2ra-302/15 — Anularea ordinelor, restabilirea la lucru etc.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-302/15 prima instanță: Judecătoria Bălți (judecător V.Caisîn) instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători: G.Polivenco, I.Talpă, A.Garbuz) DECIZIE 18 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând recursul declarat de Rectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Popa Gheorghe, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ştefîrța Adelina împotriva Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălţi privind anularea ordinelor de angajare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă, încasarea sumei suplimentare pentru întârzierea şi achitarea salariului, încasarea coeficientului de inflație, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de asistență juridică, încasarea cheltuielilor pentru serviciile de transport, încasarea cheltuielilor legate de obținerea informației cu privire la coeficientul de inflație de la Biroul de Statistică, încasarea cheltuielilor pentru obținerea informației de la Camera Înregistrării şi a cheltuielilor pentru traduceri, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 18 septembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 aprilie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 21.06.2010,

reclamantul Ştefîrţa Adelina s-a adresat în judecată împotriva pârâtului, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Universitate), solicitând anularea ordinelor, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, obligarea publicării dezmințirii şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în anul 1995 a început să activeze în cadrul Universității. În anul 1996 a demisionat pentru a continua studiile în domeniu şi a obține gradul științific de doctor în pedagogie. Însă, în anul 1999 a revenit la Universitate pentru a se angaja în câmpul muncii. A susținut, că prin ordinul nr.05-03 din 06.01.1999 a fost angajată în calitate de lector-asistent la Catedra Teorie şi Dirijat a Universității pe un termen nedeterminat, iar la 28.11.2000, pârâtul a emis ordinul nr.05-455 prin care reclamantul a fost considerat ales prin concurs pentru suplinirea posturilor vacante pe un termen de 5 ani.

Consideră că acest ordin a fost emis cu încălcarea legislației muncii care la acel moment nu permitea stabilirea arbitrară a unui termen de angajare în câmpul muncii dacă persoana a fost angajata inițial pe un termen nedeterminat. La 21.12.2004, pârâtul a emis ordinul nr.05-618 prin care reclamantul a fost considerat ales prin concurs pentru suplinirea postului vacant de conferențiar universitar pe un termen de 5 ani, începând cu 15.12.2004, iar la 30.11.2009 a emis ordinul nr.05-569 prin care a fost eliberat din funcţia deținută, începând cu 14.12.2009, conform art.82 lit.f) Codul Muncii. A menţionat, că în anul 1995 a devenit membru al organului sindical al Universității şi a achitat regulat cotizația de membru.

Pentru că a fost ilegal eliberat din funcţie, s-a adresat organului sindical, dar a obținut răspuns negativ.

Consideră că odată cu eliberarea sa din funcţie, pârâtul a admis încălcări ale legislației muncii, și anume: nu i-a fost achitat salariul pentru perioada 14.12.2009- 10.02.2010, inclusiv premiile sezoniere și buletinul medical pentru perioada 05.03.2010-23.03.2010; nu a fost efectuată compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariilor în corespundere cu rata inflației, începând cu 14.12.2009 până la data restabilirii în funcţia de bază la Catedră; nu i-au fost achitate plățile în sumă de 0,1% pentru fiecare zi, începând cu 14.12.2009 până la data restabilirii în funcţia de bază din cauza atitudinii neglijente şi a mai multor erori de contabilitate comise; nu a fost salarizată pentru munca efectuată ca metodist- coordonator pe 0,5 salariu din anul 2007; nu i-a fost recalculată plata pentru vechime în muncă conform Hotărârii Guvernului nr.801 din 20.06.2007 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării suportului pentru vechimea în muncă personalului din unitățile bugetare, salarizat în baza Rețelei tarifare unice, cu compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a acestor sporuri în corespundere cu rata inflației şi 0,1% pentru fiecare zi de reținere.

A susținut, că prin acţiunile ilegale ale pârâtului i-a fost cauzată o pagubă morală ce se exprimă prin suferințe sufletești considerabile. A mai relatat, că fiind conferențiar universitar a fost inclusă pe lista angajaților care necesitau spațiu locativ, însă odată cu eliberarea din funcţie nu a mai beneficiat de aceste facilități. Totodată, a fost pusă în imposibilitatea de a achita cotizația de membru în ISME (International Society for Music Education), cu sediul central în Australia și respectiv imposibilitatea de a participa la conferința anuală de specialitate a acestei instituții, precum şi la alte activități profesionale.

Astfel, a solicitat anularea ordinelor emise de pârât, nr.05-455 din 28.11.2000, nr.05-618 din 21.12.2004 şi nr.05-569 din 30.11.2009, restabilirea în funcţia de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat, Facultatea Muzică şi Pedagogie Muzicală a Universității, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru în mărime de 125443,72 lei, repararea prejudiciului material de 3420 lei și moral 1000000 lei, obligarea pârâtului de a publica în ziarul republican de specialitate „Făclia” faptul restabilirii sale la serviciu, cu scuzele şi dezmințirile de rigoare. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30.09.2010 acţiunea a fost respinsă (vol.I, f.d.95). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09.03.2011 a fost respins apelul declarat de către Ştefîrţa Adelina şi menținută hotărârea primei instanțe (vol.I, f.d.181-187).

2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13.07.2011 a fost admis recursul declarat de către Ştefîrţa Adelina, casate hotărârile instanțelor judecătorești inferioare, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanțăla Judecătoria Bălţi din motivul încălcării normelor de competență jurisdicțională (vol.I, f.d.203-207). La 02.09.2011, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând restabilirea în funcţia de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat a Universității, încasarea salariului pentru absența de la locul de muncă în mărime de 106473,87 lei, încasarea prejudiciului material 7090,60 lei și moral 1000000 lei (vol.I, f.d.214-218).

La 16.11.2011, reclamantul a depus cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă în mărime de 112349,47 lei, încasarea prejudiciului material 7292,40 lei și moral 1000000 lei, a renunțat la capătul de cerere privind restabilirea în funcţie, anularea ordinelor, publicarea dezmințirii pentru concediere şi aducerea scuzelor în ziarul „Făclia” (vol.I, f.d.229-230). Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 16.11.2011 a fost admisă renunțarea reclamantului la capetele de cerere privind: restabilirea în funcţia de bază de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat a Universității, anularea ordinului nr.05-455 din 28.11.2000, nr.05-618 din 21.12.2004 şi nr.05-569 din 30.11.2009 emise de Universitate, publicarea dezmințirii pentru faptul concedierii şi aducerea scuzelor în ziarul „Făclia” şi procesul în partea dată a fost încetat (vol.I, f.d.237-239).

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22.12.2011 a fost admis recursul declarat de către Ştefîrţa Adelin, casată încheierea Judecătoriei Bălţi din 16.11.2011 și restituirea pricinii la examinare în fond (vol.I, f.f.261-263). Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 01.03.2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către Ştefîrţa Adelina (vol.II, f.d.58-65). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12.06.2012 a fost admis apelul declarat de către Ştefîrţa Adelina, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 01.03.2012 și restituită pricina la rejudecare în primă instanţă (vol.II f.d.100-102).

La 28.02.2013, reclamantul a depus cerere de concretizare prin care a solicitat anularea ordinelor Universității nr.05-455 din 28.11.2000, nr.05-618 din 21.12.2004 și nr.05-569 din 30.11.2009, restabilirea în funcţia de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat a Universității, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă în mărime de 479574,91 lei, încasarea prejudiciului material în mărime de 13216,30 lei și moral 1000000 lei, obligarea Universității să publice dezmințire privind concedierea și aducerea scuzelor (vol.II, f.d.147-149). Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 24.04.2013 acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat ca ilegal ordinul nr.05-569 din 30.11.2009 şi ordinal suplimentar nr.05-60 din 10.02.2010, adoptate de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, în partea eliberării lui Ştefîrţa Adelina din funcţia de conferențiar universitar.

În rest, ordinul nr.05-569 din 30.11.2009 adoptat de Universitate s-a menținut fără modificări. S-a restabilit Ştefîrţa Adelina în funcţia de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat, Facultatea Muzică şi Pedagogie muzicală a Universității, începând cu data de 10.02.2010. S-a încasat din contul Universității în beneficiul lui Ştefîrţa Adelina salariul pentru lipsa forțată de la locul de muncă în mărime de 79476,91 lei, suma cu titlu de compensare prin indexare la nivelul inflației a pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 16494,70 lei, prejudiciul moral 10000 lei, cheltuielile 3 legate de asistența juridică 3000 lei, cheltuielile de transport 2470,20 lei, cheltuielile legate de obținerea certificatului privind inflația 109,60 lei, cheltuielile legate pentru dobândirea certificatului din Camera de înregistrări 91 lei, cheltuielile legate de traduceri 290 lei, iar în total suma în mărime de 111932,41 lei.

S-au respins ca fiind înaintate tardiv pretențiile privind anularea ordinelor nr.05- 455 din 28.11.2000 și nr.05-618 din 21.12.2004 emise de Universitate. În rest, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantului Ştefîrţa Adelina înaintate împotriva Universității privind obligarea publicării dezmințirii pentru faptul concedierii şi aducerea scuzelor în ziarul republican „Făclia”, încasarea sumei suplimentare pentru întârziere de achitare a salariului, încasarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică. S-a încasat din contul Universității în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3357,97 lei (vol.II, f.d.213,221-234). Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 18.09.2014 a fost respins apelul declarat de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 24.04.2013 (vol.III, f.d.74-77).

Invocând ilegalitatea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, Rectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Popa Gheorghe, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC și consideră că instanțele judecătorești inferioare au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios, pronunțând hotărâri neîntemeiate și ilegale. Recurentul consideră că atât prima instanţă, cât și instanţa de apel, au interpretat eronat art.65 alin.(1) Codul Muncii, care prevede că obiectul de referință la examinarea litigiilor de muncă este contractul individual de muncă, dar nu ordinul alegerii prin concurs.

Recurentul a menționat că decizia instanței de apel nu cuprinde motivarea argumentată a dovezilor invocate de Administraţia Universității, limitându-se la o apreciere superficială a situației și ocolind normele de drept aplicabile pricinii și circumstanțele speței. Astfel, recurentul a relevat că la argumentul invocat de Administraţia Universității că impedimentul principal şi unic la semnarea contractului individual de muncă a servit poziția intimatului Ştefîrţa Adelina de a refuza semnarea contractului, instanțele judecătorești inferioare nu s-au expus, cu toate că acest moment este esențial în prezentul litigiu de muncă.

A mai relevat, că instanțele judecătorești inferioare au ignorat art.55 lit.g), art.297 alin.(1) Codul Muncii și Hotărârea Plenului CSJ nr.11 din 03.10.2005 „Cu privire la aplicarea legislației ce reglementează obligația uneia dintre părțile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul celeilalte părți” și că urmau să aprecieze şi să aplice corect legea ținând cont de faptul că nimeni nu poate fi obligat să muncească. Intimatul Ştefîrţa Adelina a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPCși din aceste considerente a solicitat menținerea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare.

4 Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de admis recursul, a casa integral hotărârile în partea în care acțiunea a fost admisă și a emite o nouă hotărâre de respingere a acțiunii în această parte din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Potrivit art.434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Prin prisma acestei norme instanța de recurs constată că cererea de recurs este depusă în termen legal, deoarece împotriva deciziei instanței de apel din 18.09.2014 a fost declarat recurs la 12.11.2014. Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la durata contractului individual de muncă, contractul individual de muncă pe durată determinată, încheierea contractului individual de muncă cu cadrele științifice şi didactice din instituțiile de învățământ superior, ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior universitar și încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților.

Aceste aspecte sunt reglementate în Codul Muncii și Regulamentul cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior universitar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1265 din 16.11.2004, abrogat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21.09.2010, aplicabil prezentei cauze, deoarece circumstanțele prezentei cauze au avut loc în perioada de valabilitate a acestui act normativ. Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare revine instanței de recurs din prisma problemelor de drept identificate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează. În corespundere cu dispozițiile art.54 Codul Muncii „(1) Contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată.

(2) Contractul individual de muncă poate fi încheiat şi pe o durată determinată, ce nu depăşeşte 5 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul cod. (3) Dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată”. Potrivit art.55, lit.g) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform art.54 alin.(2), cu colaboratorii științifici din instituțiile de cercetare-dezvoltare, cu cadrele didactice şi rectorii instituțiilor de învățământ superior, în baza rezultatelor concursului desfășurat în conformitate cu legislația în vigoare. Conform art.82 lit.f) Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată.

Potrivit art.56 alin.(1) Codul Muncii „Contractul individual de muncă se încheie în baza negocierilor dintre salariat şi angajator. Încheierea contractului individual de muncă poate fi precedată de circumstanțe specifice (susţinerea unui concurs, alegerea în funcţie etc.)”. Conform art.297 alin.(1) Codul Muncii „Ocuparea tuturor funcțiilor științifice şi didactice în instituțiile de învăţămînt superior se efectuează în temeiul unui contract 5 individual de muncă pe durată determinată, încheiat conform rezultatelor concursului. Regulamentul privind modul de ocupare a funcțiilor nominalizate se aprobă de Guvern”. Potrivit Regulamentului cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior universitar, indicat mai sus și aplicabil în speță, la pct.3 era prevăzut că „Posturile didactice (cu excepția asistentului universitar) o dată la 5 ani se declară vacante şi se ocupă prin concurs.

Concursul este valabil numai pentru instituția de învăţămînt superior universitar respectivă”. Potrivit pct.24 din același Regulament era stabilit că „Persoana care a susținut concursul este angajată în postul respectiv în baza contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 ani”. Fiind investită cu judecarea prezentei cauze, instanțele judecătorești inferioare au ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii. Reieșind din natura juridică a problemelor și normelor de drept aplicabile pricinii, reiterate de instanța de recurs, raportate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârile instanțelor judecătorești inferioare sunt neîntemeiate și ilegale în partea în care acțiunea a fost admisă.

Instanța de recurs a ajuns la această concluzie, urmare încălcării și aplicării eronate a normelor de drept material de către instanțele judecătorești inferioare și ținând cont de faptul că recurentul, Administraţia Universității, nu a creat impedimente la oficializarea relațiilor de muncă cu intimatul Ştefîrţa Adelina. Or, instanța de recurs constată că însăși intimatul şi-a exprimat dezacordul de a semna contractul individual de muncă, ceea ce rezultă din circumstanțele cauzei și probele anexate la dosar, după cum urmează. Prin ordinul nr.05-569 din 30.11.2009 (vol.I, f.d.12,13), în temeiul art.82, lit.f) Codul Muncii, Administraţia Universității a preavizat pe salariatul Ştefârţa Adelina despre încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată nr.05-618 din 21.12.2004 ca urmare a expirării termenului (vol.I, f.d.11).

Salariatul Ştefârţa Adelina a refuzat să facă cunoștință contra semnătură cu ordinul respectiv, iar angajatorul a consemnat această situație în procesul-verbal nr.2/2009 prin care se confirmă luarea l-a cunoștință și refuzul de a semna ordinul în cauză (vol.I, f.d.14). La 21.10.2009, Ştefârţa Adelina a depus cerere de participare la concurs pentru suplinirea postului vacant de conferențiar universitar la Catedra de Teorie şi Dirijat din cadrul Universității, (vol.I, f.d.37). În urma concursului susținut, în temeiul procesului-verbal nr.8 al ședinței Senatului din 16.12.2009 şi ordinului nr.05-610 din 24.12.2009, intimatul a fost ales în funcţia de conferențiar universitar la Catedra de Teorie şi Dirijat a Universității pe un termen determinat de 5 ani, începând cu 16.12.2009 (vol.I, f.d.41).

După alegerea prin concurs, Administraţia Universității i-a propus intimatului să încheie contract individual de muncă, ca dovadă servind procesul-verbal nr.3 din 28.01.2010 al ședinței Biroului Senatului Universității, prin care s-a hotărât ca intimatul să facă cunoștință cu conținutul contractului individual de muncă timp de 2 zile și să aducă la cunoștință decizia pe care o va lua în acest sens (vol.I, f.d.42,43). Însă, contrar acestei inițiative din partea angajatorului, Ştefârţa Adelina a refuzat să încheie contract individual de muncă, deoarece nu a fost de acord în privința termenului determinat de 5 ani, invocând precum că contractul ar trebui să fie 6 încheiat în viziunea sa pe un termen nedeterminat, fiind interzisă stabilirea arbitrară a unui termen de angajare în câmpul muncii, argument pe care l-a invocat și în cererea de chemare în judecată.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că intimatul a avut inițiativa să participe benevol la concursul organizat de angajator, a cunoscut procedura de participare şi de suplinire a postului vacant declarat prin concurs, respectiv a acceptat condițiile şi efectele concursului, inclusiv eventualitatea alegerii candidatului în funcție pe un termen determinat de 5 ani în urma susținerii reușite a concursului. Dovadă, în acest sens, este și faptul că intimatul a semnat anterior ordinul de angajare nr.05-455 din 28.11.2000 şi ordinul nr 05-618 din 21.12.2004, în conținutul cărora la fel a fost indicat expres că angajarea se efectuează pe durată determinată de 5 ani (vol.I, f.d.10,11).

Astfel, deși Ştefârţa Adelina a fost aleasă în funcţia de lector superior la Catedra de Teorie şi Dirijat a Universității pe un termen de 5 ani, în baza concursului organizat de Administraţia Universității în anul 2009, intimatul nu a dorit din proprie inițiativă să încheie contract individual de muncă în acest sens. În privința concursului, instanța de recurs constată că a fost organizat în corespundere cu legislația în vigoare la acea dată și anume Regulamentul cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior universitar și Codul Muncii, a căror dispoziții normative prevedeau termenul determinat al contractului individual de muncă pe o durată de 5 ani, conform pct.24 din Regulament și art.297 din Codul Muncii, norme de drept material aplicabile pricinii.

În aceste circumstanțe, când în urma susținerii concursului pentru ocuparea funcțiilor științifice şi de conducere intimatul a renunțat să încheie contract de muncă conform legislației, neoficializarea relațiilor de muncă a condus la încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților între angajator și salariatul în cauză, conform art.82 lit.f) Codul Muncii. Astfel, instanța de recurs constată că în ordinul nr.05-569 din 30.11.2009, emis de Administrația Universității au fost cuprinși mai mulți salariați cărora le-a expirat termenul contractului individual de muncă, printre care se înscrie și intimatul Ştefîrţa Adelina, a cărui contract pe termen determinat nr.05-618 din 21.12.2004, era expirat (vol.I, f.d.11).

În acest context, instanța de recurs consideră că este legal ordinul nr.05-569 din 30.11.2009 în privința salariatuluiŞtefîrţa Adelina pentru că a fost emis de recurent în corespundere cu normele de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios, nefiind un ordin de concediere a salariaților, dar un ordin de încetare a contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților și anume ca urmare a expirării termenului contractului ce a fost încheiat pe durată determinată de 5 ani.

Însă, cu toate că Administrația Universității a admis pe salariatul Ştefîrţa Adelina la muncă prin ordinul 05-610 din 24.12.2009, în baza concursului pe care l-a susținut (vol.I, f.d.41), intimatul a refuzat să încheie ulterior cu angajatorul contractul individual de muncă pe termen determinat, ceea ce contravine pct.24 din Regulamentul cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior universitar, în vigoare la acel moment, și art.297 Codul Muncii. Totodată, instanța de recurs constată că prin acest ordin 05-610 din 24.12.2009, se confirmă doar că intimatul Ştefîrţa Adelina se consideră aleasă prin concurs pentru 7 suplinirea postului vacant de conferențiar universitar pe un termen de 5 ani începând cu 16.12.2009, nefiind indicat că intimatul este angajat ca atare la Universitate.

Or, conform art.58 alin.(2) Codul Muncii „Contractul individul de muncă își produce efectele din ziua semnării, dacă contractul nu prevede altfel”. Totodată, instanța de recurs menționează că nu sunt aplicabile, în speță, dispozițiile Codului Muncii în ceea ce privește forma și începutul contractului individual de muncă cuprinse la art.58 alin.(3), deoarece în cazul cadrelor didactice, precum este intimatul Ştefîrţa Adelina, se aplică Capitolul XI din Codul Muncii și anume reglementări privind munca salariaților din învățământ și din organizațiile din sfera științei și inovării.

Astfel, instanța de recurs consideră eronată interpretarea instanțelor judecătorești inferioare, în prezentul litigiu de muncă, referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Codului Muncii cu privire la durata contractului de muncă pe termen determinat sau nedeterminat și anume precum că admiterea în funcție fără perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă atrage încheierea acestuia pe o durată nedeterminată, reglementare cuprinsă la art.58 alin.(3), și precum că este o situație specială în care nu se aplică art.297 alin.(1) Codul Muncii, concluzii cuprinse la pct.4.6 și 4.7 din hotărârea primei instanțe pronunțată la 24.04.2013.

Instanța de recurs la fel apreciază critic concluzia instanțelor judecătorești inferioare precum că ar fi ilegal ordinul nr.05-60 din 10.02.2010 emis de recurent în privința intimatului, deoarece constată că este un ordin suplimentar prin care contabilitatea Universității a calculat și a achitat intimatului Ştefîrţa Adelina plăți salariale. Ilegalitatea ordinului nr.05-60 din 10.02.2010 era posibil de invocat în eventualitatea dezacordului cu sumele de plăți incluse și nu cu încetarea relațiilor de muncă ce formează obiectul prezentului litigiu. Or, din materialele dosarului nu rezultă că intimatul și-ar fi exprimat dezacordul cu sumele de plăți salariale care i-au fost achitate prin ordinul nr.05-60 din 10.02.2010 emis de recurent.

Ca urmare, instanța de recurs consideră neîntemeiată anularea ordinului nr.05-60 din 10.02.2010 dispusă de instanțele judecătorești inferioare pe acest capăt de pretenție. În contextul celor constatate și elucidate, instanța de recurs ajunge la concluzia că prezentul recurs se conformează prevederilor art.432 CPC, iar instanțele judecătorești inferioare au interpretat eronat dispozițiile normelor de drept material aplicabile pricinii. Instanța de recurs constată că motivul încetării contractului individual de muncă în prezentul litigiu este întemeiat, deoarece a survenit din cauza refuzului exprimat de către Ştefârţa Adelina de a oficializa relațiile de muncă pe termen determinat cu Universitatea, după ce a susținut concursul pentru ocuparea funcțiilor științifice şi de conducere și nefiindu-i create obstacole în exercitarea dreptului la muncă.

Or, la caz, nu poate fi imputat angajatorului încălcarea dreptului la muncă a salariatului în condițiile în care Administraţia Universității i-a propus intimatului, după susținerea concursului, semnarea contractului individual de muncă. Instanțele judecătorești inferioare nu au luat în considerare că posibilitatea de a munci este un drept și nu o obligație, iar intimatul nu a fost obligat să muncească, dar a refuzat din proprie inițiativă să beneficieze de acest drept, invocând dezacordul cu privire la termenul determinat de 5 ani al contractului individual de muncă stabilit de legislație. 8 Ținând cont de materialele dosarului, raportate la cadrul normativ reiterat, instanța de recurs consideră că la examinarea prezentei cauze instanțele judecătorești inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare argumentelor invocate de recurent și a motivelor care au stat la baza respingerii lor, pronunțând hotărâri judecătorești neîntemeiate și ilegale.

Astfel, instanța de recurs consideră că argumentele recurentului sunt întemeiate în baza normelor de drept material aplicabile pricinii și urmează a fi admise, iar acțiunea în partea în care a fost admisă de instanțele judecătorești inferioare urmează a fi respinsă. Având în vedere că circumstanțele pricinii au fost stabilite, că nu este necesară verificarea unor dovezi suplimentare, însă hotărârile pronunțate au fost adoptate cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre prin care se respinge acțiunea în partea în care a fost admisă.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.b) și alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Rectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Popa Gheorghe. Se casează decizia Curţii de Apel Bălți din 18 septembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 aprilie 2013, în partea în care acțiunea a fost admisă.

Se emite o nouă hotărâre în această parte prin care se respinge ca neîntemeiată acțiunea înaintată de către Ştefîrța Adelina privind anularea ordinelor nr.05-569 din 30 noiembrie 2009 și nr.05-60 din 10 februarie 2010 emise de Universitatea de Stat „Aleco Russo” din Bălţi, restabilirea lui Ştefîrţa Adelina în funcţia de conferențiar universitar la Catedra Teorie şi Dirijat, Facultatea Muzică şi Pedagogie Muzicală a Universitățiide Stat „Aleco Russo” din Bălţi, începând cu data de 10 februarie 2010, încasarea din contul Universității de Stat „Aleco Russo” din Bălţi în beneficiul lui Ştefîrţa Adelina salariul pentru lipsa forțată de la locul de muncă în mărime de 79476,91 lei (șaptezeci și nouă mii patru sute șaptezeci și șase lei, nouăzeci și unu bani), suma cu titlu de compensare prin indexare la nivelul inflației a pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 16494,70 lei (șaisprezece mii patru sute nouăzeci și patru lei, șaptezeci bani), prejudiciul moral 10000 (zece mii) lei, cheltuielile legate de asistența juridică 3000 (trei mii) lei, cheltuielile de transport 2470,20 lei (două mii patru sute șaptezeci lei și douăzeci bani), cheltuielile legate de obținerea certificatului privind inflația 109,60 lei (o sută nouă lei, șaizeci bani), cheltuielile legate pentru dobândirea certificatului din Camera de înregistrări 91 (nouăzeci și unu) lei,

cheltuielile legate de traduceri 290 (două sute nouăzeci) lei, iar în total suma în mărime de 111932,41 lei (o sută unsprezece mii nouă sute treizeci și doi lei, patruzeci și unu bani).

În rest, se menține decizia Curţii de Apel Bălți din 18 septembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 aprilie 2013 în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ştefîrța Adelina împotriva Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălţi privind anularea ordinelor de angajare, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă, încasarea sumei suplimentare pentru întârzierea 9 şi achitarea salariului, încasarea coeficientului de inflație, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de asistență juridică, încasarea cheltuielilor pentru serviciile de transport, încasarea cheltuielilor legate de obținerea informației cu privire la coeficientul de inflație de la Biroul de Statistică, încasarea cheltuielilor pentru obținerea informației de la Camera Înregistrării şi a cheltuielilor pentru traduceri.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Galina Stratulat 10