2ra-475/15 — Stabilirea faptului naţionalizării imobilului, încasarea sumei, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2ra-475/15 instanţa de apel: L. Popova M. Moraru, S. Caitaz DECIZIE 27 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma, Ion Guzun examinând recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi reprezentantul Consiliului mun. Chişinău, Viorica Cobzarenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pilipciuc Tatiana împotriva Guvernului Republicii Moldova reprezentat de Ministerul Finanţelor, Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni “S.G.S.

Moldova” cu privire la constatarea raportului de rudenie, stabilirea faptului naţionalizării proprietăţii ca urmare a represiunii politice şi recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 c o n s t a t ă La data de 22 august 2003 Pilipciuc Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova reprezentat de Ministerul Finanţelor, Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni S.G.S. 1 Moldova cu privire la constatarea raportului de rudenie, stabilirea faptului naţionalizării proprietăţii ca urmare a represiunii politice şi recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii.

În motivarea acţiunii Pilipciuc Tatiana a menţionat că, este nepoată lui Grosu Mihail care la 21 august 1940 a fost condamnat la privaţiune de libertate şi supus represiunilor politice, iar întreaga sa avere fiind naţionalizată, inclusiv imobilul situat în mun. Chişinău, str. Mihai Eminescu 7. Menţionează că, Grosu Mihail a fost căsătorit cu Grosu Maria, din căsătorie au 3 copii: Grosu Vladimir, Lidia Erhan şi Grosu Ludmila, ultima fiind mama acesteia care a decedat la data de 29 decembrie 1995. Susţine că, este unica moştenitoare a averii succesorale lăsate de Grosu Mihail fapt ce se confirmă prin certificatul de moştenitor legal nr. 2/11-173 din 01 iulie 1996. La depunerea cererii de chemare în judecată a solicitat retrocedarea bunului imobil şi terenului aferent situat în mun.

Chişinău str. Mihai Eminescu 7 şi restituirea contravalorii bunurilor naţionalizate. Ulterior, prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 22 septembrie 2003 reprezentantul Tatianei Pilipciuc, avocatul Ion Manole a solicitat suplimentar repararea prejudiciului moral din contul Ministerului Finanţelor în mărime de 1 milion de lei (f.d. 13). Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 21 mai 2007 Pilipciuc Tatiana a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, anularea contractului de vînzare- cumpărare din 05 mai 1999 încheiat între Primăria mun. Chişinău şi societatea pe acţiuni “S.G.S. Moldova” şi restituirea casei de locuit din mun. Chişinău, str. Mihai Eminescu 7 (f.d. 76). Prin cererea de modificare a pretenţiilor din 25 aprilie 2008 Pilipciuc Tatiana a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, dispunerea efectuării unei expertize cu privire la evaluarea bunului imobil din str. Mihai Eminescu 7, mun.

Chişinău şi încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău a contravalorii bunului nominalizat (f.d. 131). Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 13 aprilie 2009 reprezentantul Tatianei Pilipciuc, avocatul Alexandru Postică a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, stabilirea faptului că Tatiana Pilipciuc este moştenitoarea lui Grosu Mihail şi Grosu Maria, constatarea faptului naţionalizării imobilului din str. Mihai Eminescu 7, mun. Chişinău ca urmare a condamnării lui Grosu Mihail şi încasarea în beneficiul său din contul Consiliului mun. Chişinău şi Ministerului Finanţelor în mod solidar a sumei de 3732435 lei, drept contraechivalent al imobilului nominalizat (vol. I, f.d.

209). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 iunie 2010 s-a respins acţiunea ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iunie 2011, s-a respins cererea de apel declarată de Tatiana Pilipciuc şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 mai 2012, s-a admis recursul declarat de Pilipciuc Tatiana, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iunie 2011 şi s-a restituit pricina spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 s-a admis cererea de apel depusă de Pilipciuc Tatiana, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 iunie 2010 şi s-a adoptat o nouă hotărîre prin care: s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Pilipciuc Tatiana, s-a încasat de la Consiliul mun. Chişinău şi din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Pilipciuc suma de 2870335 lei cu titlu de compensaţie, în rest acţiunea s-a respins. La data de 24 noiembrie 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat legea materială incidentă raportului juridic dedus judecăţii şi nu a examinat problemele referitoare la elementele de probaţiune.

Susţine că, extrasul din Hotărîrea Sovietului Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. nr. 124 din 15.02.1946 nu poate constitui o probă relevantă deoarece o parte din imobilele menţionate în aceasta au fost confiscate pentru surplus de suprafaţă în legătură cu cauze care nu rezultă din acţiuni de represiune politică. Consideră că, analele istorice invocate de intimată în calitate de suport probant pentru constatarea dreptului de proprietate nu pot constitui mijloace de probă la materialele cauzei deoarece legea obligă ca probaţiunea în acest tip de litigii şi pentru astfel de capete de cerere să se facă exclusiv prin acte eliberate de autorităţile abilitate. La data de 05 decembrie 2014 Consiliul mun.

Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 iunie 2010. În motivarea recursului a invocat că, decizia recurată este neîntemeiată deoarece la materialele pricinii nu există nici o probă care confirmă faptul că Grosu Mihail este proprietarul bunului naţionalizat situat în mun. Chişinău, str. Mihai Eminescu 7. De asemenea afirmă că, imobilul nr. 7 din str. Mihailovscaia, actualmente str. Mihai Eminescu 7 a fost naţionalizat pentru depăşirea suprafeţei şi nu în legătură cu represiunile politice, la caz nefiind dovedită legătura cauzală între faptul represiunii politice şi naţionalizarea bunului imobiliar menţionat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi reprezentantul Consiliului mun. Chişinău, Viorica Cobzarenco urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat cu certitudine că, la data de 22 august 2003 Pilipciuc Tatiana a 3 depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova reprezentat de Ministerul Finanţelor, Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni “S.G.S. Moldova” solicitînd retrocedarea bunului imobil şi terenului aferent situat în mun. Chişinău str. Mihai Eminescu 7 precum şi restituirea contravalorii bunurilor naţionalizate (vol I, f.d. 1-4). Ulterior, prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 22 septembrie 2003 reprezentantul Tatianei Pilipciuc, avocatul Ion Manole a solicitat suplimentar repararea prejudiciului moral din contul Ministerului Finanţelor în mărime de 1 milion de lei (Vol. I, f.d.

13). Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 21 mai 2007 Pilipciuc Tatiana a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, anularea contractului de vînzare- cumpărare din 05 mai 1999 încheiat între Primăria mun. Chişinău şi societatea pe acţiuni “S.G.S. Moldova” şi restituirea casei de locuit din mun. Chişinău, str. Mihai Eminescu 7 (Vol. I, f.d. 76). Prin cererea de modificare a pretenţiilor din 25 aprilie 2008 Pilipciuc Tatiana a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, dispunerea efectuării unei expertize cu privire la evaluarea bunului imobil din str. Mihai Eminescu 7, mun. Chişinău şi încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău a contravalorii bunului nominalizat (Vol. I, f.d.

131). Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 13 aprilie 2009 reprezentantul Tatianei Pilipciuc, avocatul Alexandru Postică a solicitat repunerea cererii în termenii de prescripţie, stabilirea faptului că Tatiana Pilipciuc este moştenitoarea lui Grosu Mihail şi Grosu Maria, constatarea faptului naţionalizării imobilului din str. Mihai Eminescu 7, mun. Chişinău ca urmare a condamnării lui Grosu Mihail şi încasarea în beneficiul său din contul Consiliului mun. Chişinău şi Ministerului Finanţelor în mod solidar a sumei de 3732435 lei, drept contraechivalent al imobilului nominalizat (Vol. I, f.d. 209). Din materialele cauzei s-a stabilit că, Grosu Mihail Eremia, a.n. 1884, a fost supus represiunilor politice ca urmare a arestării sale la data de 21 august 1940 de către N.K.V.D şi condamnat la 8 ani privaţiune de libertate, iar la 20 aprilie 1942 a decedat la locul deţinerii sale în satul Rudnicinoe, raionul Caisc, regiunea Kirov (vol. I, f.d.

5- verso). Potrivit certificatului de reabilitare din 23 martie 1990 eliberat de Procuratura R.S.S.M., se confirmă faptul că, Grosu Mihail în calitate de victimă a represiunilor politice a fost reabilitat în baza ucazului Prezidiului Sovietului U.R.S.S. din 16 ianuarie 1989 (vol. I, f.d. 5). Din cuprinsul dosarului de anchetă întocmit de N.K.V.D. pot fi stabiliţi membrii familiei lui Grosu Mihail şi Grosu Maria aceasta avînd următoarea componenţă: soţia - Grosu Maria şi copii: Liudmila, Vladimir şi Lidia Erhan (vol. I, f.d. 5-6). Din conţinutul certificatului de naştere al Liudmilei Grosu seria AM nr. 097125 eliberat la 08 septembrie 1993 rezultă că, dînsa este fiica lui Grosu Mihail şi Grosu Maria (vol. I, f.d.

8). Iar din certificatul de naştere NA-IV 0229100 eliberat la 13 decembrie 1999 rezidă că, Grosu Tatiana este fiica Liudmilei Grosu, menţiuni la rubrica tatălui lipsesc (vol. I, f.d. 8) Potrivit certificatului de moştenitor legal nr. 1540 din 01 iulie 1996 rezultă că, 4 Pilipciuc Tatiana este fiica Liudmilei Grosu, ultima lăsînd la momentul deschiderii moştenirii patrimoniul succesoral compus din mijloacele băneşti depozitate în sucursala 8492, or. Chişinău filiala nr. 82 şi apartamentul nr. 53 din str. Vasile Lupu, mun. Chişinău (vol. I, f.d. 78). Conform raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare nr. 016 din 23 ianuarie 2013 întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala Î.S.

“Cadastru” rezidă că, valoarea de piaţă a bunului imobil situat în mun. Chişinău, str. Mihai Eminescu 7 constituie 2870355 de lei (vol. II, f.d. 38-48). Potrivit art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 241 alin. (2), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art.236 alin.(5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia.

În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i- au fost prezentate. Instanţa de recurs menţionează că, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justiţiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligaţiei instanţelor de judecată de a-şi argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanţelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent şi unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicţii între motivare şi dispozitiv, constituie o garanţie pentru justiţiabili, în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanţa de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată şi să reprezinte premisa pentru soluţia din dispozitiv. Aceasta dispoziţie este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi încrederii ce trebuie să inspire justiţiabililor cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lor, să enunţe cele constatate şi dovezile care au determinat-o. 5 Verificînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, iar partea motivată este în contradicţie cu dispozitivul pronunţat.

Colegiul reţine că, din conţinutul cererii de chemare în judecată depusă de Pilipciuc Tatiana se desprind următoarele capete de cerere: a) stabilirea faptului că Tatiana Pilipciuc este moştenitoarea lui Grosu Mihail şi Grosu Maria, b) constatarea faptului naţionalizării imobilului din str. Mihai Eminescu 7, mun. Chişinău ca urmare a condamnării lui Grosu Mihail, c) încasarea în mod solidar din contul Consiliului mun. Chişinău şi din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 3732435 lei cu titlu de compensaţii. Instanţa de apel în partea motivată a deciziei sale şi-a argumentat concluzia în sensul admiterii capetelor de cerere cu privire la constatarea faptului calităţii de moştenitor a Tatianei Pilipciuc în privinţa defuncţilor Grosu Mihai şi Grosu Maria, stabilirea faptului naţionalizării imobilului din str. Mihai Eminescu 7, mun.

Chişinău precum şi încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău şi din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Pilipciuc a sumei de 2870355 lei cu titlu de compensaţie. Însă contrar argumentelor abordate în susţinerea concluziei şi reliefate în partea motivată a deciziei recurate, instanţa de apel pronunţă dispozitivul în următoarea formulă: admite parţial acţiunea, casează hotărîrea primei instanţei şi emite o nouă hotărîre prin care admite capătul de cerere cu privire la încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău şi din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Pilipciuc a sumei de 2870355 lei cu titlu de compensaţie, în rest respinge acţiunea.

Astfel, deşi motivează în actul de dispoziţie adoptat, necesitatea admiterii cerinţelor cu privire la constatarea faptului calităţii de moştenitor a Tatianei Pilipciuc în privinţa defuncţilor Grosu Mihail şi Grosu Maria şi stabilirea faptului naţionalizării imobilului din str. Mihai Eminescu 7, mun. Chişinău, instanţa de apel, în mod inexplicabil, în partea dispozitivă pronunţă soluţia de respingere a capetelor de cerere menţionate, generînd o stare de confuzie în percepţia participanţilor la proces a soluţiei adoptate.

Viabilitatea deciziei recurate nu rezistă criticilor îndreptate în privinţa legalităţii şi temeiniciei constatate de instanţa de recurs, iar caracterul contradictoriu al acesteia se accentuează în momentul în care se remarcă faptul că, soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la încasarea în beneficiul intimatei a sumei de 2870355 lei din contul recurenţilor, era condiţionată de admiterea cerinţelor cu privire la constatarea faptului calităţii de moştenitor al Tatianei Pilipciuc în privinţa defuncţilor Grosu Mihail şi Grosu Maria precum şi în urma stabilirii faptului naţionalizării imobilului în litigiu cu indicarea expresă a celor constatate în dispozitivul deciziei.

Altfel spus, concluzia încasării compensaţiei pentru bunul imobiliar naţionalizat este fundamentată şi indisolubil legată de constatarea circumstanţelor menţionate supra şi putea fi dispusă doar în contextul întrunirii cumulative a celorlalte condiţii precum: constatarea faptului naţionalizării bunului a cărui contraechivalent bănesc se solicită cît şi în urma stabilirii faptului de rudenie între Pilipciuc Tatiana pe de o parte şi Grosu 6 Mihail, Grosu Maria pe de altă parte în vederea stabilirii vocaţiei succesorale a primei. Prin respingerea capetelor de cerere nominalizate, încasarea sumei de bani cu titlu de compensaţie dispuse de instanţa de apel nu avea nici un temei legal şi faptic, iar emiterea unei hotărîri suplimentare potrivit art. 250 din Codul de procedură civilă, în asemenea circumstanţe devine inadmisibilă.

Suplimentar, instanţa de recurs consemnează şi deficienţa dispozitivului deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 la capitolul încasării sumei de 2870355 lei din contul Consiliului mun. Chişinău şi bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Tatianei Pilipciuc, fără a concretiza în ce mod recurenţii urmează să execute obligaţia de plată, reieşind din limitele obiectului acţiunii şi solicitările ultimei cuprinse în cererea de concretizare a pretenţiilor din 13 aprilie 2009 precum şi conform prevederilor art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

În conformitate cu art. 59 alin. (1) din Codul de procedură civilă, parte în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios Colegiul notează că, apelul este o cale de atac devolutivă de fapt şi de drept care conferă instanţei de judecată învestite cu soluţionarea apelului pe lîngă competenţa verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii atacate şi unele atribuţii de judecată ale primei instanţe.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că, instanţa de apel la adoptarea actului de dispoziţie recurat a omis să efectueze o analiză amplă a probelor anexate la materialele cauzei pentru constatarea circumstanţelor importante ale pricinii, determinarea obiectului probaţiunii precum şi pentru stabilirea corespunderii subiectului raportului material litigios cu subiectul juridic procesual care-şi revendică drepturile în cauza dată în vederea identificării autenticităţii reclamantului Pilipciuc Tatiana în procesul intentat. Instanţa de recurs reţine că, acţiunea a fost înaintată de Pilipciuc Tatiana care a susţinut calitatea sa de moştenitoare a averii succesorale lăsate de bunelul acesteia, Grosu Mihail, a cărui patrimoniu a fost naţionalizat, calitate care urma a fi constatată prin probe pertinente, concludente, utile şi nicidecum prin afirmaţii cu caracter declarativ.

Instanţa de apel urma să individualizeze şi să verifice calitatea de moştenitor a Tatianei Pilipciuc în vederea stabilirii vocaţiei succesorale, circumstanţă care nu a fost determinată cu certitudine de instanţa inferioară or, potrivit certificatului de moştenitor legal nr. 1540 din 01 iulie 1996 anexat la materialele pricinii rezidă că, Pilipciuc Tatiana Leonidovna este fiica Liudmilei Grosu, iar din datele reflectate în certificatul de naştere nr. 0229100 din 13.12.1999 a intimatei, se atestă faptul că, numele intimatei la naştere este Grosu Tatiana, la rubrica tatălui careva menţiuni lipsesc. Din moment ce în certificatul de moştenitor legal a Tatianei Pilipciuc nu sunt indicate datele de naştere a dînsei iar în certificatul de naştere lipsesc informaţii referitor la tatăl acesteia, în sarcina instanţelor inferioare pe categoria dată de litigii, efectuarea analizei identităţii celui care se prezumă a fi subiect al raportului material litigios era imperioasă.

Colegiul reţine că, la materialele cauzei lipsesc acte susceptibile să confirme faptul că, Grosu Tatiana şi Pilipciuc Tatiana Leonidovna reprezintă una şi aceeaşi persoană, 7 prin prezentarea eventuală a unui certificat de schimbare a numelui sau certificat de căsătorie. Ba mai mult ca atît, la materialele pricinii lipseşte actul de identitate a Tatianei Pilipciuc care eventual ar putea furniza informaţii cu privire la autenticitatea potenţialului moştenitor al averii succesorale şi înlăturarea tuturor dubiilor care planează în privinţa acesteia.

În conformitate cu art. 1500 alin. (1) din Codul civil, în cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt: a) de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea; b) de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea; c) de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea. În conformitate cu art. 1501 din Codul civil, moştenitorii de clasă posterioară sînt chemaţi la succesiune legală numai dacă lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă ori refuză succesiunea.

Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune. Instanţa de recurs notează că, la judecarea cererii unui moştenitor al persoanei supuse represiunilor politice despre restituirea averii ori achitarea compensaţiei pentru averea naţionalizată sau confiscată, instanţa judecătorească urma să verifice cercul moştenitorilor şi în caz de necesitate, să rezolve chestiunea introducerii în proces a tuturor moştenitorilor. Instanţa de apel la determinarea cercului de moştenitori ai averii succesorale lăsate de defuncţii Grosu Mihail şi Grosu Maria, a operat cu date incerte, întemeindu-şi concluzia doar în baza declaraţiilor intimatei şi presupunerilor reprezentantului acesteia, Alexandru Postică (Vol. I, f.d.

136-verso), stabilind în mod superficial faptul că, Pilipciuc Tatiana este unicul moştenitor al averii succesorale lăsate de Grosu Mihail şi Grosu Maria. Instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că, familia Grosu Mihail şi Grosu Maria mai aveau doi copii: Vladimir şi Lidia Erhan în privinţa cărora, în cuprinsul deciziei, la capitolul stabilirii cercului de moştenitori nu se face nicio menţiune, iar careva date despre soarta acestora la materialele cauzei nu există. Urmare a celor menţionate, instanţa de recurs ajunge la concluzia că, instanţa de apel nu a constatat şi determinat cu certitudine circumstanţele importante ale pricinii, nu a verificat minuţios temeinicia acţiunii şi legalitatea raporturilor juridice care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Dat fiind faptul că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural la soluţionarea pricinii precum şi a emis o decizie a cărei motivare contravine dispozitivului acesteia, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată. 8 La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admit recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi reprezentantul Consiliului mun.

Chişinău, Viorica Cobzarenco. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pilipciuc Tatiana împotriva Guvernului Republicii Moldova reprezentat de Ministerul Finanţelor, Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni “S.G.S. Moldova” cu privire la constatarea raportului de rudenie, stabilirea faptului naţionalizării proprietăţii ca urmare a represiunii politice şi recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ion Guzun 9