2ra-373/15 — Anularea ordinelor de sancționare disciplinară, restabilire în funcție, încasarea salariului

prima instanță: A. Catană dosarul 2ra-373/15 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Novac Judecătorii – Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Cepoi Zinaida, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cepoi Zinaida către Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, a prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cepoi Zinaida şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 19 august 2013, Cepoi Zinaida a depus cerere de chemare în judecată către Î.S „Servicii Pază” a MAI privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, a prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta Cepoi Zinaida a indicat că conform ordinului nr. 81 din 04 mai 2004 a Direcţiei Generale Pază de Stat, aceasta a fost primită la lucru în funcţia de specialist coordonator al secţiei Pază de Stat Rîşcani a Direcţiei Generale Pază de Stat. Prin ordinul nr. 12 p din 18 mai 2013 a fost concediată din funcţie în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h). Reclamanta invocă că a fost concediată din funcţie ilegal cu încălcarea cerinţelor prevăzute de legislaţia muncii.

Astfel, reclamanta indică că la 30 aprilie 2013, a ieşit la lucru după concediu de boală şi tot în ziua aceea a scris cerere pentru acordarea concediului anual din motivul că starea sănătăţii încă nu era refăcută complet, dar şi din motivul că conform graficului de concedii era programată pentru concediu în lunile mai-iunie 2013. Mai indică că cererea pentru acordarea concediului a scris-o pe data de 30 aprilie 2013 şi în lipsa la moment a directorului, a înmînat-o inginerului şef, care în lipsa directorului îl înlocuieşte, astfel inginerului-şef a primit cererea şi aceasta a plecat acasă fiind convinsă că a respectat ordinea şi concediul va fi acordat. Menţionează că la 14 mai 2013, a primit de la lucru o scrisoarea unde i s-a comunicat că concediul nu a fost acordat.

În prescripţie a fost avertizată să se prezinte la serviciu, în caz contrar va fi concediată conform art. 86 Codul Muncii. Indică că la 14 mai 2013, în mod de urgenţă s-a prezentat la serviciu şi a îndeplinit anumite cerinţe ale directorului, însă directorului a informată că va fi concediată pentru lipsa nemotivată de la serviciu. Reclamanta invocă că ordinul din 18 mai 2013 a fost emis cu un şir de încălcări, deoarece nu a fost chemată să facă personal, sub semnătură, cunoştinţă cu acest ordin, nu i s-a cerut explicaţii scrise pe acest litigiu, precum şi faptul că în ordin nu este indicat termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Totodată, reclamanta invocă că ordinul Î.S „Servicii Pază” a MAI nr. 39p din 06 martie 2013, prin care a fost sancţionată disciplinar cu mustrare aspră de asemenea este ilegal şi din motivul că a fost aplicat în perioada de timp cînd se afla în concediu medical, consideră că beneficiază de dreptul la supliment bănesc în sumă de 300 lei. Reclamanta Cepoi Zinaida solicită restabilirea la locul de muncă în funcţia de specialist coordonator al secţiei Pază de Stat filiala Rîşcani a Direcţiei Generale Pază de Stat cu încasarea de la pîrît a prejudiciului material, a salariului pe perioada absenţei forţate de la muncă începînd cu 02 mai 2013 pînă la examinarea cauzei de către instanţa de judecată, încasarea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică.

Ulterior, reclamanta Cepoi Zinaida a depus cerere de chemare în judecată suplimentară. În motivarea acesteia a indicat că prin poştă i-a fost expediată la domiciliu ordinul de concediere emis la 18 mai 2013, pe care s-a bazat înaintînd acţiunea iniţială, însă ulterior a aflat că a mai fost emis un alt ordin de concediere din 24 mai 2013, tot în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul Muncii. Astfel, invocă reclamanta că argumentele invocate împotriva ordinului din 23 mai 2013 sunt aceleaşi care au fost indicate în cererea iniţială împotriva ordinului din 18 mai 2013, însă a indicat suplimentar şi alte argumente în susţinerea acţiunii. Mai indică că contrar prevederilor legislaţiei muncii, administraţia întreprinderii nu i-a oferit posibilitatea să facă cunoştinţă cu ordinul din 24 mai 2013, ea de mai multe ori a solicitat să-i fie eliberat o copie a acestui ordin din 24 mai 2013, însă i s-a refuzat.

Respectiv, reclamanta Cepoi Zinaida solicită restabilirea la locul de muncă cu încasarea prejudiciului material şi moral şi anularea ordinului de concediere nr. 13-p din 24 mai 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 iulie 2014, a fost admisă parţial acţiunea lui Cepoi Zinaida către Î.S „Servicii Pază” a MAI, s-a hotărît anularea ordinului nr. 13 p din 24 mai 2013, emis de Î.S „Servicii Pază” a MAI, privind sancţionarea disciplinară a lui Cepoi Zinaida cu concediere, s-a obligat Î.S „Servicii Pază” a MAI să modifice data concedierii lui Cepoi Zinaida, inspector(personal de administrare) al Filialei Rîşcani a Î.S „Servicii Pază” a MAI, cu efectuarea recalculării respective, s-a respins acţiunea depusă de către Cepoi Zinaida în partea anulării ordinului nr. 39 p din 06 martie 2013 emis de Î.S „Servicii Pază” a MAI privind sancţionarea disciplinară a lui Cepoi Zinaida cu mustrare aspră ca fiind tardivă, s-a respins acţiunea depusă de către Cepoi Zinaida în partea anulării ordinului nr. 12 p din 18 mai 2013 emis de Î.S „Servicii Pază” a MAI privind sancţionarea disciplinară a lui Cepoi Zinaida cu concediere ca fiind nefondată, s-a respins acţiunea lui Cepoi Zinaida în partea încasării salariului pentru lipsa forţată de la muncă, încasarea prejudiciului material şi moral ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Cepoi Zinaida şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2014. La 31 decembrie 2014, Cepoi Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea în cauză să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurenta Cepoi Zinaida a indicat că consideră decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2014 ca neîntemeiate şi ilegale, deoarece au fost emise cu interpretarea eronată a legii, precum şi cu aprecierea arbitrară a probelor.

La 05 februarie 2015, Î.S „Servicii Pază” a MAI a depus referinţă la recursul declarat de către Cepoi Zinaida, solicitînd declararea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cepoi Zinaida, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Cepoi Zinaida, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cepoi Zinaida ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cepoi Zinaida. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Dumitru Mardari Maria Ghervas