3ra-379/15 — Cu privire la anularea actului adminsitrativ

Dosarul nr.3ra-379/15 prima instanţă: M. Tertea instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” împotriva Biroului Vamal Bender privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu- Lux”, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Căușeni din 19 mai 2014, c o n s t a t ă: La 20 noiembrie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 octombrie 2013 a importat în Republica Moldova fructe un stare proaspătă kaki (hurma) cu depunerea declarației vamale și a documentelor corespunzătoare, la Postul Vamal Tudora 1505. Susține Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” că la declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, a utilizat metoda nr. 1 care prevede determinarea valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiei sau a preţului achitat.

Afirmă reclamantul că în procesul verificării determinării valorii în vamă, Postul Vamal Tudora nu a acceptat metoda de evaluare în baza tranzacţiei sau a preţului achitat, aplicînd arbitrar metoda Nr. 6, iar valoarea în vamă a fost stabilită reieşind din preţurile orientative emise de Serviciul Vamal la declaraţia vamală nr.1505 I 4081. Indică Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” că, în declaraţia vamală primară nr. 1505 I 4081 din 27 octombrie 2013, a indicat valoarea mărfurilor în vamă în sumă de 113472,17 lei, iar suma impozitelor a constituit 23239,10 lei. 1 Menționează reclamantul că conform art. 7 alin. (1) a Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Susține Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” că la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Afirmă reclamantul că potrivit art.10 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, sunt 6 metode de determinare a valorii în vamă a mărfii, iar conform alin. (2) principala metodă dintre cele specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. Invocă Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” că în cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode, iar fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Indică reclamantul că a prezentat documentele necesare prevăzute de lege, iar de către Postul Vamal Tudora nu au fost solicitate alte documente pentru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii. Astfel, consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” că Postul vamal Tudora, calculînd suplimentar drepturile de import, a încălcat prevederile legislaţiei cu privire la tariful vamal, ignorînd metodele legale de determinare a valorii în vamă a mărfurilor. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” recunoașterea ilegalității acțiunilor colaboratorilor Postului Vamal Tudora privind aplicarea metodei nr. 6 de rezervă la stabilirea valorii nr. 1505 I 4081 din 27 octombrie 2013 și obligarea Postului Vamal Tudora să restituie reclamantului excedentul dreptului de import în sumă de 32717,18 lei, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 lei.

La 11 februarie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a depus cererea de majorare a pretențiilor nr. 2 solicitînd încasarea din contul Biroului Vamal Bender în beneficiul său a sumei de 37547,51 lei conform cererii privind majorarea pretențiilor nr. 1 din 16 decembrie 2013 și a cheltuielilor de transport în mărime de 1970,20 lei (f.d. 14). La 05 martie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” în temeiul art. 90 și 94 CPC a depus cererea de majorare a pretențiilor nr. 3 solicitînd încasarea din contul Biroului Vamal Bender în beneficiul său a sumei de 39517,71 lei conform cererii privind majorarea pretențiilor nr. 2 din 11 februarie 2014 și a cheltuielilor de transport în mărime de 1925,47 lei (f.d.

20). La 12 martie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a depus cererea de majorare a pretențiilor nr. 4 solicitînd încasarea din contul Biroului Vamal Bender în beneficiul său a sumei de 41443,18 lei conform cererii privind majorarea pretențiilor nr. 3 din 05 martie 2014 și a cheltuielilor de transport în mărime de 1956,65 lei (f.d. 62). La 03 aprilie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a depus cererea de majorare a pretențiilor nr. 5 solicitînd încasarea din contul Biroului Vamal Bender în beneficiul său a sumei de 43399,83 lei conform cererii 2 privind majorarea pretențiilor nr. 4 din 12 martie 2014 și a cheltuielilor de transport în mărime de 1964,20 lei (f.d.

67). La 30 aprilie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a depus cererea de majorare a pretențiilor nr. 6 solicitînd încasarea din contul Biroului Vamal Bender în beneficiul său a sumei de 45364,03 lei conform cererii privind majorarea pretențiilor nr. 5 din 03 aprilie 2014 și a cheltuielilor de transport în mărime de 1947,17 lei (f.d. 76). Prin hotărîrea Judecătoriei Călărași din 19 mai 2014 acțiunea a fost respinsă (f.d. 98, 101-106). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014 apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a fost respins cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Călărași din 19 mai 2014 (f.d. 128, 129-133).

La 23 decembrie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Călărași din 19 mai 2014 solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor inferioare și emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 28 noiembrie 2014 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 19 noiembrie 2014, care a fost recepționată de către recurent la 10 decembrie 2014 (f.d. 134-135). Astfel recursul declarat la 23 decembrie 2014 de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” este depus în termen.

În motivarea recursului Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material, iar în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul respectiv, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 17 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 26 februarie 2015 Biroul Vamal Chișinău a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 3 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge 4 la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu-Lux”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diaconu- Lux” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5