- Dosarul nr.
- 2ra-380/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 12 martie 2015
- Părțile
- Manea Ilie vs SA Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca, intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-380/15 — Încasarea restanţei salariale şi a penalităţilor
prima instanță: Gh. Mîra, dosarul nr. 2ra-380/15 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Manea Ilie, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Manea Ilie împotriva Societății pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriş Soroca”, intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca cu privire la încasarea restanţelor salariale și a penalității, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriş Soroca”, casată hotărârea Judecătoriei Soroca din 03 aprilie 2014 în partea încasării penalității și emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a acţiunii , c o n s t a t ă: La 26 iulie 2013, Manea Ilie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” cu privire la încasarea restanţelor salariale şi a penalității.
În motivarea acţiunii a indicat că din anul 2005, a fost angajat în cadrul SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” în baza contractului individual de muncă, în funcție de ajutor de maistru, iar din anul 2006, dânsul a fost avansat în funcție, activând în calitate de maistru i-a fost achitat un salariu de 2 300 lei. Susține că la 09 martie 2009, SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca” a întocmit un nou contract, potrivit căruia i s-a stabilit un salariu lunar în mărime de 4 700 lei, după care, la 05 mai 2010, a fost întocmit un alt contract individual de muncă, prin care i-a fost stabilit un salariu de funcție tarifar în mărime de 4 700 lei.
Menționează că începând cu luna august 2010, administrația SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” contrar art. 68 și art. 141 din Codul muncii, a făcut modificări în contractul individual de muncă din 05 mai 2010, prin diminuarea salariului, modificări care au fost introduse la contractul menționat prin acordul adițional din 01 mai 2011, cu care dânsul însă, nu a fost de acord, cu toate acestea salariul îl primea conform contractului modificat. Afirmă că ulterior, s-a adresat către administrația SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” solicitând achitarea salariului restant pentru anul 2010, însă, cerințele sale au fost respinse, iar în rezultatul neachitării salariului s-au format restanțe la salariu și alte plăți în mărime de 29 598,80 lei.
Solicită încasarea de la SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” în beneficiul său salariul neachitat în mărime de 29 598, 80 lei și penalitatea în mărime de 23 163,37 lei. În cadrul examinării pricinii Manea Ilie și-a micșorat cuantumul pretențiilor, solicitând încasarea din contul SA „Cariera de Granit și Pietriş Soroca” în beneficiul său diferența salariului neachitat în sumă de 14 186,91 și penalitatea în sumă de 12 261,05 lei, iar în total suma de 26 447,96. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 03 februarie 2014, în proces a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca.
Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 03 aprilie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca” în beneficiul lui Manea Ilie diferența salariului neachitat în sumă de 6 317,53 lei, diferența îndemnizației de concediu neachitat în sumă de 497,64 lei, diferența concediului medical neachitat în sumă de 660,04 lei și penalitatea în sumă de 7 664,22 lei, în total suma de 15 139,43 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca” casată hotărârea primei instanțe în partea încasării penalității şi în această parte emisă o nouă hotărâre prin care cerințele au fost respinse, în rest hotărârea primei instanţe a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a invocat prevederile art. 330 alin.(2) din Codul muncii, care reglementează introducerea noilor condiții de retribuire a muncii și modificarea celor existente și obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci. Iar cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel a reținut că în cadrul examinării pricinii nu s-a constatat vina angajatorului la neachitarea salariului lui Manea Ilie, cu atât mai mult că prin procesul-verbal de control Seria IM nr. 013348 întocmit de către Inspecția Muncii, în rezultatul efectuării unui control în cadrul SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca”, nu au fost consemnate careva încălcări, iar la materialele cauzei nu a fost anexat un careva ordin, întocmit în sensul art. 148 din Codul muncii, în bază căruia au fost reținute plățile la salariu în privința lui Manea Ilie.
La 29 decembrie 2014, Manea Ilie a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Menționează că la 05 mai 2010, a încheiat un contract individual de muncă cu SA „Cariera de Granit și Pietriș Soroca”, care ulterior, contrar art. 140 din Codul muncii a fost modificat unilateral de către angajatorul începând cu luna august 2010, iar aceste modificări au fost introduse în acordul adițional din 01 mai 2011 la capitolul salarizare. Susține că în rezultatul încălcării admise de angajator, i s-a calculat diferența la salariul neplătit conform contractului de muncă încheiat la 05 mai 2010 pe perioada de până la 14 decembrie 2011 în sumă de 6 317,53 lei și diferența indemnizației de concediu neachitată în sumă de 497, 64 lei.
Cu referire la prevederile art. 330 din Codul muncii, consideră că este posibilă încasarea de la intimat a penalității, deoarece, pe parcursul examinării cauzei, instanța de apel a constatat cu certitudine că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiunile contractuale de achitare a salariului și a altor plăți în corespundere cu contractul individual de muncă nr.123 din 05 mai 2010, însă, instanța a modificat nejustificat și unilateral condițiile de retribuire a muncii până la data de 14 decembrie 2011. In acelaşi timp, invocă că prima instanță la emiterea hotărârii justificat a constatat vina angajatorului în neachitarea integrală a salariului, fapt confirmat și prin conștientizarea intimatului în comiterea încălcării, ultimul fiind de acord să plătească diferența la salariu, însă nu și-a recunoscut vina pe cale prealabilă, cu toate că potrivit prevederilor art. 148 alin.(3) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să emită ordinul de reținere în termen de cel mult o lună din ziua expirării termenului stabilit pentru restituirea avansului sau achitarea datoriei, din ziua efectuării plății greșit efectuate ori a constatării prejudiciului material.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Manea Ilie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Manea Ilie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv NUMAI asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Manea Ilie asemenea aspecte nu se regăsesc. Pentru considerentele menţionate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Manea Ilie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva