2ra-543/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-543/15 prima instanţă: A. Negru instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, Al. Şpac ÎNCHEIERE 19 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu Gheorghe împotriva societăţii comerciale „Asoio” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Jechiu Leonid, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care apelul declarat de societatea comercială „Asoio” societate cu răspundere limitată a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 08 septembrie 2014, c o n s t a t ă: La data de 14 mai 2014, Străisteanu Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Asoio” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Jechiu Leonid, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 24.01.2014, ora 12:00, deplasându-se pe str.Puşkin colţ str.Mitropolit Varlaam a fost tamponat de automobilul de model „Mercedes Benz" cu numărul de înmatriculare CQU 963, vinovat de săvârşirea accidentului fiind recunoscut Jechiu Leonid, angajat al S.R.L „Asoio”. Susţine reclamantul că în urma accidentului i-a fost deteriorat automobilul de model „Rover 45", cauzându-i un prejudiciu material în mărime de 7328 lei, ce urmează a fi reparat de către S.R.L „Asoio", întrucât compania de asigurare a refuzat să repare prejudiciul moral şi material suportat în perioada reparaţiei automobilului. Cere Străisteanu Gheorghe, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului, suma de 7328 lei, cu titlu de prejudiciu material; suma de 5000 1 lei, cu titlu de prejudiciu moral, precum şi suma de 370 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 08 septembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a prejudiciului material în sumă de 1199,59 lei, inclusiv 360 lei pentru utilizarea automobilului la data de 24.01.2014, 27.01.2014, 28.01.2014 şi 18.02.2014, 799,59 lei pentru achitarea combustibilului şi 40 lei, cheltuieli suportate în vederea efectuării expertizei medicale la IMSP DR Narcologie; precum şi a taxei de stat în mărime de 150 lei. La data de 06 octombrie 2014, SC „Asoio” SRL a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă în partea sumelor de 799 lei şi 360 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, apelul declarat de SC „Asoio” SRL, a fost admis şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 08 septembrie 2014 în partea sumelor de 799 lei şi 360 lei, cu respingerea cerinţelor în această parte . La data de 26 ianuarie 2015, Străisteanu Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; precum şi a interpretat în mod eronat legea.

Susţine recurentul că, în calitate de reclamant, în temeiul art. 118 alin. (1) CPC, a prezentat instanţei de judecată toate probele necesare, care demonstrează cu lux de amănunte suportarea prejudiciului material, pe cînd intimatul, SC „Asoio” SRL, nici în prima instanţa, nici în instanţa de apel, nu a adus probe care să combată probele prezentate de Străisteanu Gheorghe, precum şi nu a demonstrat lipsa deplasărilor anume la data indicată în documentele prezentate, sau să indice faptul că sumele achitate pentru efectuarea deplasărilor au fost mai mici. Susţine recurentul, că prima instanţă corect a aplicat prevederile art. art. 118, 130, 240, 239 CPC, art. art. 14, 610, 1398, 1410 din Codul Civil, art. art. 1, 14, 16 al Legii nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, şi a admis parţial acţiunea.

Şi viceversa, Curtea de Apel Chişinău a ignorat intenţionat toate probele, toate prevederile legislaţiei în vigoare, inclusiv, hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 07 iulie 2008, Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti, hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 06 din 11 noiembrie 2013, Privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, precum şi hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 07 iulie 2008, Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii si încheierii judecătoreşti. La data de 18 martie 2015, SC „Asoio” SRL a depus referinţă la recursul 2 declarat de Străisteanu Gheorghe, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinînd cererea de recurs declarată de Străisteanu Gheorghe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către 3 instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4