2ra-530/15 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A.Vrînceanu dosarul nr.2ra-530/15 instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dumbrăveanu Pavel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dumbrăveanu Pavel împotriva societăţii pe acţiuni ,,CET-Nord” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dumbrăveanu Pavel şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 12 mai 2014 Dumbrăveanu Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,CET-Nord” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a activat în cadrul societăţii în funcţie de grefier. Susţine că după 11 septembrie 2011, după atingerea vîrstei de pensionare, prin impunere de către administraţie, în fiecare an i-au fost prezentate pentru semnare contractele individuale de muncă pe un termen determinat. Astfel, refuzînd să semneze un nou contract pe o durată determinată, pîrîtul i-a prezentat ordinul nr. 217 din 16 noiembrie 2011, potrivit căruia a fost preavizat că va fi concediat în legătură cu reducerea numărului de personal din 16 ianuarie 2012. La 15 noiembrie 2011, comitetul sindical al întreprinderii a examinat eliberarea dînsului din funcţia deţinută în legătură cu reducerea statelor de personal şi a oferit acordul în acest sens.

1 Menţionează că aflîndu-se în această situaţie, prin impunere a semnat contractul individual de muncă nr. 63/12 din 02 noiembrie 2012 şi nr. 48/13 din 01 noiembrie 2013, evitînd concedierea forţată de la locul de muncă în mod unilateral de către administraţie. La 05 mai 2014 prin ordinul nr.19-C a fost eliberat din serviciu, în temeiul art.82 lit. f) Codul muncii, în legătură cu expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată. A mai indicat că pe parcursul a doi ani, după atingerea vîrstei de pensionare şi angajarea lui forțată în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă determinată a fost prejudiciat moral şi psihologic, estimînd dauna morală la 50 000 lei.

Consideră concedierea lui ilegală, deoarece contravine art. 68, pct. 1 din Codul muncii. Solicită reclamantul, anularea ordinului SA ,,CET-Nord” nr.19-C din 05 mai 2014 cu privire la concediere, restabilirea în funcţia deţinută la data concedierii lui, încasarea de la SA ,,CET-Nord” în beneficiul lui, a salariului pentru absenţa forţată la serviciu şi prejudiciului moral în mărimea de 50 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Dumbrăveanu Pavel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 20 ianuarie 2015, Dumbrăveanu Pavel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi anume art. art. 54 şi 55 ale Codului Muncii care prevăd posibilitatea încheierii contractului de muncă pe perioadă determinată numai cu persoane pensionate, conform legislaţiei în vigoare, pentru limita de vîrstă ori vechimea în muncă (sau care au obţinut dreptul la pensie pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă) şi nu sunt încadrate în cîmpul muncii în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar. Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că la momentul pensionării avea deja încheiat cu SA ,,CET-Nord” un contract de muncă pe un termen nedeterminat, fapt care nu se încadrează în prevederile normelor enunţate.

Suplimentar a indicat că, la materialele cauzei au fost anexate suficiente probe în vederea confirmării impunerii de a semna în diferite perioade acordurile adiționale, părţi componente ale contractului individual de muncă nr. 35 din 13 iunie 2005. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 13 ianuarie 2015 (f.d. 72), recepţionată de către Dumbrăveanu Pavel la 15 ianuarie 2015, astfel recursul se consideră declarat în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dumbrăveanu Pavel urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dumbrăveanu Pavel este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Dumbrăveanu Pavel în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dumbrăveanu Pavel, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dumbrăveanu Pavel, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4