3ra-440/15 — Anularea ordinului de sancţionare

dosarul nr. 3ra-440/15 prima instanță: M. Negru instanța de apel: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serghei Durnea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Durnea împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Serghei Durnea și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 13 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2014, Serghei Durnea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de sancționare și restabilirea în funcția anterior deținută.

În motivarea acţiunii, reclamantul Serghei Durnea a indicat că a fost angajat în MAI la 26 iulie 1999, iar din 03 martie 2013, prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne deține funcția de Șef al Secției Nord a Direcției combaterea șederii ilegale a străinilor a BMA al MAI, cu gradul special locotenent-colonel de politie. La 06 mai 2014 reclamantul a făcut cunoștință cu ordinul MAI nr. 82ef din 25 aprilie 2014, prin care a fost sancționat disciplinar cu concediere din Poliție, cu achitarea compensațiilor bănești pentru concediile de odihnă nefolosite.

Susține că temei pentru emiterea ordinului menționat a servit ancheta de serviciu efectuată de către angajații Serviciului protecție internă şi anticorupție al MAI, care nu au luat în considerație art. 8 din Codul de procedură penală, ce asigură într-un proces 1 penal prezumția nevinovăției şi anume, că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Menționează reclamantul Serghei Durnea că în privința lui, de către IP Bălți a fost pornită cauza penală nr. 2014048085 în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, care nu este finisată, iar concluziile Serviciului protecție internă şi anticorupție al MAI sunt bazate pe presupuneri, ce duce la anularea ordinului de sancționare.

La fel, menționează că la 24 aprilie 2014 ora 13:00 s-a adresat către Ministrul Afacerilor Interne cu o cerere prin care a solicitat să-i fie acordat concediu pentru îngrijirea copilului minor Alexandru Durnea, născut la 24 iulie 2012. Astfel Ministerul de Interne urma să soluționeze cererea depusă la 24 aprilie 2014, însă până la moment nu a primit nici un răspuns cu privire la acceptarea sau refuzul în acordarea concediului pentru îngrijirea copilului. De asemenea, invocă că la emiterea ordinului MAI nr. 82ef din 25 aprilie 2014, MAI nu a luat în considerație prevederile contractului de muncă nr. 001245 din 03 martie 2013, şi anume de drepturile şi obligațiile părților indicate în contract art. 1-4.

Consideră ordinul nr. 82ef din 25 aprilie 2014 ca fiind ilegal şi pasibil de a fi anulat. Solicită reclamantul Serghei Durnea anularea ordinului MAI nr. 82ef din 25 aprilie 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 octombrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Serghei Durnea și menținută hotărârea primei instanțe. La 16 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Serghei Durnea a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurentul Serghei Durnea a exprimat dezacordul cu hotărârile judecătorești, invocând că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susține că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au aplicat prevederile art. 55 din Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, nu a aplicat prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, inversând sarcina probațiunii către reclamant, nu a aplicat prevederile art. 25, 117 și 130 din Codul de procedură civilă, luând ca bază la adoptarea hotărârii declarațiile care nu au fost făcute în ședință de judecată și nu au aplicat prevederile art.86, 124 și 95 din Codul muncii. 2 La 10 martie 2015, MAI a prezentat referință pe marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serghei Durnea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serghei Durnea ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Serghei Durnea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 4