2ra-575/15 — Anularea ordinului de repartiţie şi evacuare fără acordare altui spaţiu locativ

prima instanță: N. Şova, dosarul nr. 2ra-575/15 instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă, ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Semnal”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Semnal” împotriva Liliei Vengher, Vengher Tatiana, Vengher Dumitru şi Griţiuc Olga cu privire la declararea nulității ordinului de repartiție nr. 479 din 16 aprilie 1996 și evacuarea din imobil fără acordarea altui spațiului locativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societate pe Acțiuni „Semnal” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 25 martie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și tardivă, c o n s t a t ă: La 28 octombrie 2013, SA „Semnal” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Vengher, Vengher Tatiana, Vengher Dumitru și Griţiuc Olga cu privire la declararea nulității ordinului de repartiție nr. 479 din 16 aprilie 1996 și evacuarea din imobil fără acordarea altui spațiului locativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 mai 1995, în favoarea societății a fost evacuat Semionov Mihail din imobilul situat în mun. Chișinău, str. Praga 51, fiind achitată din contul întreprinderii compensația de mijloace financiare și fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin decizia Primăriei municipiului Chișinău nr.5/15 din 14 martie 1996, imobilului menționat a fost atribuită calitatea de locuință de serviciu pentru utilizare de către lucrătorii SA „Semnal” numai în baza ordinelor de repartiție. Astfel, invocă că prin ordinul nr. 479, comitetul sindical i-a repartizat lui Vengher Victor și familiei acestuia Vengher Lilia Vengher Tatiana şi Griţiuc Olga imobilul situat în mun. Chișinău, str. Praga 51, în calitate de locuință de serviciu. Susține că ulterior, bunul imobil situat în mun. Chișinău din str. Praga 51, a fost ilegal înstrăinat de către pârâți și înregistrat după aceștia cu titlu de proprietate, or, conform prevederilor art. 105 din Codul cu privire la locuințe, locuințele de serviciu sunt destinate pentru domicilierea cetățenilor, care în legătură cu caracterul relațiilor lor de muncă trebuie să trăiască la locul de lucru sau în apropierea lui.

Cu referire la prevederile art. 109 din Codul cu privire la locuințe, care reglementează evacuarea din locuințele de serviciu, consideră că pârâții urmează a fi evacuați din imobilul situat în mun. Chișinău, str. Praga 51, fără a fi acordat alt spațiu locativ. Solicită anularea ordinului de repartiție nr. 479 și evacuarea Liliei Vengher, Vengher Tatiana, Vengher Dumitru și Griţiuc Olga din imobilul situat în mun. Chișinău, str. Praga 51, fără acordarea altui spațiu locativ. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 martie 2014, acțiunea fost respinsă ca fiind neîntemeiată și tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SA „Semnal” și menținută hotărârea primei instanțe.

În susţinerea concluziei care a format convingere de a respinge acţiunea, instanțele judecătoreşti au invocat prevederile art. 51 al Codului cu privire la locațiune din 03 iunie 1983, care indică că ordinul de repartiție poate fi declarat nevalabil în decurs de trei ani din ziua eliberării lui. O cerință în acest sens poate fi formulată și după ce au trecut trei ani din ziua eliberării ordinului de repartiție, dacă ordinul a fost eliberat în urma unor acțiuni ilegale ale persoanelor care l-au primit. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanțele de judecată au reținut că în prezent s-au stins efectele juridice ale ordinului nr. 479 din 16 aprilie 1996, eliberat de către SA „Semnal”, prin care s-a repartizat lui Vengher Victor și familiei acestuia imobilul situat în mun.

Chișinău, str. Praga, 51, în calitate de locuință de serviciu, or, posesia și folosința Liliei Vengher, Vengher Tatiana, Vengher Dumitru și Griţiuc Olga asupra bunului imobil litigios este întemeiată pe dreptul lor de proprietate care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 18 octombrie 2005. La 14 ianuarie 2015, SA „Semnal” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a apreciat arbitrar probele care au fost anexate la materialele pricinii, iar probele care au fost puse la baza hotărârii sunt în mod vădit insuficiente, fapt ce constituie drept temei de declarare a recursului prevăzute și în pct. 26 al Hotărârii Explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013, privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs. Menționează că instanța de apel nu a ţinut cont de faptul că la materialele pricinii lipseşte vre-o probă care ar confirma că Vengher Victor este angajat al societății, cît şi ordinul 91 din 28 martie 1996, prin care s-a făcut referire în ordinul de repartiție nr. 479, și lipsa listei persoanelor care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de trai.

La fel, indică că la materialele pricinii nu a fost anexat ordinul contestat în original, iar copia prezentată este rău vizibilă, ceea ce duce la insuficiența probelor care au stat la baza pronunțării deciziei.

Apreciază drept greşită şi constatarea instanţei de apel cu referire la faptul că societatea nu a cerut efectuarea unei expertize referitor la demonstrarea autenticității/falsități semnăturii de pe ordinul de repartiție, deoarece, conform prevederilor art. 9 CPC, anume instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, respectiv, în cazul în care mai erau necesare careva probe la dosar, instanța urma să înștiințeze părțile despre prezentarea și altor probe care să le întărească pretențiile, astfel, rezultă că în speță, instanța de apel a avut un rol pasiv, iar cele expuse de către instanța de apel în sensul că părțile nu au cerut efectuarea expertizei, atestă o apreciere arbitrară, în cazul în care instanța considera această expertiză ca necesară.

Invocă ca eronată şi constatarea instanţelor de judecată cu referire la faptul că acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, deoarece, societatea a depus cererea de chemare în judecată imediat când a aflat despre încălcarea drepturilor sale legitime, iar vreo dovadă concludentă și pertinentă ce ar demonstra contrariul nu există. La fel, consideră că instanțele inferioare eronat au respins acțiunea ca fiind neîntemeiată și ca depusă tardiv, deoarece, acești termeni nu pot fi utilizați concomitent, or, sensul tardivități constă în faptul că a fost trecut peste un termen, sau a fost depus cu întârziere, iar în acest sens, instanța de judecată nici nu se expune asupra fondul cauzei, iar noțiunea de neîntemeiat constă în faptul că nu este bine argumentat, justificat și fără temei, iar în cazul dat instanța cercetează fondul cauzei pentru a se expune.

La 16 februarie 2015, Vegher Lilia, reprezentată de avocatul Alexandru Prisac, a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică intimata că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 22 octombrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în coraport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative. La 24 martie 015, SA „Sremnal” a depus un recurs suplimentar, în motivarea căruia a invocat că instanţele au respins acţiunea ca depusă tardiv, fără aţine cont de faptul că părţile nu au invocat tardivitatea acţiunii, or, în sensul art. 271, acţiunea privind încălcarea dreptului pretins se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Semnal” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Semnal” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Semnal” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Semnal” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat