2ra-405/15 — Obligarea eliberării acordului privind instalarea cazangeriei autonome în locuinţă

Prima instanţă, Jud. Botanica mun. Chişinău: L. Gafton dosarul nr.2ra-405/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lisnic Vadim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lisnic Vadim împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/281 cu privire la obligarea eliberării acordului privind instalarea cazangeriei autonome în locuinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/281, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 15 februarie 2013, Lisnic Vadim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/281 (în continuare ACC nr. 55/281) cu privire la obligarea eliberării acordului privind instalarea cazangeriei autonome în locuinţă. În motivarea acţiunii Lisnic Vadim a indicat că este proprietarul apartamentului nr. 3 din str. Grenoble, 259/9 mun. Chişinău, concomitent, fiind şi membru al ACC nr. 55/281, creată la iniţiativa unui grup de proprietari ai apartamentelor din blocul locativ din str. Grenoble, 259/9 mun.

Chişinău, avînd ca scop întreţinerea spaţiului locativ şi a proprietăţii comune, a terenurilor aferente blocului respectiv şi asigurarea locatarilor cu servicii comunale etc. Susţine reclamantul că din cauza că în sezonul de iarnă a anului 2011 serviciile de furnizare a energiei termice au fost prestate necalitativ, cu întîrziere, în măsură insuficientă şi la un preţ majorat, a decis să-şi instaleze în apartament un cazan cu gaze în vedere încălzirii autonome a locuinţei sale. Declară Lisnic Vadim că în acest sens furnizorul de gaze naturale a întocmit proiectul necesar, i-a eliberat permisiunea instalării cazanului cu gaze, comunicîndu-i că nu există careva incompatibilităţi tehnice în această privinţă.

Însă, cu toate acestea SRL „Chişinău-Gaz”, pentru autentificarea proiectului şi conectarea cazanului cu gaze, a solicitat şi acordul ACC nr. 55/281. 1 Afirmă reclamantul că s-a adresat cu cerere ACC nr. 55/281, solicitînd eliberarea acordului de instalare în apartamentul său a încălzirii autonome, dar prin procesul- verbal nr. 01 din 01 iulie 2012, cererea a fost respinsă, fără a fi indicate motivele respingerii. Consideră Lisnic Vadim că refuzul pîrîtei de a-i permite instalarea în apartamentul său a cazangeriei autonome este neîntemeiat şi ilegal, deoarece legislaţia din domeniu în vigoare acordă oricărui proprietar de locuinţe private posibilitatea modernizării apartamentului său, inclusiv, dreptul de a decide în privinţa modului de încălzire al acestuia.

Or, atît timp cît parametrii tehnici permit acest lucru şi nu există alte impedimente, ACC nr. 55/281 nu este în drept să-i refuze fără motive întemeiate instalarea cazangeriei autonome în apartamentul său. Solicită Lisnic Vadim să fie obligată ACC nr. 55/281 să-i elibereze acordul pentru instalarea cazangeriei autonome în apartamentul său nr. 3 din str. Grenoble, 259/9 mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă, fiind obligată ACC nr. 55/281 să elibereze lui Lisnic Vadim acordul pentru instalarea cazangeriei autonome în apartamentul nr. 3 din str. Grenoble, 259/9 mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către ACC nr. 55/281, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 11 decembrie 2014, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Lisnic Vadim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 decembrie 2013. Recurentul Lisnic Vadim a invocat că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele administrate, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În susţinerea cererii de recurs Lisnic Vadim a indicat că intimata ACC nr. 55/281 nu este în drept să solicite de la el în temeiul Regulamentului „Cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzite şi alimentare cu apă” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, careva documente pentru a-şi da acordul la instalarea cazangeriei autonome în locuinţa sa. La 30 ianuarie 2015, în adresa intimatei ACC nr. 55/281 a fost expediată copia recursului declarat de către Lisnic Vadim cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei.

La 13 februarie 2015, ACC nr. 55/281 a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către Lisnic Vadim cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, pe care o consideră legală şi întemeiată. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Lisnic Vadim în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. (1) - alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lisnic Vadim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul consideră că nu pot fi reţinute ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentele invocate de către recurentul Lisnic Vadim precum că intimata ACC nr. 55/281 nu este în drept să solicite de la el în temeiul Regulamentului „Cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzite şi alimentare cu apă” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, careva documente pentru a-şi da acordul la 3 instalarea cazangeriei autonome în locuinţa sa, deoarece sunt neîntemeiate şi contravin materialelor pricinii.

Or, prin prisma pct. 1 din Regulamentul „Cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzite şi alimentare cu apă” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, actul normativ în cauză reglementează relaţiile contractuale între furnizorii (gestionarii) şi consumatorii acestor servicii. Iar, potrivit pct. 2 din Anexa nr. 7 la prezentul Regulament, deconectarea/reconectarea integrală poate fi efectuată în modul stabilit de către furnizor (gestionar) sau de alte persoane juridice (fizice) autorizate, în prezenţa reprezentantului furnizorului (gestionarului).

Reieşind din speţa dată şi din normele legale supra-citate, conflictul a apărut între gestionarul fondului locativ, şi anume între ACC nr. 55/281 şi consumatorul Lisnic Vadim în ceea ce priveşte deconectarea integrală de la sistemul de încălzire centralizat şi instalarea cazangeriei autonome în locuinţa acestuia, respectiv prevederile Regulamentului supra vizat sunt aplicabile prezentului litigiu. Este neîntemeiat şi argumentul recurentului Lisnic Vadim precum că intimata ACC nr. 55/281 nu este în drept să solicite de la el documentele prevăzute în pct. 4 şi pct. 85 din acelaşi Regulament, deoarece în situaţia în care recurentul Lisnic Vadim, dorind să-i fie eliberat acordul ACC nr. 55/281, în calitate de gestionar al blocului locativ din str. Grenoble, 259/9 mun.

Chişinău, în legătură cu deconectarea de la încălzirea termică centralizată şi instalarea cazangeriei autonome în locuinţa sa, acesta trebuia să prezinte în mod obligatoriu ultimului documentele impuse de lege, şi în special proiectul reconstrucţiei sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate, pe baza datelor inventarierii sistemului centralizat de încălzire existent şi coordonat în modul stabilit. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. 4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lisnic Vadim, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) şi alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Lisnic Vadim, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5