenţiei de SRL „Catol Lux”, constituie beneficiul ratat al companiei.

Indică că preţul mediu a unor astfel de accesorii constituie aproximativ 30 Euro. Invocă că pârâtul i-a cauzat şi daune morale prin simplul fapt că au fost folosite mărcile sale de manieră a induce în eroare consumatorul privind originea produselor, de altfel prin comiterea actului de contrafacere a mărcii are loc diluţia mărcii şi se profită pe nedrept de reputaţia mărcii, care dau naştere la daune morale. Mai mult ca atât, simpla folosire a mărcii de către o firmă concurentă produce un prejudiciu moral titularului mărcii ipso facto sub două aspecte: un prim aspect este legat de activitatea tehnico-economică propriu zisă, de realizare a produsului care implică creativitate şi inovaţie şi un al doilea aspect este legat de activitatea administrativ-judiciară la care a fost obligat Daimler AG pentru a înlătura încălcarea mărcii (notificări, acţiuni în justiţie) şi care reiese din cadrul normal al unei activităţi normale.

Consideră oportună stabilirea unor daune morale în mărime de 52000 lei, acestea constituind din suma prejudiciului material fiind înmulţită cu 2, pe motivul existenţei unor circumstanţe agravante. Astfel, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-215/14 din 22 ianuarie 2014, SRL „Catol Lux” i-a fost interzis importul a 500 de rame pentru numere de înmatriculare a automobilelor pe care erau inserate marca Mercedez-Benz. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 9, 61, 69, 72, 73, 83 Legea privind protecţia mărcii, art. 16 alin. (1) Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ (TRIPS), art. 1398 Cod civil.

Solicită constatarea faptului că produsele sechestrate de organele de poliţie de la SRL „Catol Lux” la 07 septembrie 2013 în baza procesului-verbal de percheziţie 4 întocmit de colaboratorul Direcţiei nr. 3 a INI al IGP, şi anume 47 unităţi de carcase din masă plastică pentru plăcuţele de înmatriculare ale automobilelor pe care sunt inscripţionate marca „Mercedes-Benz”, încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor companiei Daimler AG, adică sunt contrafăcute, interzicerea folosirii neautorizate prin acte de comerţ şi anume: import, export, distribuţie şi orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile Daimler AG, obligarea pe contul pârâtului şi sub supravegherea Serviciului Fiscal de Stat distrugerea produselor sechestrate, obligarea SRL „Catol Lux” de a plăti companiei Daimler AG despăgubiri materiale şi despăgubiri morale în cuantum provizoriu după cum urmează: prejudiciul material - 26000 lei, prejudiciul moral - 52000 lei, precum şi pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fără drept pe parcursul activităţii comerciale de către pârât a mărcilor înregistrate aparţinând Daimler AG, astfel încât în situaţia în care nu se poate stabili cu exactitate suma, despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licenţe, adică 1 %, pentru Daimler AG, obligarea pârâtului de a publica în presă, pe cheltuiala sa, a dispozitivului hotărârii judecătoreşti,

în două publicaţii de circulaţie naţională şi obligarea acestuia la plata onorariului avocatului în sumă de 7500 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, constatat faptul că produsele sechestrate de organele de poliţie de la SRL „Catol Lux” la 07 septembrie 2013 în baza procesului-verbal de percheziţie întocmit de inspectorul superior Victor Drăguţan colaborator al Direcţiei nr. 3 a INI al IGP şi anume: 47 unităţi de carcase din masă plastică pentru plăcuţele de înmatriculare ale automobilelor pe care sunt inscripţionate marca „Mercedes-Benz”, încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor companiei Daimler AG, adică sunt contrafăcute, interzisă folosirea neautorizată prin acte de comerţ şi anume: import, export, distribuţie şi orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile Daimler AG, puse în obligaţia SRL „Catol Lux” cheltuielile cu privire la distrugerea produselor sechestrate şi sub supravegherea Serviciului Fiscal de Stat şi încasat de la SRL „Catol Lux” în beneficiul companiei Daimler AG suma de 26000 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 52000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţa juridică în mărime de 7500 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015, a fost respins recursul declarat de Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 23 februarie 2015, SRL „Catol Lux” a depus cerere de revizuire asupra deciziei instanţei de recurs, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015, rejudecarea în ordine de recurs a pricinii cu admiterea recursului şi casarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2014. În motivarea revizuirii a invocat că au devenit cunoscute unele fapte noi ce au efectul corectării erorii judiciare, făcând referire la art. 449 lit. b) CPC care prevede ca temei de revizuire situaţia în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Susţine că instanţa de recurs în cazuri similare a dat soluţii diferite, astfel fiind supus discriminării. 5 Menţionează că CEDO a apreciat că practica judiciară neuniformă este contrară principiului siguranţei publice, care este implicită în ansamblul articolelor convenţiei şi constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Invocă cauza Gheorghe Raţă versus Guvernul RM în care întru admiterea cererii de revizuire, Curtea a menţionat că având în vedere că după emiterea deciziei, au fost descoperite decizii ale Curţii Supreme de Justiţie care se referă la situaţii similare cu cazul în speţă, iar circumstanţele prezentate în justificarea argumentelor invocate, pot servi temei pentru redeschiderea procedurii.

Afirmă că deşi Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut dreptul faţă de alte persoane şi pentru că să nu se declare victima unei discriminări, instanţa atestă aceste împrejurări la circumstanţe şi fapte esenţiale care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior, şi întrucât sunt determinate pentru reconsiderarea soluţiei date prin hotărârea supusă revizuirii, instanţa constată că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de legiuitor conform art. 449 CPC. Consideră că ar fi o discriminatorie o soluţie de inadmisibilitate a cererii de revizuire, în situaţia în care unele litigii, ne unicitatea practicii şi existenţa hotărârilor cu soluţii diferite în cazuri similare, constituie temei de revizuire, iar în litigiul dat – nu.

Menţionează că în conformitate cu jurisprudenţa CEDO şi anume art. 6 prevede dreptul la un proces echitabil, care ar însemna dreptul petiţionarului de a se bucura de o audiere publică corectă şi dreptul acestea de a nu fi discriminat atât în cursul examinării cauzei, precum şi prin actul judecătoresc pronunţat. La 31 martie 2015, SRL „Catol Lux” a depus cerere de revizuire suplimentară, prin care a invocat că a devenit cunoscut faptul că prin Actul din 25 martie 2015, se confirmă faptul că Biroul Vamal Chişinău a distrus marfa şi anume: rame pentru numele auto cu inscripţia BMW – 100 bucăţi, Mercedes Benz – 97 bucăţi, breloace cu inscripţia BMW şi Mercedes – 150 bucăţi. Susţine că a devenit cunoscut faptul că ramele supuse distrugerii fac parte din stocul de marfă asupra căruia Curtea Supremă de Justiţie s-a expus la 22 ianuarie 2014, prin urmare a examinat de două ori unul şi acelaşi caz.

Afirmă că acest fapt se adevereşte prin actul de constatare a numerelor de rame întocmit de către executorul judecătoresc, Cristina Brihuneţ la 10 decembrie 2014, prin care a fost confirmat faptul că se supun distrugerii un număr mai mic de rame decât cel indicat în hotărârea instanţei de recurs din 22 ianuarie 2014, celelalte rame care lipsesc au fost supuse devamării, datorită existenţei unei erori a organului vamal. Mai indică că greşeala comisă de către organul vamal se confirmă şi prin declaraţia de import din 25 martie 2015 cu privire la devamarea ramelor fără inscripţia BMW şi Mercedes. Invocă imposibilitatea executării deciziei instanţei de recurs motivând că în antrepozitul vamal situat pe bd.

Dacia 49/6, mun. Chişinău, lipseşte cantitatea necesară distrugerii, din considerentul că anterior pronunţării deciziei a fost solicitată numărarea ramelor, fiin numărate greşit de către serviciul vamal. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. 6 În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 CPC a indicat că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute, în susţinerea acestor afirmaţii anexând copia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, deoarece copia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, la care face referire revizuentul, este anexată la materialele dosarului (f. d. 27), constituind obiect de studiu pe parcursul examinării cauzei, căreia i-a fost dată apreciere corespunzătoare.

Cât priveşte argumentul revizuentului cu referire la faptul că în cazurile similare din practica judiciară instanţa de recurs a emis hotărâri diferite, fiind astfel supus discriminării, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie statuează că nici acesta nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire în sensul formulat, or aceste cazuri sunt diferite, fapt ce rezultă din circumstanţele de drept şi de fapt a pricinilor. La caz, instanţa de recurs constată că şi argumentele invocate în cererea suplimentară de revizuire nu pot fi luate în consideraţie de către instanţa de recurs ca temei de admitere a cererii de revizuire, deoarece nici această cerere nu conţine careva temeiuri prevăzute la art. 449 CPC.

Pe când, în interpretarea corectă a prevederilor art. 449 CPC, este cert că cererea de revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute în norma dată, care poartă un caracter exhaustiv şi nu pot fi completate, iar declararea revizuirii pentru alte temeiuri decât cele prevăzute în această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a 7 Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Daimler AG împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” cu privire la apărarea şi stabilirea încălcării drepturilor exclusive asupra mărcii companiei, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 8